Sa merg ,oare ,cu copilul la psiholog ?

Posted By admin on December 1, 2010

Este comun pentru copii  sa se confrunte cu probleme pe masura ce cresc si se maturizeaza . Vorba romaneasca :”tu esti tanar , ce probleme ai ?” este falsa.

Ocazional  în viata copiilor nostri apar situatii carora ei nu le pot face fata:

1.       E obisnuit ca fiecare copil sa experimenteze  conflicte acasă generate de  probleme, cum ar fi de pilda obisnuita la toaletă , formarea  ritualurilor  înainte de culcare sau efectuarea temelor  .

2.      Se confruntă de asemenea cu probleme in relatia cu părinţii şi colegii în încercarea lor de a stabili o identitate personală şi practica referitoare la alţii.

3.      Au conflict cu profesorii sau invatatorii in privinta comportamentelor de “creştere a calitatii academice” – adica de felul cum obtin performantele scolare.

Ca un copil se confruntă cu situaţii noi, ca este pus sa faca fata cerinţelor şi aşteptărilor, este comun insa el eperimenteaza  urcusuri  şi coborâşuri ale starilor emotionale caracterizate  prin sentimente de tristeţe, teamă şi mânie.

Aceste reacţii tind să fie de scurtă durată, însă, şi de obicei nu interfera semnificativ cu viata copilului.  Cu toate acestea, ocazional copilului are un raspuns la presiunile de viata care poate deveni grav si sever si ii va afecta viata iar părinţii in  încercările lor de a ajuta copilul esueaza sau agraveaza situatia.

În asemenea momente  asistenta profesionala de specialitate  este justificată.

Cum stie un părinte când este timpul să caute asistenţă psihologica pentru copilul lui?

1. În primul rând, vom evalua dacă starea emoţională observată perturba funcţionarea de zi cu zi, ameninţă să copleşească copilului sau interferează cu realizarea comportamentelor adecvate etapei de vârstă a copilului.  De exemplu, divorţul părinţilor este o experienţă emotionala intensa la care copiii reacţionează intr-o varietate de moduri. Dacă printre comportamentele copilului ca  reacţie de raspuns la divortul parintilor se includ: eşecul şcolar , teama de a dormi sau  anxietate de nivel ridicat este evident  faptul că funcţionarea normală a devenit perturbata  şi consultarea unui psiholog este  neaparat necesara.

2.  În mod similar, tratamentul psihologic poate fi justificat atunci cand copilul are dificultăţi in a interfera cu persoane din afara familiei(copii sau adulti).  Vedem această situaţie frecvent la  copii care au temeri nerealiste sau exagerate despre a merge la gradinita sa şcoală. Aceşti copii devin nelinistiti si agitati  atunci când se confruntă cu separarea de părinţi. Copilul poate să rămână acasă, dar părinţii sunt adesea foarte întristati şi deranjati de copilului lor “nerezonabil” si de refuzul lui de a merge la şcoală si tind sa il indeparteze coplesiti si ei de frustrare. Daca aceasta situatie nu se rezolva adecvat (incapacitatea sau refuzul de a se separa de părinţii) in viata adulta se poate simti frustrat şi neajutorat să se ocupe în mod eficient de situaţii care implica separarea de orice fel.

3. Copiii pot beneficia, de asemenea, de un tratament psihologic în cazul în care problemele cu care se confruntă sunt complicate şi dincolo de de experienţa de zi cu zi .  Situatii grave care  indica tratamentul psihologic URGENT sunt cele in care copilul manifesta simptomele severe  de deviatie comportamentala sau cand işi pune viaţa în pericol.  Aceasta ar include situaţiile în care un copil se confruntă cu halucinatii auditive , vizuale sau olfactive , cand are tendinta compulsiva de a incendia , de a maltrata animalele sau copii neajutorati , cand este foarte deprimat şi face remarci cu privire la sinucidere, cand absenteaza de la scoala sau fuge de acasa etc.

