Cum sa formezi “cei 7 ani de-acasa”? Ce inseamna pentru fiecare parinte asta? Toti suntem “experti” in a observa ca cineva nu are “cei 7  ani de-acasa” insa cum se formeaza asta?  Acest complex de achizitii este oare universal valabil?

Kellmer Pringle M. ,   in urma unei prodigioase cercetari emitea in anul 2000 zece asa zise legi legate de  educarea unui copil, din perspectiva dezvoltării armonioase a personalităţii sale, atunci când beneficiază de dragoste  şi securitate, de experienţe noi, de apreciere  şi stimă, de responsabilitate şi autonomie:

1 -Oferiţi copilului o mare parte din timpul  şi înţelegerea dumneavoastră, jocul cu copilul, lectura sunt mult mai importante decât un menaj bine făcut;

2 -Copilul are nevoie de experienţe noi  şi de comunicare permanentă, ceea ce-i asigură dezvoltarea spirituală;

3 -Oferiţi copilului îngrijiri  permanente, coerentă iubitoare ceea ce este de o importanţă fundamentală pentru sănătatea spirituală, la fel cum alimentaţia corectă este esenţială pentru sănătatea corpului;

4 -Copilul va fi stimulat să se joace singur sau cu alţi copii,ceea ce permite explorarea, imitaţia, construcţia şi creaţia;

5 -Atunci când eforturile copilului sunt încununate de succes,el trebuie felicitat, apreciat;

6 -Părinţii trebuie să-i dea copilului responsabilităţi din ce în ce mai mari, deoarece simţul responsabilităţii se dezvoltă prin activităţi practice;

7 -Fiecare copil este unic în felul său, astfel că  părintele trebuie să-şi adapteze comportamentul la caracteristicile acestuia;

8 -Atunci când nu suntem de acord cu comportamentul copilului, manifestarea dezaprobării trebuie să ţina cont de temperament, vârstă şi capacitate de întelegere a copilului;

9 -Copilul nu trebuie ameninţat cu pierderea dragostei sau abandonului. Părinţii pot respinge comportamentul copilului dar nu-şi pot respinge propriul copil;

10 -Părinţii nu trebuie să  aştepte recunoştinţă, deoarece copilul nu şi-a solicitat naşterea;

Mai ales ultima fraza este de retinut …

Din punctul meu de vedere  ”cei 7 ani de-acasa” reprezinta o serie de comportamnete de adaptare sociala care sa permita adultului de mai tarziu sa evite blamarile si respingerile semenilor. Fiecare parinte isi formeaza copilul dupa modelul propriu si e bine de stiut ca orice am spune copilului nu este mai bine insusit decat modelul propriu. Cand eu il invat pe copil sa nu vorbeasca urat dar eu injur la volan e posibil ca exemplul meu sa fie cel mai de impact asupra lui si decizia de a folosi acel limbaj sa fie mai degraba luata pornind de la comportamnetul parintelui si nu de la ceea ce a afirmat.