”Cand tata vorbea cu mine, intotdeauna incepea cu “Ti-am spus deja astazi cat de mult te iubesc?” Sentimentul de dragoste a fost reciproc si, in ultimii ani, pentru ca viata sa parea vizibil ca se afla in ultima faza, am devenit si mai apropiati…daca se putea asa ceva. La varsta de 82 de ani el era gata sa moara, si eu eram pregatit sa-l las sa plece de langa mine, pentru a nu-i mai prelungi suferinta. Am ras si am plans, ne-am tinut de maini si ne-am spus unul altuia cat de mult ne iubim si am hotarat ca venise timpul. I-am spus, “Tata, dupa ce nu vei mai fi, sa-mi dai un semn ca esti bine”. A ras de absurditatea cererii mele. Tata nu credea in reancarnare. Nici eu nu pot sa spun ca eram prea convins, dar trecusem prin mai multe situatii care m-au facut sa cred ca poti primi niste semne “de pe lumea cealalta”. Eu si cu tatal meu eram atat de profund legati, incat am simtit atacul de inima in propriul meu piept in momentul in care a murit. Mai tarziu am jelit la gandul ca cei din spital, in intelepciunea lor sterila, nu m-au lasat sa-l tin de mana atunci cand si-a dat ultima rasuflare. Zi dupa zi ma rugam sa aud ceva de la el, dar nimic nu s-a intamplat. Noapte dupa noapte m-am rugat pentru un vis inainte de a adormi. Si totusi au trecut patru luni lungi in care nu am auzit si nu am simtit altceva decat durere pentru pierderea suferita. Mama murise cu cinci ani inainte de boala Alzheimer, si desi aveam propriile mele fete, am simtit moartea ei ca pe moartea unui copil. Intr-o zi, in timp ce stateam intins pe o masa de masaj intr-o camera mica, intunecoasa, asteptand sa-mi vina randul, m-a izbit brusc un dor de tatal meu. Am inceput sa ma intreb daca nu cumva fusesem prea exagerat cand ii cerusem sa-mi dea un semn. Mi-am dat seama ca mintea mea este intr-o stare hiper-acuta. Capul meu era cuprins de o claritate nefamiliara incat as fi putut sa adun coloane intregi de cifre. Am verificat sa vad daca sunt treaz si nu visez, si mi-am dat seama ca mai treaz de atat nu se poate. Fiecare gand al meu era ca o picatura de apa care pica in mijlocul unei baltoace, si m-am minunat de linistea si pacea fiecarui moment care trecea. Apoi m-am gandit, “Am incercat sa controlez mesajele de pe cealalta lume. Ma voi opri acum”. Brusc, mi-a aparut in fata chipul mamei mele, asa cum arata el inainte ca boala Alzheimer sa-i fure inteligenta, umanitatea si cele 60 de kilograme. Parul ei, de un argintiu splendid, ii inconjura fata dulce. Era atat de reala si atat de aproape, incat am avut senzatia ca, daca intind mana, o s-o ating. Arata exact cum era ea cu douazeci de ani in urma, inainte ca declinul sa o copleseasca. Puteam chiar simti aroma de Joy, parfumul ei preferat. Parea sa astepte si nu spunea nimic. Ma intrebam cum se poate intampla asa ceva, sa ma gandesc la tatal meu si sa apara mama, si in acel moment m-am simtit putin vinovat ca nu ma gandisem si la ea.  I-am spus, “O, Mama, imi pare atat de rau ca a trebuit sa suferi de boala aceea asa de ingrozitoare”. Ea atunci si-a aplecat capul putin, ca si cand ar fi inteles ceea ce i-am spus.  Apoi a zambit – un zambet superb – si mi-a spus foarte clar, “Singurul lucru de care imi aduc aminte este dragostea”. Si a disparut. Am inceput sa tremur intr-o camera devenita rece dintr-o data, si am stiut din acel moment, cu toata puterea sufletului meu, ca dragostea pe care o dam si o primim este unicul lucru care conteaza si de care ne amintim. Suferinta dispare; dragostea ramane. Cuvintele ei sunt cele mai importante cuvinte pe care le-am auzit vreodata, iar acel moment va ramane pe veci in inima mea. Inca nu am auzit nimic din partea tatalui meu, dar sunt absolut sigur ca intr-o zi, cand ma voi astepta mai putin, el va aparea si imi va spune, “Ti-am spus astazi ca te iubesc?”

