1. REGULA SEMĂNATULUI ŞI SECERATULUI: Orice comportament al nostru are nişte consecinţe. Dacă fumăm ne îmbolnăvim. Dacă cheltuim mai mulţi bani decât avem, vom face datorii sau nu vom mai avea.

ÎNCĂLCAREA REGULII: Persoanele care nu au graniţe sufleteşti perturbă această regulă. Mulţi oameni suferă din cauza încercării de a-i salva pe ceilalţi mai mult decât oricare boală. De exemplu, mama care trimte mereu bani copilului cheltuitor.

EFECTE: Nu făptuitorul suportă consecinţele naturale ale comportamentului său.Se perpetuează comportamentul iresposabil. Persoana care salvează în permanenţă “achită facturile”, iar “risipa” continuă pentru că nu este urmată de nici o consecinţă.

CE PUTEM FACE:

• Opriţi explicaţiile şi morala. Lăsaţi consecinţele naturale să acţioneze.
• Nu întrerupeţi regula Semănatului şi Seceratului în viaţa altei persoane.

2. REGULA PUTINŢEI ŞI A NEPUTINŢEI: Graniţele ne ajută să definim lucrurile asupra cărora nu avem nici o putere! Tot ce se află înafara lor. Avem putere doar asupra lucrurilor care se află înăuntru graniţelor noastre fizice şi sufeteşti – noi înşine.

ÎNCĂLCAREA REGULII:
Mulţi oameni suferă din cauza încercării de a-i schimba e ceilalţi mai mult decât oricare boală.

EFECTE: Efort şi energie investite în lucrurile asupra cărora nu am controlul. Ne simţim frustraţi, epuizaţi, neputincioşi, copleşiti. Relaţia cu celălalt devine tensionată, conflictuală, iar noi deprimaţi.

CE PUTEM FACE:

• Putem doar să îi influentăm pe ceilalţi prin respectarea graniţelor noastre şi ale celuilalt, adică: doar schimbarea propriei noastre persoane.
• Noi suntem un context pentru celălalt şi schimbarea noastră va genera o reacţie nouă în celălalt.

3.  REGULA RESPECTULUI: Să respectăm graniţele celorlalţi, pentru a ne simţi liberi să le fixăm pe ale noastre. Ne este teamă să fixăm graniţe pe care ar trebui să le fixăm, pentru că ne gândim la reacţia negativă a ceilorlaţi – că se vor supăra sau că nu ne vor respecta graniţele.

ÎNCĂLCAREA REGULII: Mulţi dintre noi suferim din pricina aşteptărilor pe care le avem de la ceilalţi şi judecăm graniţele celorlalţi: “Ce egoist din partea ei…”, “Cum a putut să mă refuze …”, “După tot ce am făcut pentru tine”.

EFECTE: Nu îndrăznesc să spun NU. Ne aşteptăm ca ceilalţi să nu fie de acord şi să condamne graniţele noastre. Trăim cu frică în relaţia cu ceilalţi. Ne autocenzurăm şi ne limităm libertatea.

CE PUTEM FACE:

• Să iubim graniţele altora pentru a putea câştiga respect pentru ale noastre.
• Dacă îi iubim şi îi respectăm pe oamenii care spun NU, ei vor respecta Nu-ul nostru.
• Libertatea naştea libertate. Dacă oferim libertate vom avea libertate.

4. REGULA MOTIVAŢIEI: Să oferim din dragoste, nu din teamă. De multe ori facem lucruri în exces pentru ceilalţi şi suntem blocaţi. Pur şi simplu nu ne putem opri din a le face, pentru că ne este teamă să ne oprim.

ÎNCĂLCAREA REGULII: Multe din faptele pe care le facem nu sunt motivate de iubire, ci de teamă sau vină. Teama de a nu pierde iubirea, teama de singurătate, nevoia de aprobare şi acceptare, vină.

EFECTE: Ne simţim epuizaţi, neapreciaţi, exploataţi, nevalorizaţi. Ne deprimăm. Nu primim înapoi pe cât oferim.

CE PUTEM FACE:

• Să oprim comportamentele pe care le face pentru a ne elibera de teamă sau de vină.
• Să facem doar comportamentele care vin din dragoste şi din plăcere şi care respectă graniţele sufletului nostru.
• Dragostea învinge frica.

5. REGULA EVĂLUĂRII CORECTE: Să facem diferenţa între a provova durere şi a face rău. De multe ori evităm să stabilim graniţele noastre, să spunem oamenilor când greşesc, să îi confruntăm cu lucrurirle care nu sunt bune, de teama de a nu provoca durere.

ÎNCĂLCAREA REGULII: Muţi dintre noi alegem să evităm lucrurile care provacă durere, dar care nu ne fac rău şi alegem lucrurile care aduc un sentiment plăcut, dar care sunt dăunătoare.

