Fiecare dintre noi cunoaşte mai multe căi prin care să ne protejăm, să ne apărăm trupul pentru a nu fi rănit. Dacă trupul ne este rănit, ne pansăm, ne bandajăm. Dar dacă sufletul ne este rănit, cum facem ? Există un bandaj pentru suflet? Există un pansament pentru rănile sufleteşti ?
Bandajul sau pansamentul reprezintă pentru trup o graniţă: ceva ce ţine răul departe de rană şi lasă doar binele înăuntru, ca atunci când vrem să aplicăm o soluţie care ne face bine.

În LUMEA FIZICĂ graniţele sunt uşor de observat: bandaje, indicatoare, ziduri, garduri. În LUMEA SUFLETULUI graniţele sunt la fel de reale, numai că mai dificil de observat.
Aşa cum integritatea fizică este protejată de graniţe reprezentate fizic, în acelaşi mod sufletul nostru are graniţe care îl ajută să se protejeze, să se simtă în siguranţă şi să se vindece. Din păcate graniţele sufletului nostru nu sunt fizice şi de aceea nu sunt atât de evidente pentru ceilalţi sau chiar pentru noi înşine.

Pentru vindecarea sufletului avem nevoie de un pansament. Acesta este construit din graniţele noastre personale care ne protejează de a fi invadaţi şi agresaţi sau de a invada şi agresa.  Putem începe să vindecăm rănile sufletul nostru respectând 8 dintre regulile graniţelor sufletești.

…iubeşte, zâmbeşte, spune tot ce vrei,

joacă-te cu un copil, ajută un bătrân,

alege-ţi o stea pe cer,

speră să ţi se îndeplinească o dorinţă,

acceptă un compliment,

spune-le celor dragi ce mult îi iubeşti,

imaginează-ţi că n-ai nici o grijă,

fă-ţi un cadou... respiră adânc…

E VARĂ!!!!!

Şi, ţi-o doresc cât mai aproape de suflet!

Este necesar să ne modificăm percepția că bullying-ul este doar o etapă inevitabilă în procesul maturizării sau un rit de trecere, afirmă Prof. Louise Arseneault.

Ea consideră că, în timp ce programele de sistare a fenomenului de bullying sunt importante, profesorii, părinții și politicienii trebuie să-și concentreze eforturile asupra programelor de prevenire a problemelor care rezultă din consecințele bullying-ului în adolescență și la vârsta adultă.

O echipa de cercetători de la Duke University Medical Center din Durham, NC, a studiat ipoteza dacă victimele bullying-ului suferă sau nu un anumit tip de stres toxic, care va duce la apariția unor probleme de sănătate fizică, care altfel nu ar fi apărut. Astfel, cercetătorii au măsurat la victime nivelurile proteinei C reactive (CRP), care cresc atunci când organismul are o reacție inflamatorie.

Corpul reacționează la stresul toxic în același mod în care reacționează când lupta împotriva unei infecții. Prof. Arseneault a explicat că bullying-ul poate modifică răspunsul organismului la stres și prin intermediul creșterii anormale a nivelului hormonului cortizol, eliberat de sistemul endocrin în condiții de stres.

Victimele prezintă niveluri crescute ale markerului proteină C reactivă chiar și la 10 ani de la experiență lor traumatizantă. În timp, aceste schimbări fiziologice pot limita abilitatea individului de a răspunde la noi încercări și îl pot face mai vulnerabil în raport cu bolile fizice.

Pe lângă impactul psihologic negativ, bullying-ul este factor de risc crescut pentru diverse boli somatice ale victimelor, nu doar în perioada în care au suferit agresiunea, ci și mai târziu în viață. S-a descoperit că unii copii care au suferit acte de bullying între 8 și 10 ani au experimentat tulburări de somn – coșmaruri, somnambulism și teroare nocturnă (pavor nocturn) – la vârsta de 12 ani.

La vârsta de 50 de ani, după 40 de ani de la evenimentele negative din copilărie, persoanele care au suferit agresiuni de tip bullying în copilărie erau în mai mare măsură decât ceilalți în condiție fizică și psihologică precară. Aceste victime mai degrabă nu aveau un loc de muncă, aveau un nivel de educație mai scăzut, erau în mai mică măsură într-o relație intimă cu cineva și nu aveau un suport social bun.

sursa : psihiatrie.org

M-am trezit în dimineața asta cu un mesaj care mă anunța despre moartea unui profesionist în sănătate mintală –distins profesor , om importat in meseria noastră.

Asta m-a făcut să refletez la sănătatea mintală și masculinitate.

Noțiunile tradiționale de bărbăție continuă să aibă un impact asupra bărbaților și asupra sănătății lor mentale.

Rolurile societății de gen au fost în detrimentul sănătății și bunăstării bărbaților.

Disponibilitatea bărbaților de a minimiza slăbiciunea și durerea este atât de mare încât devine cauza principala a  duratei lor de viață reduse .

În ultima vreme , în societatea noastră s-a vorbit mai mult despre sanatatea mintala , înțelegem mai multe despre importanța sănătății mintale în viața noastră. Cu toate acestea, sănătatea mintală a bărbaților rămâne un subiect tabu din multe puncte de vedere.

Cu încurajări și conștientizare sporite ,cel mai adesea prin popularizarea sanatatii mitale în mass-media, mai mulți bărbați învață importanța observării semnelor de avertizare și a obținerii de ajutor pentru ei înșiși.

De asemenea, fac pași curajoși pentru a aborda traumele care se află adesea în spatele luptelor lor.

Deci, cum putem continua să îi ajutăm pe bărbații din viața noastră să se bazeze pe ajutorul speciliștilor  și să continuăm să creștem și să ne vindecăm?