Bobbie Probstein

Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are inima perfecta . Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima care era intr-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.Cand deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit,el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice,locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri.Ba mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi din inima concurenta,
rani larg deschise, inca sangerande.
“Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa”, isi sopteau uimiti oamenii?
Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranelului, si-a ridicat privirea si i-a spus razand:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea – este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea – rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in
inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb,nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din
inima mea, gaurile negre – a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor.Intelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? – a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata pe care a pus-o n inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a inima tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete…

Fără să știm ,fără cuvinte chiar ,noi cerem mamei noastre să se ocupe

de noi, să răspundă nevoilor noastre. Mama fiecăruia a răspuns unora

dintre acestea :

◦Nevoia de a fi îngrijit

◦Nevoia de a fi ținut la căldură

◦Nevoia de contact cu corpul

◦Nevoia de contact vizual

◦Nevoia de a fi înţeles

◦Nevoia de a fi susţinut

◦Nevoia de a aparţine în exclusivitate

◦Nevoia de a simți vitalitatea, energia mamei noastre

◦Nevoia de reglaj prin reglajul corpului matern

◦Nevoia de a se lega exclusiv de mama

◦Nevoia  de stabilitate

◦Nevoia de predictibilitate

◦Nevoia de a fi recunoscut ca unic

◦Nevoia de a fi valorizat

◦Nevoia de a fi căutat, explorat

◦Nevoia de a fi ghidat

◦Nevoia de a fi primit cu bucurie.

1. REGULA SEMĂNATULUI ŞI SECERATULUI: Orice comportament al nostru are nişte consecinţe. Dacă fumăm ne îmbolnăvim. Dacă cheltuim mai mulţi bani decât avem, vom face datorii sau nu vom mai avea.

ÎNCĂLCAREA REGULII: Persoanele care nu au graniţe sufleteşti perturbă această regulă. Mulţi oameni suferă din cauza încercării de a-i salva pe ceilalţi mai mult decât oricare boală. De exemplu, mama care trimte mereu bani copilului cheltuitor.

EFECTE: Nu făptuitorul suportă consecinţele naturale ale comportamentului său.Se perpetuează comportamentul iresposabil. Persoana care salvează în permanenţă “achită facturile”, iar “risipa” continuă pentru că nu este urmată de nici o consecinţă.

CE PUTEM FACE:

• Opriţi explicaţiile şi morala. Lăsaţi consecinţele naturale să acţioneze.
• Nu întrerupeţi regula Semănatului şi Seceratului în viaţa altei persoane.

2. REGULA PUTINŢEI ŞI A NEPUTINŢEI: Graniţele ne ajută să definim lucrurile asupra cărora nu avem nici o putere! Tot ce se află înafara lor. Avem putere doar asupra lucrurilor care se află înăuntru graniţelor noastre fizice şi sufeteşti – noi înşine.

ÎNCĂLCAREA REGULII:
Mulţi oameni suferă din cauza încercării de a-i schimba e ceilalţi mai mult decât oricare boală.

EFECTE: Efort şi energie investite în lucrurile asupra cărora nu am controlul. Ne simţim frustraţi, epuizaţi, neputincioşi, copleşiti. Relaţia cu celălalt devine tensionată, conflictuală, iar noi deprimaţi.

CE PUTEM FACE:

• Putem doar să îi influentăm pe ceilalţi prin respectarea graniţelor noastre şi ale celuilalt, adică: doar schimbarea propriei noastre persoane.
• Noi suntem un context pentru celălalt şi schimbarea noastră va genera o reacţie nouă în celălalt.

