Lucian Licurici zăcea în tufișul de liliac și privea abătut în pământ. Nici nu bagă de seama apusul soarelui care deveni auriu, apoi roșiatic și nici pomeneală să simtă parfumul florilor de liliac.
- Ce groaznic, mormăi Lucian pentru sine însuși. Cât de îngrozitor e să fii un licurici care să nu poată lumina…la fel de bine aș putea fi considerat o muscă sau un gândac. Un licurici care nu poate să lumineze nici nu poate fi numit licurici…sunt o rușine pentru familia mea.
Lucian stătea posomorât și privea cum, rând pe rând, ceilalți licurici începeau să lumineze, pe măsură ce soarele trecea în amurg și amurgul se pierdea încet în noapte. Din toate celelalte punte de vedere, era un licurici perfect. Avea o pereche elegantă de antene, aripi minunate și o coadă lungă, suplă. Singurul lucru care i se putea reproșa lui Lucian era că nu putea să lumineze, dar acesta, bineînțeles, era cel mai mare neajuns pentru neamul licuricilor.
- Probabil că ceilalți știu un secret pe care eu nu-l cunosc, gândi Lucian altfel cum de reușesc ei să lumineze și să sclipească fără prea mult chin, în timp ce eu, oricât aș încerca, nu pot scoate nici măcar o scânteie? Lucian decise că i s-a cam urât de atâta bombănit. Și mai hotărâ și că se cam săturase să tot fie un licurici fără lumină, așa că își părăsi culcușul din tufișul de liliac și porni într-o expediție pentru a descoperi cum să se aprindă și el. Un prim popas îl făcu în tufișul de colectat miere, unde Loredana și Laura Licurici străluceau aprins printre floricelele dulci. Lucian se rușina nițel să le întrebe așa direct, dar își dă seama că nu are nimic de pierdut și că ar avea atât de mult de câștigat dacă ar învăța cum să lumineze…
- Bună ziua, rosti el, vă deranjează dacă vă pun o întrebare mai personală?
- Ei…și tu!, chicotiră Laura și Loredana rostind ușor, asta depinde de întrebare.
- Păi aș vrea să știu ce vă aprinde pe voi?
- Cum adică ce ne aprinde???, întrebară într-un glas Loredana și Laura.
- Ce vă aprinde încât să începeți să luminați?, întrebă din nou Lucian.
- Ah, deci asta era! Răsuflară ușurate Loredana și Laura. Păi nu știm prea sigur, dar credem că tufișul de miere e cauza: de câte ori ne apropiem de floricele astea minunate, ne aprindem. Asta însă nu-i era prea mult de ajutor lui Lucian, căci de când vorbea cu Loredana și Laura era tot în tufișul cu pricina și, din păcate, coada lui era la fel de întunecată. Se opri mai apoi la un măr ionatan, unde își avea sălașul Guriță Licurici.
- Guriță, trebuie să te întreb ceva cu adevărat important, spuse Lucian.
- Mmniam. Mniiam…Mniiam, clefăi Licuriciul Guriță…mmmniiam…mnniam.
- Poftim, nu înțeleg nimic din ce spui, zise Lucian.
- Mmmmniammm, spuse Guriță, nu pot vorbi prea bine cu gura plină, nu? continuă el, ștergându-se delicat la gură cu o frunză de măr. Deeliciosss, mai spune el, cam mâncău de felul său.
- Guriță, trebuie să te întreb ceva serios, așa că te rog să fii atent și să nu mai iei nici o mușcătură până nu îmi răspunzi.
- Păi, dă-i drumul, spuse Guriță, înghițind în sec.
- Ce îți aprinde ție lumina?
- Asta este, de bună seamă, o întrebare simplă: merele ionatan îmi aprind lumina. Luminez admirabil atunci când mușc dinr-un măr ionatan sau dintr-o altă delicatesă, spuse el mușcând cu poftă din alt măr.
- Merită să încerc și eu treaba asta, zise Lucian și luă și el o înghițătură dintr-un măr aflat în apropiere. Nimic: nici un pic de lumină. Luă atunci o mușcătură mai zdravănă. La fel, nimic. Luă atunci o mușcătură uriașă…și se înecă, dar tot nu reuși să lumineze. Se pare că nici merele ionatan nu sunt sortite să îmi aprindă luminița, se plânse el dezamăgit și porni în zbor spre Sebastian Licurici. Acesta locuia într-un tufiș de mure și îl găsi luminând ritmic pe cântecul unei privighetori care dădea un concert în apropiere. Sebastian am să îți pun o întrebare foarte importantă, spuse Lucian.
- Ssssttt, scrâșni din dinți Sebastian. Asta e partea mea preferată din cântec. Lumina sa era impresionantă! Spune acum, zise Sebastian, în timp ce luminița sa se stingea încet, odată cu ultimele triluri ale privighetorii. Ce întrebare poate fi atât de importantă, încât să mă întrerupi din ascultatul concertului?
