Revenind la intrebarile pe care cei ce divorteaza si le pun sau ar fi bine s-o faca , avem acum urmatoarea ingrijorare:

Dupa divort, parintii/familia mea m-au acuzat pe fata sau voalat ca nu am stiut sa-mi salvez casnicia

Se intampla sa te acuze, cum se poate intamla ca insasi familia ta sa te impinga la divort. Oricum ar fi, decizia a fost a ta si tu sti mai bine ce s-a intamplat si prin ce ai trecut. Viata ti-o cladesti dupa intelegerea si resursele tale, dar oricum esti parinte si se presupune ca ai pus interesele copilului mai presus de alte tale. Uneori familia vrea sa salveze aparentele sociale, morale, nu le place ca un membru al ei sa “esueze”, inca se mai considera ca divortul este un esec atat personal cat si al familiei de origine, la baza lui ar sta slabiciuni educationale sau morale. Dar nu mai este asa, oamenii de astazi se simt liberi de a decide dupa criteriile proprii dar o analiza costuri-beneficii si o punere a lor in balanta  nu strica. Generatia mai veche vine cu intelepciunea veche ca in final toate sunt la fel si ca ce conteza de fapt este doar sa-ti faci datoria.Dar traiesti numai odata si este cineva indreptatit sa te judece? Ei bine, este! Peste ani doar copilul te va putea “judeca” in sensul ca te va intreba despre ce s-a intamplat atunci cand ati ramas amandoi singuri, cand a trebuit sa minta la scoala atunci cand copii l-au intrebat cine este tatal sau, etc.Poate ar fi vrut sa va plimbati cu toti de mana sau cat de trist a fost cand a vazut altii copii impreuna cu ambii parinti. Dupa parerea mea exista doar un singur mod sa treci peste toate: sa pui tot ce simti in cuvinte si sa vorbesti si sa asculti atat ce spui tu cat si altii si asta te va ajuta sa te ridici de la nivelul emotional la cel rational si atunci vei avea urechi sa auzi cu adevarat ce spun ai tai cat si altii si mai ales ce spune inima ta.

O vorba veche spune : “Dumnezeu ne-a dat doua urechi si o gura ca sa ascultam de doua ori mai mult decat vorbim”.

Camelia Dragomirescu

Aceasta intrebare si-o pun cel mai des femeile :

Este adevarat ca prietenii nostri vechi ma evita acum dupa ce am divortat?

Trebuie sa accepti ca odata cu destramarea casniciei tale si prietenii vostrii defamilie se pun intr-o alta pozitie fata de amandoi care, acum, traiti in locuri diferite. Exista pentru ei un fel de “jena” pentru ca ar vrea sa va dea egal la amadoi din prietenia lor dar nu stiu cum sa o faca. Unii prieteni erau mai mult  legati de fostul tau sot prin natura profesiei, preocuparilor sau a bucuriilor pe care le impartaseau, altii mai mult de tine. Apoi este oarecum ciudat sa inviti acum doar o femeie singura cand toti ceilalti sunt cu un partener sau atunci cand va veni si fostul tau sot cu sotia actuala. Deci, exista acum o noua dinamica in cercul vostru de prieteni vechi si asta nu trebuie sa te mire sau sa te frustreze. Trebuie sa fi pregatita. Cel mai bine este sa nu fi suspicioasa, continua sa mentii pe cat poti toate legaturile si accepta daca unele din ele se vor stinge treptat. Se poate ivi situatia sa ramai foarte legata doar de unele dintre sotiile famililor cu care va vedeati in trecut. Nu accepta rolul de victima si nu mai discuta despre ce a fost si de ce. Intoarce-te cu fata la prezent si viitor. In schimb acum  esi libera  sa-ti faci alti prieteni si izolarea sau resentimentul nu este o reteta pentru viitorul tau si nici pentru viitorul copiilor tai.

Divortul nu este un lucru simplu. Toata viata de dupa divort nu va nicicum ca viata dinainte de casatorie , desi unii isi doresc asta.

Camelia Dragomirescu

A patra intrebare : Ce sa-i spun copilului daca intreaba, sa-i spun adevarul?

O intrebare ajutatoare la cea de mai sus este : Care adevar?Cand exista conflict fiecare are propriul “adevar” si propria “realitate” .

