”De multe ori, pe aplicațiile de dating bărbații în general anunță că vor ONS (one night stand) sau FWB (friends with benefits). Și femeile, dar într-o proporție mai mică. Acest anunț spune așa: Nu mă interesează să te cunosc. Nu vreau să știu ce fel de persoană ești, cum gândești, ce faci tu cu mintea ta. Vreau doar să fac sex cu tine. Și îți spun din start, ca să știi. Nu mă atașez, nu îți îndeplinesc nevoi de relație, nu te fac să te simți special/ă, nu te respect, nu te valorizez. Ci te anunț că te voi trata ca pe un obiect sexual, femeie sau barbat. Te anunț că tu vei decide dacă vrei să intri în abuz sexual. Probabil că vei zice uneori da, din singurătate sau plictis, din nevoia de a trece mai ușor peste o perioadă mai grea. Din nevoia de a te simți dorit /ă. Probabil că vei zice da, dacă ai traumă sexuală de când erai mic/ă și vei accepta doar de dragul unei mângâieri și conexiuni. Posibil că uneori vei zice da. Ce fel de da e ăsta, Dumnezeu știe. Dar ai zis da. Posibil că ai zis da abuzului sexual. Ți-ai dat consimțământul.

Ce fel de consimțământ e, again, Dumnezeu știe. E informat? Da, că omul te-a anunțat! E din traumă? Cu siguranță! E sănătos? Nu. Fiindcă, deși spunem, femei și bărbați, că suntem OK doar cu a face sex fără să fim în relație de cuplu, hai să ne punem afirmația asta la îndoială! Hai să ne amintim că nevoia primară a ființei umane este aceea de siguranță. Emoțională și fizică!”

Sursa :  Otilia Mantelers

”Cand tata vorbea cu mine, intotdeauna incepea cu “Ti-am spus deja astazi cat de mult te iubesc?” Sentimentul de dragoste a fost reciproc si, in ultimii ani, pentru ca viata sa parea vizibil ca se afla in ultima faza, am devenit si mai apropiati…daca se putea asa ceva. La varsta de 82 de ani el era gata sa moara, si eu eram pregatit sa-l las sa plece de langa mine, pentru a nu-i mai prelungi suferinta. Am ras si am plans, ne-am tinut de maini si ne-am spus unul altuia cat de mult ne iubim si am hotarat ca venise timpul. I-am spus, “Tata, dupa ce nu vei mai fi, sa-mi dai un semn ca esti bine”. A ras de absurditatea cererii mele. Tata nu credea in reancarnare. Nici eu nu pot sa spun ca eram prea convins, dar trecusem prin mai multe situatii care m-au facut sa cred ca poti primi niste semne “de pe lumea cealalta”. Eu si cu tatal meu eram atat de profund legati, incat am simtit atacul de inima in propriul meu piept in momentul in care a murit. Mai tarziu am jelit la gandul ca cei din spital, in intelepciunea lor sterila, nu m-au lasat sa-l tin de mana atunci cand si-a dat ultima rasuflare. Zi dupa zi ma rugam sa aud ceva de la el, dar nimic nu s-a intamplat. Noapte dupa noapte m-am rugat pentru un vis inainte de a adormi. Si totusi au trecut patru luni lungi in care nu am auzit si nu am simtit altceva decat durere pentru pierderea suferita. Mama murise cu cinci ani inainte de boala Alzheimer, si desi aveam propriile mele fete, am simtit moartea ei ca pe moartea unui copil. Intr-o zi, in timp ce stateam intins pe o masa de masaj intr-o camera mica, intunecoasa, asteptand sa-mi vina randul, m-a izbit brusc un dor de tatal meu. Am inceput sa ma intreb daca nu cumva fusesem prea exagerat cand ii cerusem sa-mi dea un semn. Mi-am dat seama ca mintea mea este intr-o stare hiper-acuta. Capul meu era cuprins de o claritate nefamiliara incat as fi putut sa adun coloane intregi de cifre. Am verificat sa vad daca sunt treaz si nu visez, si mi-am dat seama ca mai treaz de atat nu se poate. Fiecare gand al meu era ca o picatura de apa care pica in mijlocul unei baltoace, si m-am minunat de linistea si pacea fiecarui moment care trecea. Apoi m-am gandit, “Am incercat sa controlez mesajele de pe cealalta lume. Ma voi opri acum”. Brusc, mi-a aparut in fata chipul mamei mele, asa cum arata el inainte ca boala Alzheimer sa-i fure inteligenta, umanitatea si cele 60 de kilograme. Parul ei, de un argintiu splendid, ii inconjura fata dulce. Era atat de reala si atat de aproape, incat am avut senzatia ca, daca intind mana, o s-o ating. Arata exact cum era ea cu douazeci de ani in urma, inainte ca declinul sa o copleseasca. Puteam chiar simti aroma de Joy, parfumul ei preferat. Parea sa astepte si nu spunea nimic. Ma intrebam cum se poate intampla asa ceva, sa ma gandesc la tatal meu si sa apara mama, si in acel moment m-am simtit putin vinovat ca nu ma gandisem si la ea.  I-am spus, “O, Mama, imi pare atat de rau ca a trebuit sa suferi de boala aceea asa de ingrozitoare”. Ea atunci si-a aplecat capul putin, ca si cand ar fi inteles ceea ce i-am spus.  Apoi a zambit – un zambet superb – si mi-a spus foarte clar, “Singurul lucru de care imi aduc aminte este dragostea”. Si a disparut. Am inceput sa tremur intr-o camera devenita rece dintr-o data, si am stiut din acel moment, cu toata puterea sufletului meu, ca dragostea pe care o dam si o primim este unicul lucru care conteaza si de care ne amintim. Suferinta dispare; dragostea ramane. Cuvintele ei sunt cele mai importante cuvinte pe care le-am auzit vreodata, iar acel moment va ramane pe veci in inima mea. Inca nu am auzit nimic din partea tatalui meu, dar sunt absolut sigur ca intr-o zi, cand ma voi astepta mai putin, el va aparea si imi va spune, “Ti-am spus astazi ca te iubesc?”

Bobbie Probstein

Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are inima perfecta . Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima care era intr-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.Cand deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit,el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice,locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri.Ba mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi din inima concurenta,
rani larg deschise, inca sangerande.
“Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa”, isi sopteau uimiti oamenii?
Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranelului, si-a ridicat privirea si i-a spus razand:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea – este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea – rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in
inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb,nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din
inima mea, gaurile negre – a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor.Intelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? – a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata pe care a pus-o n inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a inima tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete…

Fără să știm ,fără cuvinte chiar ,noi cerem mamei noastre să se ocupe

de noi, să răspundă nevoilor noastre. Mama fiecăruia a răspuns unora

dintre acestea :

◦Nevoia de a fi îngrijit

◦Nevoia de a fi ținut la căldură

◦Nevoia de contact cu corpul

◦Nevoia de contact vizual

◦Nevoia de a fi înţeles

◦Nevoia de a fi susţinut

◦Nevoia de a aparţine în exclusivitate

◦Nevoia de a simți vitalitatea, energia mamei noastre

◦Nevoia de reglaj prin reglajul corpului matern

◦Nevoia de a se lega exclusiv de mama

◦Nevoia  de stabilitate

◦Nevoia de predictibilitate

◦Nevoia de a fi recunoscut ca unic

◦Nevoia de a fi valorizat

◦Nevoia de a fi căutat, explorat

◦Nevoia de a fi ghidat

◦Nevoia de a fi primit cu bucurie.