3.  REGULA RESPECTULUI: Să respectăm graniţele celorlalţi, pentru a ne simţi liberi să le fixăm pe ale noastre. Ne este teamă să fixăm graniţe pe care ar trebui să le fixăm, pentru că ne gândim la reacţia negativă a ceilorlaţi – că se vor supăra sau că nu ne vor respecta graniţele.

ÎNCĂLCAREA REGULII: Mulţi dintre noi suferim din pricina aşteptărilor pe care le avem de la ceilalţi şi judecăm graniţele celorlalţi: “Ce egoist din partea ei…”, “Cum a putut să mă refuze …”, “După tot ce am făcut pentru tine”.

EFECTE: Nu îndrăznesc să spun NU. Ne aşteptăm ca ceilalţi să nu fie de acord şi să condamne graniţele noastre. Trăim cu frică în relaţia cu ceilalţi. Ne autocenzurăm şi ne limităm libertatea.

CE PUTEM FACE:

• Să iubim graniţele altora pentru a putea câştiga respect pentru ale noastre.
• Dacă îi iubim şi îi respectăm pe oamenii care spun NU, ei vor respecta Nu-ul nostru.
• Libertatea naştea libertate. Dacă oferim libertate vom avea libertate.

4. REGULA MOTIVAŢIEI: Să oferim din dragoste, nu din teamă. De multe ori facem lucruri în exces pentru ceilalţi şi suntem blocaţi. Pur şi simplu nu ne putem opri din a le face, pentru că ne este teamă să ne oprim.

ÎNCĂLCAREA REGULII: Multe din faptele pe care le facem nu sunt motivate de iubire, ci de teamă sau vină. Teama de a nu pierde iubirea, teama de singurătate, nevoia de aprobare şi acceptare, vină.

EFECTE: Ne simţim epuizaţi, neapreciaţi, exploataţi, nevalorizaţi. Ne deprimăm. Nu primim înapoi pe cât oferim.

CE PUTEM FACE:

• Să oprim comportamentele pe care le face pentru a ne elibera de teamă sau de vină.
• Să facem doar comportamentele care vin din dragoste şi din plăcere şi care respectă graniţele sufletului nostru.
• Dragostea învinge frica.

5. REGULA EVĂLUĂRII CORECTE: Să facem diferenţa între a provova durere şi a face rău. De multe ori evităm să stabilim graniţele noastre, să spunem oamenilor când greşesc, să îi confruntăm cu lucrurirle care nu sunt bune, de teama de a nu provoca durere.

ÎNCĂLCAREA REGULII: Muţi dintre noi alegem să evităm lucrurile care provacă durere, dar care nu ne fac rău şi alegem lucrurile care aduc un sentiment plăcut, dar care sunt dăunătoare.

EFECTE: Ne supraîncărcăm de sarcini, pentru că nu avem curajul să corectăm pe celălalt. Nu facem alegerile care ne avantajează ca să nu provocăm durere sau întristare.
Ne cenzurăm alegerile şi nu ne respectăm graniţele.

CE PUTEM FACE:

• Să evaluăm efectele stabilirii graniţelor cu respect faţă de cealalţă persoană.
• Să nu evităm stabilirea de graniţe pentru că cineva reacţionează prin durere sau mânie.
• Să evaluăm corect durerea provocată: durerea poate să fie de ajutor şi uneori cel mai bun lucru pentru acea persoană şi relaţia noastră (aşa cum mersul la dentist, deşi este uneori dureros, este cel mai bun lucru pentru noi).

6. REGULA PROACTIVITĂŢII: Persoanele care stabilesc proactiv graniţe arată ce iubesc, ce doresc, ce şi-au pus în gând, ce susţin.

ÎNCĂLCAREA REGULII: Mulţi dintre noi funcţionăm după regula reactivităţii: după ani de pasivitate şi complianţă răbufnim şi ne cerem drepturile. Fazele reactive în stabilirea graniţelor sunt necesare, dar nu şi suficiente. Pe măsură ce folosim dar reactivitatea, beneficiile sunt tot mai mici.