EFECTE: Ne supraîncărcăm de sarcini, pentru că nu avem curajul să corectăm pe celălalt. Nu facem alegerile care ne avantajează ca să nu provocăm durere sau întristare.
Ne cenzurăm alegerile şi nu ne respectăm graniţele.

CE PUTEM FACE:

• Să evaluăm efectele stabilirii graniţelor cu respect faţă de cealalţă persoană.
• Să nu evităm stabilirea de graniţe pentru că cineva reacţionează prin durere sau mânie.
• Să evaluăm corect durerea provocată: durerea poate să fie de ajutor şi uneori cel mai bun lucru pentru acea persoană şi relaţia noastră (aşa cum mersul la dentist, deşi este uneori dureros, este cel mai bun lucru pentru noi).

6. REGULA PROACTIVITĂŢII: Persoanele care stabilesc proactiv graniţe arată ce iubesc, ce doresc, ce şi-au pus în gând, ce susţin.

ÎNCĂLCAREA REGULII: Mulţi dintre noi funcţionăm după regula reactivităţii: după ani de pasivitate şi complianţă răbufnim şi ne cerem drepturile. Fazele reactive în stabilirea graniţelor sunt necesare, dar nu şi suficiente. Pe măsură ce folosim dar reactivitatea, beneficiile sunt tot mai mici.

EFECTE: Ne simţim nemulţumiţi, înfrânţi, fără speranţă, resemnaţi. Suntem cunoscuţi după ceea ce urâm, ceea ce nu ne place, după lucrurile cărora ne împotrivim şi după lucrurirle pe care nu suntem dispuşi să le facem.

CE PUTEME FACE:

• Să stabilim graniţe proactiv, nu doar să reacţionăm când ele sunt încălcate.
• Să ne oprim din a cere drepturi, libertăţi, ci să trăim aceste drepturi şi libertăţi, urmând graniţele care protejează sufletul nostru.

7. REGULA INVIDIEI – REGULA DORINŢELOR: Considerăm ce este înafara graniţelor noatre ca fiind “BUN”, şi considerăm ca nefiind bun ce este înăuntrul graniţelor noastre.

INCĂLCAREA REGULII: Ne centrăm atenţia şi energia supra lucrurilor legate de alţii, asupra a ceva ce nu ne aparţine şi nu avem controlul şi ne neglijăm propriile responsabilităţi, calităţi şi lucruri care sunt în controlul nostru. Ca urmare ne vom simţi neîmpiniţi şi goi. Invidia devine un cerc vicios care se aputoperpetuează.

EFECTE: Ne simţim nemulţumiţi neîmpliniţi, cu inima goală. Ne izolăm, evităm persoane sau locuri. Ne subapreciem. Ne împovărăm de emoţii negative.

CE PUTEM FACE:

• Să gândim invidia că un semnal că nelipseşte ceva, ca un imbold de a construi ceea ce avem nevoie.
• Să înţelegem ce ne lipşeşte, ce ne dorim cu adevărat şi ce trebuie să facem ca să ajungem acolo.
• Să transformăm Regula Invidiei în Regula Dorinţelor personale.

8. REGULA EXPUNERII: Graniţele sufletului nostru trebuie să fie făcute vizibile pentru cei din jurul nostru şi comunicate acestora în cadrul relaţiei cu ei.

INCĂLCAREA REGULII: Ne confruntam cu multe temeri: teama de vinovăţie, de a nu fi plăcuţi, de a pierde iubirea, de a pierde legătura, de a pierde aprobarea, de a ni se răspunde cu mânie, de a fi cunoscuţi de altă persoană aşa cum suntem. Din cauza acestor temeri, avem graniţe secrete. Batem în retragere, în mod pasiv şi tăcut, suferim în tăcere, avem resentimente.

EFECTE: Ne simţim pierduţi, neînţeleşi, singuri. Trăim cu povara unor resentimente sau lucruri nespuse.

CE PUTEME FACE:

• Graniţele sufleteşti există şi îşi fac simţit efectul indiferent dacă le comunicăm sau nu.
• Vindecarea sufletului noastru apare doar atunci când spunem adevărul despre graniţele noastre, îi lăsăm pe ceilalţi să le cunoască şi le respectăm.

ÎN CONCLUZIE, “PANSAMENTE” PENTRU VINDECAREA SUFLETULUI:

1. Să cultivăm autonomia şi responsabilitatea celuilalt. Să NU îi “salvăm” de lucrurile de care sunt responsabili.
2. Să NU încercăm să schimbăm ce nu este înăuntrul graniţelor noastre.Să schimbăm lucrurile care ţin de propria persoană ca metodă de a influenţa pe celălalt.
3. Să respectăm NU-ul celuilalt pentru a ne simţi liberi să spunem NU-ul nostru şi să fixăm graniţe. Libertatea naşte libertate.
4. Să facem doar comportamentele motivate de dragoste, nu şi pe cele motivate de teamă. Dragostea învinge frica.
5. Să facem diferenţa între a provoca durere şi a face rău: durerea poate fi de ajutor şi uneori cel mai bun lucru pentru relaţia noatră.
6. Să trăim drepturile şi libertăţile noatre, nu să ajungem să  le cerem.
7. Să gândim invidia ca un semnal că ne lipseşte ceva, şi să ne orientăm spre lucrurile din interiorul graniţelor sufletului nostru pentru a obţine.
8. Să facem vizibile graniţele sufletului nostru şi să îi lăsăm pe ceilalţi să le vadă.

