Ca sa ”exersezi” iertarea aceea nesfarsita esti un om puternic ,ai nevoie de mare putere ca sa realizezi asa ceva, nu o victima care se simte inferioara agresorului ei. Cat de mare trebuie sa fie credinta in D-zeu (adica iubirea de oameni) ca sa poti face asa ceva? Foarte mare.

         O victima care isi iarta agresorul de nenumarate ori  pe zi, nu prea vad sa fie o victima. Si nu prea cred ca prejudiciul suferit este prea mare. Cand ma simt inferior celui care m-a prejudiciat si nici nu am credinta in D-zeu putin probabil sa pot ierta fie si de 2 ori pe zi. Plus ca notiunea de prejudicu e relativa. Sau daca imi scoate cineva un ochi, sa il las sa-mi sparga si dintii? Deci, toate au o limita. Nu ma pot lasa prejudiciat la infinit, pe considerentul ca voi ierta la infinit. Asta ar insemna sa calc partea a doua a recomandarii cu “Iubesteti aproapele asa…cum te iubesti pe tine insuti”.

Daca ma las calcat in picioare, din pur masochism, nu vad sa fie nici o glorie ci doar faptul ca imi doresc sa nu mai exist  si in loc sa ma sinucid las pe altii sa o faca pentru mine.  

Am gasit 7  lucruri care ar putea sa ajute la intarirea credintei si sa ofere alta perspectiva asupra iertarii:

1. La final nu conteaza ce as fi facut (cat as fi iubit) , conteaza ce am facut (cat am iubit) deja. De aici morala ca uneori, de cele mai multe ori, “sa primesti ce ti se ofera”, iubirea e si un sacrificiu (“multumeste-te cu ce ai”). Timpul se poate termina maine si sansa reabilitării este pierduta.
2. Nu trebuie sa ma uit de unde se trag unii, ci incotro ma indrept eu.
3. A-mi castiga existenta e una, a-mi castiga sufletul e altceva.
4. Culmea iubirii posesive: sa doresti atat de mult sa fi iubit de altii sau de partener incat din iubirea lor/lui pentru tine, sa te poti iubi si tu pe tine.
5. Dragostea are limite, oroarea nu, de aceea oroarea se mai numeste si abis.
6. Cea mai buna rugaciune e „Sa nu ispitesti pe Domnul D-zeul tau”.
7. A ierta inseamna de multe ori a oferi din nou ocazia să fii lovit.

Psiholog Pitesti