DE LA PROBLEME LA SOLUȚII

Posted By admin on September 2, 2018

 

Tatăl meu vorbea despre el ca ”meșter la toate și maestru în nimic”. Nu deținea nici calificări în vreo meserie, nici diplome în vreo profesie. Susținea că școlarizarea lui s-a desfășurat la Universitatea Loviturilor Grele. Născut la începutul secolului XX, era doar unul într-o familie de treisprezece. Însemna o luptă zilnică să hrănești o familie atât de numeroasă, ca să nu mai vorbim de a-i finanța educația. Așa că tatăl meu a petrecut marea parte a copilăriei lui în mine de cărbuni, mai degrabă decât pe băncile școlii.

La vârsta de șaptesprezece ani a muncit pe un vapor ca să-și plătească drumul din Anglia în Australia. Viața nu era ușoară și, în prima lui slujbă de muncitor agricol, a fost tratat ca un sclav. Abuzul nu era un cuvânt obișnuit pe-atunci, tata nu avea limbajul necesar să descrie tratamentul primit, dar spiritul său fiind neînfricat, a învățat rapid cum să-și poarte singur de grijă și să se apere.

Și-a economisit salariul slăbuț până ce a fost în stare să-și cumpere o proprietate mică, dar pitorească, pe care să dezvolte o grădină pentru a cultiva produse și a le vinde pe piață. A curățat terenul,a pregătit solul, și-a plantat culturile și și-a asigurat debușeul. Toate eforturile lui păreau să fie cu folos.

Apoi, exact când a crezut că vede deja capătul tunelului, un foc care s-a întins rapid a făcut ravagii prin zonă. Focul i-a distrus culturile și casa. A pierdut toate cele pentru care muncise atât de mult, tot ceea ce realizase și agonisise atât de anevoios. Plin de datorii și cu inima frântă a plecat din acele locuri ca să obțină un job într-o echipă de drumari, săpând o șosea prin stâncile unui mal abrupt – un proiect la care mai mulți dintre prietenii săi și-au pierdut viața. Pentru a-și mai rotunji câștigul precar, prindea șerpi, apucându-i de coadă, pocnindu-i ca pe un bici ca să le rupă spinările și vânzându-le pielea pentru elegante cordoane la modă din piele de șarpe.

Una din numeroasele istorii pentru acest gen de inventivitate, pe care îi plăcea să ni le împărtășească s-a petrecut în timpul lunii lui de miere. El și cu mama mea și-au celebrat căsătoria într-o stațiune de deal. Întorcându-se cu mașina lor obosită de drum spre casa construită cu mâinile lui, li s-a înțepenit o roată. Tata cheltuise până la ultimul cent pe luna lor de miere. Chiar dacă ar fi condus înapoi până în cel mai apropiat oraș, la o distanță de câțiva kilometri, nu și-ar fi permis nici costurile unui cauciuc nou, nici reparația celui vechi. În afară de asta, era un gentilom și pentru el nu exista posibilitatea să o lase pe mama singură, pe o șosea izolată.

În schimb, a îndepărtat roata la care făcuse pană, s-a cățărat pe gardul de la marginea șoselei și a adunat un braț plin de tulpini lungi de grâu care creșteau dincolo, în padocul unui fermier. Le-a cărat înapoi la mașină, le-a băgat și îndesat în cauciuc și a pus din nou roata în mișcare. Ca urmare, au fost capabili să meargă încet și în siguranță cu mașina până acasă. Tata obișnuia să spună:

O problemă este doar un pretext pentru a te ajuta să găsești o soluție.

după George W. Burns – ” 101 povești vindecătoare pentru adulți”

 

About The Author

admin

Comments

Leave a Reply