A patra intrebare

O intrebare ajutatoare la cea de mai sus este : Care adevar?Cand exista conflict fiecare are propriul “adevar” si propria “realitate” .

Ceea ce este de luat in considerare este  situatia cand copilul pare indiferent, isi continua preocuparile ca si cum nimic special nu se petrece in jurul lui. Aceasta situatie poate creea o senzatie de “fals confort” parintilor care isi continua in tihna razboiul emotional.  Situatia este inselatoare pentru ca in spatele acestei “deconectari” copilul este foarte atent

la ce sa intampla, el joaca rolul indiferentei tocmai pentru a percepe mai bine evenimentele si pentru a insela vigilenta parintilor. Aceasta situatie trebuie tratata cu seriozitate pentru ca tradeaza vulnerabilitatea copilului, frica si insecuritatea care a pus stapanire pe el. Destul de  des copilul intreaba direct pe unul din parinti sau pe rand pe fiecare despre ce se petrece in familie, isi arata deschis interesul si preocuparea fata de viitorul parintilor si a familiei ca intreg. El pune intrebari incomode, precum:

De ce?

Cine e de vina?

Unde va sta el?

Cum ramane cu promisiunile ce i-au fost facute?

Vor mai merge impreuna in vacanta?, etc.

Si acum exista tentatia “naturala” de a trage copilul de partea unuia sau altuia dintre cei doi parinti.

Este bine ca parintii sa dea prioritate intereselor copilului (asta daca au maturitatea necesara) si sa pregateasca din timp o “versiune” comuna a situatiei care sa fie prezentata ori de cate ori copilul intreaba si care sa nu “catastrofizeze” separarea sau divortul, sa asigure copilul ca el va ramane in siguranta si parintii vor il vor ingriji si proteja impreuna chiar daca vor locui separat, versiune care trebuie sa fie simpla si pe intelesul copilului. Aceasta versiune poate fi completata pe parcurs cu alte detalii pe masura ce ele sunt accesibile copilului, il privesc direct si sunt furnizate in acelasi fel de ambii parinti. De fapt, prezenta copilului trebuie sa duca la o “armonizare” a puntelor de vedere a parintilor si nu sa fie un subiect de agravare a discordiei familiale.

Exista si situatia cand copilul afirma raspicat ca nu vrea ca parintii sa se departa sau ca nu vrea sa ramana cu unul din ei si pune in balanta un comportament hiperemotional care este de natura sa “infierbante” si mai mult relatiile tensionate dintre parinti. Aceasta este inca o incercare prin care cei doi trebuie sa dea dovada de altruism si sa puna interesele copilului deasupra situatiei individuale incarcata de resentimente si amaraciune.

Tentatia de a “juca fals”, de a insela pe celalalt jucand pe “doua fronturi” sau “la doua capete” cand e vorba de copil, desi pare o alternativa seducatoare la prima vedere, se va intoarce nu peste mult timp impotriva parintelui care incearca aceasta manevra si pagubele relatiiei dintre parintele ce inseala si copil vor fi mult mai mari si uneori ireparabile. Daca la un moment dat parintele are impresia ca are copilul de partea sa –ATENTIE! – vine vremea cand copilul isi va indreptata  atentia catre celalalt parinte.

Camelia Dragomirescu , Psiholog si psihoterapeut in Pitesti

E bine sa fie copilul martor la conflictele parintilor ?

In fiecare familie exista uneori discutii sau conflicte dar ele nu sunt niciodata asa de ample si de durata ca cele dintr-un cuplu care se separa.

Cercetarile arata ca aceste conflicte  din familie sunt mai daunatoare copilului decat insasi divortul. Deci prima grija a partenerilor este protectia copilului;aceste conflicte trebuie bine “camuflate” asa incat copilul sa nu fie martor sau sa le cunoasca. Este destul de dificil ca separarea si divortul sa nu fie pana la urma cunoscute de copil dar ceea ce a stat la baza acestuia nu trebuie sa fie cunoscut de copil decat atunci cand capacitatea sa emotionala si rationala sunt destul de dezvoltate pentru a intelege adecvat ce s-a intamplat.

Preferabil sa se traseze o granita intre “lumea copiilor” si “lumea adultilor” si parintii sa abordeze subiectele si comportamentele adecvate fiecarui teritoriu si sa respecte aceste limite.

E bine sa stiti  ca fiul/fiica dumneavoastra  simte destul de bine disensiunile dintre parinti  sunt foarte sensibili la acest tip de probleme, sunt atenti, vigilenti, in garda, pentru ca ei isi doresc protectie si siguranta si se simt amenintati de cate ori parinti dau semne ca se separa.

Ingrijorarea si frica pun stapanire pe copil si se instaleaza o stare de confuzie

emotionala si de vinovatie, mai ales ca in multe certuri dintre soti situatia

copilului si viitorul lui este un subiect de disputa apriga.

Atentie!!!!!

Cel mai adesea  “pierderile ”  pe care le sufera copilul depasesc cu mult “castigurile” pe care le-a obtinut unul din soti cu divortul dorit.

Camelia Dragomirescu , Psiholog si Psihoterapeut in Pitesti