EFECTE: Ne simţim nemulţumiţi, înfrânţi, fără speranţă, resemnaţi. Suntem cunoscuţi după ceea ce urâm, ceea ce nu ne place, după lucrurile cărora ne împotrivim şi după lucrurirle pe care nu suntem dispuşi să le facem.

CE PUTEME FACE:

• Să stabilim graniţe proactiv, nu doar să reacţionăm când ele sunt încălcate.
• Să ne oprim din a cere drepturi, libertăţi, ci să trăim aceste drepturi şi libertăţi, urmând graniţele care protejează sufletul nostru.

7. REGULA INVIDIEI – REGULA DORINŢELOR: Considerăm ce este înafara graniţelor noatre ca fiind “BUN”, şi considerăm ca nefiind bun ce este înăuntrul graniţelor noastre.

INCĂLCAREA REGULII: Ne centrăm atenţia şi energia supra lucrurilor legate de alţii, asupra a ceva ce nu ne aparţine şi nu avem controlul şi ne neglijăm propriile responsabilităţi, calităţi şi lucruri care sunt în controlul nostru. Ca urmare ne vom simţi neîmpiniţi şi goi. Invidia devine un cerc vicios care se aputoperpetuează.

EFECTE: Ne simţim nemulţumiţi neîmpliniţi, cu inima goală. Ne izolăm, evităm persoane sau locuri. Ne subapreciem. Ne împovărăm de emoţii negative.

CE PUTEM FACE:

• Să gândim invidia că un semnal că nelipseşte ceva, ca un imbold de a construi ceea ce avem nevoie.
• Să înţelegem ce ne lipşeşte, ce ne dorim cu adevărat şi ce trebuie să facem ca să ajungem acolo.
• Să transformăm Regula Invidiei în Regula Dorinţelor personale.

8. REGULA EXPUNERII: Graniţele sufletului nostru trebuie să fie făcute vizibile pentru cei din jurul nostru şi comunicate acestora în cadrul relaţiei cu ei.

INCĂLCAREA REGULII: Ne confruntam cu multe temeri: teama de vinovăţie, de a nu fi plăcuţi, de a pierde iubirea, de a pierde legătura, de a pierde aprobarea, de a ni se răspunde cu mânie, de a fi cunoscuţi de altă persoană aşa cum suntem. Din cauza acestor temeri, avem graniţe secrete. Batem în retragere, în mod pasiv şi tăcut, suferim în tăcere, avem resentimente.

EFECTE: Ne simţim pierduţi, neînţeleşi, singuri. Trăim cu povara unor resentimente sau lucruri nespuse.

CE PUTEME FACE:

• Graniţele sufleteşti există şi îşi fac simţit efectul indiferent dacă le comunicăm sau nu.
• Vindecarea sufletului noastru apare doar atunci când spunem adevărul despre graniţele noastre, îi lăsăm pe ceilalţi să le cunoască şi le respectăm.

ÎN CONCLUZIE, “PANSAMENTE” PENTRU VINDECAREA SUFLETULUI:

1. Să cultivăm autonomia şi responsabilitatea celuilalt. Să NU îi “salvăm” de lucrurile de care sunt responsabili.
2. Să NU încercăm să schimbăm ce nu este înăuntrul graniţelor noastre.Să schimbăm lucrurile care ţin de propria persoană ca metodă de a influenţa pe celălalt.
3. Să respectăm NU-ul celuilalt pentru a ne simţi liberi să spunem NU-ul nostru şi să fixăm graniţe. Libertatea naşte libertate.
4. Să facem doar comportamentele motivate de dragoste, nu şi pe cele motivate de teamă. Dragostea învinge frica.
5. Să facem diferenţa între a provoca durere şi a face rău: durerea poate fi de ajutor şi uneori cel mai bun lucru pentru relaţia noatră.
6. Să trăim drepturile şi libertăţile noatre, nu să ajungem să  le cerem.
7. Să gândim invidia ca un semnal că ne lipseşte ceva, şi să ne orientăm spre lucrurile din interiorul graniţelor sufletului nostru pentru a obţine.
8. Să facem vizibile graniţele sufletului nostru şi să îi lăsăm pe ceilalţi să le vadă.