In Romania zilelor noastre părinţii reacţionează în moduri variate atunci când se confruntă cu ideea că copilul lor are nevoie de tratament psihologic:

  • Unii părinţi tind să se simtă vinovati ei înşişi pentru problema copilului lor.
  • Alţi părinţi cred ca nimeni nu-i poate invata pe ei cum sa-si creasca bine copii .
  • O a treia categorie este cea a parintilor care sunt confuzi sau manifesta incertitudine în ceea ce priveşte  nevoia copilului lor de tratament.

Un profesor sau invatator , de exemplu, poate considera ca , copilul are probleme de comportament în clasă, în timp ce parintele observa ca acasa copilul se comporta normal.  Părinţii care primesc acest tip de reacţii au adesea dificultăţi în concilierea percepţiei  lor asupra copilului si cea a profesorului. Apare astfel reactia care duce la confuzia majora a copilului : “Hai ca invatatorul/profesorul mai si exagereaza , n-are dreptate!”

Majoritatea părinţilor încerca să-si  ajute copilul  să facă faţă  problemelor înainte de a consulta un psiholog. Cu toate acestea, ca in toate domeniile vieţii, există unele situaţii în care ajutorul din exterior este justificat.

Asa cum nu suntem  reticenti să consultam un medic pentru copilul nostru atunci cand  este bolnav  fiziologic tot astfel nu e bine sa evitam  sa cerem ajutor pentru problemele emotionale.

De fapt, părinţii care nu apeleaza la îngrijire medicală adecvată pentru copiii lor sunt considerati neglijenţi. De ce nu se considera neglijenta atunci cand parintele nu apeleaza la psiholog pentru problemele psiho-comportamnetale ale copilului lui?  Eu sunt de parere ca un parinte bun este cel care reunoaşte, atunci când copilul lui are nevoie de tratament psihologic şi înţelege că o astfel de intervenţie nu este în nici un fel un semn de eşec  in meseria de parinte.

Psihologii pentru copii posedă cunoştinţe de specialitate şi abilităţi care să le permită să identifice comportamentele problemă şi să formuleze intervenţiile adecvate.  Un psiholog instruit să lucreze cu copiii şi familiile va dezvolta un tratament individualizat si planuri adecvate pentru nevoile specifice ale fiecarui membru al familiei.

De asemenea este OBLIGATORIE implicarea parintilor ca  o componentă esenţială a reusitei intreventiei.Simplul fapt ca bagati copilul  pe usa cabinetului de psihologie spunand: “Eu nu stiu ce sa mai fac cu el , descurcati-va dumneavoastra” , nu e de ajuns.  La prima intalnire , părinţii sunt cei care dau informaţii privind dezvoltarea copilului lor, comportamentul , relatiile şi obiceiurile specifice copilului iar acestea sunt strâns legate de obiectivele de tratament.

Eu consider ca părinţii imi sunt parteneri în procesul de tratament şi ma bazez pe ei pentru a-mi  oferi feedback critic cu privire la eficienţa intervenţiilor mele cum si eu urmareasc daca sugestiile mele sunt dezvoltate şi implementate.

Terapia psihologica  oferă copiilor posibilitatea de a identifica, discuta şi înţelege problemele , de a dezvolta abilităţile necesare pentru adaptare.  Interventia psihologica oferă, de asemenea, posibilitatea de a răspunde preocupărilor părinteşti, educarea părinţilor cu privire unicitatea copilului  si la nevoile lui ,  să  ii  ajute în îndeplinirea acestor nevoi într-un mod eficient si adecvat. 

În cele din urmă, este important să recunoaştem că  fără un tratament adecvat şi  in  timp util problemele copilului pot deveni severe şi poate duce la alte tulburari mult mai grave si  de durată .

Psiholog si psihoterapeut in Pitesti

About The Author

admin

Comments

One Response to “Sa merg ,oare ,cu copilul la psiholog ?”

Leave a Reply