Ce sa spui copiilor mici cat stai in casa – povesti !

Pentru copii prescolari este cel mai greu de suportat statul in casa.

Colega mea , Mihaela Matei,  a creeat povesti utile pentru parintii care stau acasa cu copii mici .

SOARELE SI LUNA

A fost odata o printesa pe care o chema Luna si un print pe care il chema Soare. Ei traiau fericiti in Castelul Cerului.

Si cum stateau ei acolo in inaltul cerului si sclipeau: Soarele ziua si Luna noaptea, privira jos spre Pamant(aici unde stam noi) si observa ceva: -Zana Primavara era in vizita !

Astfel copacii erau plini de flori de culoare alba sau roz, altii inmugureau ca sa le creasca frunzele, floricelele imboboceau, altele erau inflorite deja: unele galbene(ghioceii), altele albastre(toporasii), altele rosii(lalele). Iarba inverzea, oitele si mieii zburdau pe campii, pasarelele ciripeau si isi faceau cuib pentru pui.

Intr-o dimineata printul Soare, pe cand cobora din inaltul cerului, isi trimese razele si vazu ca totii copii stateau in casa, toti oamenii stateau in casa.

Atunci isi lua bagheta magica in mana si imprastie multe, multe,multe raze fermecate pe la toate geamurile ca sa-I incalzeasca, sa-I mangaie , sa-I ocroteasca pe toti copii care il priveau de la fereastra.

Le spuse ca el va venii in fiecare zi la geamul lor si ii va astepta cu bratele deschise sa le spuna cat de mult ii iubeste. Sa astepte cumintei in casa, ca se vor intalni cu el afara in parc peste un timp.

Apoi venii  seara si din cer cobora pe o straduta plina de stele, printesa Luna si tiptil, tiptil se oprii la geamul fiecarui copulas,le spuse ca ea va fi acolo in fiecare noapte si ii va veghea toata noapte, cand ei vor dormii.Le va trimete stelute sa le vorbeasca in somn. Le mai spuse sa se bucure ca sunt acasica, ca peste un timp vor merge la gradii si se vor intalnii cu prietenii.

Asfel   printesa Luna si printul Soare , se gandesc  la totii copilasi si ii iubeste si e alaturi de ei.

Greierele mut

Afost odata o oaza minunata de animaluta. Poposeau aici furnici, arici, vrabii randunici, ciocarli si cinteze cu mii. Erau si fluturasi fermecatoride colorati, bondari si ragaoci, gargarite, buburuze cu mii. Dar cel mai minunat era un greier mic si negru. Ajunsase aici dintr-o intamplare .

Intr-ozi o vijelie il lua pe nepregatite pe cand a iesit la joaca si a uitat sa se intoarca acasa,asa cum promisese. Mama greierasului  i-a dat voie sa iasa din casa, cu rugamintea –promisiunea, ca daca vad ca soarele se ascunde pe cer, sa nu se indeparteze sis a fuga imediat acasa.

Casuta lor era intr-o scorbura a unui stejar batran, scorbura pe care greierasul  nostrum nu a mai gasit-o atunci cand s-a pornit vijelia.

Era o zi de primavera, putin neobisnuit de calda, cand deodata, puzderie de nori au navalit pe cer si unvant puternic s-a pornit .

Greierasul nostru, a fost luat pur si simplu. S-a zbatut, s-a impotrivit dar nu a avut ce face.

In iuresul  acela s-a ratacit pe el, dar a mai ratacit si alceva:  chitara fermecata pe care tatal sau i-a daruit-o.

Intr-un tarziu, furtuna s-a potolit si el s-a trezit, ud si prafuit si friguros intr-un luminis de padure. Aici gazduiau si alte vituitoare: mii de buburuze.

Greierasul nostrum, de altfel, de aceste buburuze a fost descoperit. Ele l-au vazut asa micut sisingur si repede i-au sarit in ajutor.  I-au prietenia: licuricii i-au dat lumina si caldura,iar  pasarelele l-au interogat:

-De unde vi tu greieras?  /Te-ai ratacit?/ Unde este casa ta?

Dar greierul noastru  nu avea cum sa comunice, ca-si pierduse lucrul cel mai de prêt: chitara sa. Atunci toate buburuzele, arici, furnici, vrabii, cinteze si ciocarli au plecat in cautare.

Seara s-a asternut si intunericul a poposit. Au abandonat cautarile pentru a doua zi.

Dis de dimineata cand soarele s-a ridicat pe cer, tot alaiul ara organizat, astfel incat, nici un coltisor sa nu ramana verificat. Si cautarile au inceput.

Pe de alta parte, in stejarul cel batran era mare disperare. Parintii greierasului, au dat sfoara in tara ca……………

Psiholog clinician , logopeg  Mihaela Matei