Fiecare dintre noi cunoaşte mai multe căi prin care să ne protejăm, să ne apărăm trupul pentru a nu fi rănit. Dacă trupul ne este rănit, ne pansăm, ne bandajăm. Dar dacă sufletul ne este rănit, cum facem ? Există un bandaj pentru suflet? Există un pansament pentru rănile sufleteşti ?
Bandajul sau pansamentul reprezintă pentru trup o graniţă: ceva ce ţine răul departe de rană şi lasă doar binele înăuntru, ca atunci când vrem să aplicăm o soluţie care ne face bine.

În LUMEA FIZICĂ graniţele sunt uşor de observat: bandaje, indicatoare, ziduri, garduri. În LUMEA SUFLETULUI graniţele sunt la fel de reale, numai că mai dificil de observat.
Aşa cum integritatea fizică este protejată de graniţe reprezentate fizic, în acelaşi mod sufletul nostru are graniţe care îl ajută să se protejeze, să se simtă în siguranţă şi să se vindece. Din păcate graniţele sufletului nostru nu sunt fizice şi de aceea nu sunt atât de evidente pentru ceilalţi sau chiar pentru noi înşine.

Pentru vindecarea sufletului avem nevoie de un pansament. Acesta este construit din graniţele noastre personale care ne protejează de a fi invadaţi şi agresaţi sau de a invada şi agresa.  Putem începe să vindecăm rănile sufletul nostru respectând 8 dintre regulile graniţelor sufletești.

…iubeşte, zâmbeşte, spune tot ce vrei,

joacă-te cu un copil, ajută un bătrân,

alege-ţi o stea pe cer,

speră să ţi se îndeplinească o dorinţă,

acceptă un compliment,

spune-le celor dragi ce mult îi iubeşti,

imaginează-ţi că n-ai nici o grijă,

fă-ţi un cadou... respiră adânc…

E VARĂ!!!!!

Şi, ţi-o doresc cât mai aproape de suflet!

Este necesar să ne modificăm percepția că bullying-ul este doar o etapă inevitabilă în procesul maturizării sau un rit de trecere, afirmă Prof. Louise Arseneault.

Ea consideră că, în timp ce programele de sistare a fenomenului de bullying sunt importante, profesorii, părinții și politicienii trebuie să-și concentreze eforturile asupra programelor de prevenire a problemelor care rezultă din consecințele bullying-ului în adolescență și la vârsta adultă.

O echipa de cercetători de la Duke University Medical Center din Durham, NC, a studiat ipoteza dacă victimele bullying-ului suferă sau nu un anumit tip de stres toxic, care va duce la apariția unor probleme de sănătate fizică, care altfel nu ar fi apărut. Astfel, cercetătorii au măsurat la victime nivelurile proteinei C reactive (CRP), care cresc atunci când organismul are o reacție inflamatorie.

Corpul reacționează la stresul toxic în același mod în care reacționează când lupta împotriva unei infecții. Prof. Arseneault a explicat că bullying-ul poate modifică răspunsul organismului la stres și prin intermediul creșterii anormale a nivelului hormonului cortizol, eliberat de sistemul endocrin în condiții de stres.

Victimele prezintă niveluri crescute ale markerului proteină C reactivă chiar și la 10 ani de la experiență lor traumatizantă. În timp, aceste schimbări fiziologice pot limita abilitatea individului de a răspunde la noi încercări și îl pot face mai vulnerabil în raport cu bolile fizice.

Pe lângă impactul psihologic negativ, bullying-ul este factor de risc crescut pentru diverse boli somatice ale victimelor, nu doar în perioada în care au suferit agresiunea, ci și mai târziu în viață. S-a descoperit că unii copii care au suferit acte de bullying între 8 și 10 ani au experimentat tulburări de somn – coșmaruri, somnambulism și teroare nocturnă (pavor nocturn) – la vârsta de 12 ani.

La vârsta de 50 de ani, după 40 de ani de la evenimentele negative din copilărie, persoanele care au suferit agresiuni de tip bullying în copilărie erau în mai mare măsură decât ceilalți în condiție fizică și psihologică precară. Aceste victime mai degrabă nu aveau un loc de muncă, aveau un nivel de educație mai scăzut, erau în mai mică măsură într-o relație intimă cu cineva și nu aveau un suport social bun.

sursa : psihiatrie.org