Ceea ce este de luat in considerare este  situatia cand copilul pare indiferent, isi continua preocuparile ca si cum nimic special nu se petrece in jurul lui. Aceasta situatie poate creea o senzatie de “fals confort” parintilor care isi continua in tihna razboiul emotional.  Situatia este inselatoare pentru ca in spatele acestei “deconectari” copilul este foarte atent

la ce sa intampla, el joaca rolul indiferentei tocmai pentru a percepe mai bine evenimentele si pentru a insela vigilenta parintilor. Aceasta situatie trebuie tratata cu seriozitate pentru ca tradeaza vulnerabilitatea copilului, frica si insecuritatea care a pus stapanire pe el. Destul de  des copilul intreaba direct pe unul din parinti sau pe rand pe fiecare despre ce se petrece in familie, isi arata deschis interesul si preocuparea fata de viitorul parintilor si a familiei ca intreg. El pune intrebari incomode, precum:

De ce?

Cine e de vina?

Unde va sta el?

Cum ramane cu promisiunile ce i-au fost facute?

Vor mai merge impreuna in vacanta?, etc.

Si acum exista tentatia “naturala” de a trage copilul de partea unuia sau altuia dintre cei doi parinti.

Este bine ca parintii sa dea prioritate intereselor copilului (asta daca au maturitatea necesara) si sa pregateasca din timp o “versiune” comuna a situatiei care sa fie prezentata ori de cate ori copilul intreaba si care sa nu “catastrofizeze” separarea sau divortul, sa asigure copilul ca el va ramane in siguranta si parintii vor il vor ingriji si proteja impreuna chiar daca vor locui separat, versiune care trebuie sa fie simpla si pe intelesul copilului. Aceasta versiune poate fi completata pe parcurs cu alte detalii pe masura ce ele sunt accesibile copilului, il privesc direct si sunt furnizate in acelasi fel de ambii parinti. De fapt, prezenta copilului trebuie sa duca la o “armonizare” a puntelor de vedere a parintilor si nu sa fie un subiect de agravare a discordiei familiale.

Exista si situatia cand copilul afirma raspicat ca nu vrea ca parintii sa se departa sau ca nu vrea sa ramana cu unul din ei si pune in balanta un comportament hiperemotional care este de natura sa “infierbante” si mai mult relatiile tensionate dintre parinti. Aceasta este inca o incercare prin care cei doi trebuie sa dea dovada de altruism si sa puna interesele copilului deasupra situatiei individuale incarcata de resentimente si amaraciune.

Tentatia de a “juca fals”, de a insela pe celalalt jucand pe “doua fronturi” sau “la doua capete” cand e vorba de copil, desi pare o alternativa seducatoare la prima vedere, se va intoarce nu peste mult timp impotriva parintelui care incearca aceasta manevra si pagubele relatiiei dintre parintele ce inseala si copil vor fi mult mai mari si uneori ireparabile. Daca la un moment dat parintele are impresia ca are copilul de partea sa –ATENTIE! – vine vremea cand copilul isi va indreptata  atentia catre celalalt parinte.

Camelia Dragomirescu , Psiholog si psihoterapeut in Pitesti

A treia intrebare pe care ar fi bine sa si-o puna parintii :

E bine sa fie copilul martor la conflictele parintilor ?

In fiecare familie exista uneori discutii sau conflicte dar ele nu sunt niciodata asa de ample si de durata ca cele dintr-un cuplu care se separa.

Cercetarile arata ca aceste conflicte  din familie sunt mai daunatoare copilului decat insasi divortul. Deci prima grija a partenerilor este protectia copilului;aceste conflicte trebuie bine “camuflate” asa incat copilul sa nu fie martor sau sa le cunoasca. Este destul de dificil ca separarea si divortul sa nu fie pana la urma cunoscute de copil dar ceea ce a stat la baza acestuia nu trebuie sa fie cunoscut de copil decat atunci cand capacitatea sa emotionala si rationala sunt destul de dezvoltate pentru a intelege adecvat ce s-a intamplat.

Preferabil sa se traseze o granita intre “lumea copiilor” si “lumea adultilor” si parintii sa abordeze subiectele si comportamentele adecvate fiecarui teritoriu si sa respecte aceste limite.

E bine sa stiti  ca fiul/fiica dumneavoastra  simte destul de bine disensiunile dintre parinti  sunt foarte sensibili la acest tip de probleme, sunt atenti, vigilenti, in garda, pentru ca ei isi doresc protectie si siguranta si se simt amenintati de cate ori parinti dau semne ca se separa.

Ingrijorarea si frica pun stapanire pe copil si se instaleaza o stare de confuzie

emotionala si de vinovatie, mai ales ca in multe certuri dintre soti situatia

copilului si viitorul lui este un subiect de disputa apriga.

Atentie!!!!!

Cel mai adesea  “pierderile ”  pe care le sufera copilul depasesc cu mult “castigurile” pe care le-a obtinut unul din soti cu divortul dorit.

Camelia Dragomirescu , Psiholog si Psihoterapeut in Pitesti