- Cum îți aprinzi lumina? Întrebă Lucian.
- Nu eu, privighetoarea o aprinde cu vocea ei melodioasă: ori de câte ori o aud cântând, lumina mea se aprinde și rămâne așa până ea tace. Acum te rog să nu mai spui nimic: concertul începe din nou. Lucian așteptă ca privighetoarea să înceapă o nouă melodie, în speranța că îi va aprinde și lui luminița. Însă din păcate, la sfârșitul cântecului, lumina sa era încă neaprinsă. De data asta își întinse aripile și zbură drept spre Tereza de Licurici care sclipea într-o tufă de laur. Ea era considerată drept unul dintre cei mai înțelepți licurici și era respectată pentru lumina sa care dăinuia mai mult decât a altora. Am ceva tare important să te întreb, spuse Lucian din nou.
- Cum reușești să îți aprinzi lumina?
- Ooo, păi sunt mai multe feluri în care îți poți aprinde lumina, răspunse gânditoare Tereza.
- Într-adevăr, deja cunosc o mulțime de moduri, care însă din păcate nu funcționează și la mine, spuse Lucian, așa că te rog să nu pomenești de floricelele de miere, de merele ionatan sau de cântecul privighetorii: le-am încercat deja.
- Bineînțeles că acestea nu ar putea aprinde lumina ta, spuse Tereza. Deși există o multitudine de moduri de a ne aprinde luminile, un singur lucru le poate face să funcționeze…și acela ești tu.
- Păi nu înțeleg, murmură Lucian, am încercat totul și nu o pot aprinde indiferent cât de tare mă străduiesc.
- Nici nu-i de mirare! Răspunse Tereza. Nu funcționează dacă te simți deprimat, nervos sau stresat și mai ales dacă ești puțin din toate trei laolaltă. Primul lucru pe care poți să îl faci este să te liniștești.
- Și cum să fac asta?, întrebă Lucian.
- Gândindu-te la lucruri care te liniștesc. Sentimentele provin din gândurile taleși dacă gândești calm, te vei simți liniștit. Încearcă să te gândești la cea mai liniștitoare imagine care îți vine în minte. Lucian își imagină că stă întins într-un câmp mare, plin cu trifoi, într-o după-masă însorită: cu cât se închipuia mai clar, cu atât se simțea mai liniștit.
- Deja e mai bine, spuse Tereza simțind o schimbare în el. Acum ești pregătit să înveți să îți aprinzi lumina. Gândește-te la ceva ce îți face plăcere. Și Lucian se gândi la imaginea lunii pline, într-o noapte călduță de vară. Își imagina că auzea cântecul greierilor și că simțea o boare lină de vânt atingându-i aripile. Oftă de plăcere. Se simțea fericit pentru prima oară după atâta vreme…
- Acum uită-te la lumina ta! Spuse Tereza, iar Lucian se întoarse și aruncă o privire peste umăr. Reușise! Luminița lui s aprinsese pentru prima dată în viață.
- Uaau! Cum am reușit să fac asta? întrebă el.
- Ai avut gânduri bune, răspunse Tereza. Ori de câte ori te gândești la ceva bun, te bucuri și lumina ta se aprinde. Pentru a o păstra așa, gândește-te la lucruri plăcute în continuare.
- Dar ce se va întâmpla dacă se va stinge iar și nu o să o pot aprinde din nou? Întrebă Lucian în timp ce lumina sa se stingea încet.
- Depinde doar de tine să îți aprinzi lumina și să o păstrezi așa; gândurile negative nu fac decât să o stingă. Tu ești cel care-și poate aprinde lumina gândind lucruri plăcute și doar tu ai puterea de a o menține aprinsă.
- Cred că înțeleg acum: nu erau florile de miere, nici merele ionatan, nici cântecul privighetorii care îi aprindeau pe ceilalți licurici, ci ei înșiși se aprindeau pentru că făceau lucruri care le aduc plăcere.
- Acum ai dreptate, fu de acord Tereza. Ce-ar fi să încerci să fac ce spuneai adineauri?
- Trandafiri, spuse Lucian. Luminița sa pâlpâi pentru o clipă. Apus de soare, mai spuse el apoi. Luminița sa clipi o dată și încă o dată. Lumina lunii și flori de câmp, continuă el și clipi repede de trei ori. Am reușit, am reușit! Acum știu: cât timp gândesc la lucruri care îmi plac, pot să îmi păstrez lumina aprinsă și nimeni altul decât mine nu o poate stinge.
Și de atunci încolo, Lucian deveni faimos printre licurici pentru lumina sa minunată, pe care o aprindea gândindu-se la lucruri frumoase, care îi făceau plăcere.
Virginia Waters- Povești raționale pentru copii
