Posts Tagged ‘psiholog copiii pitesti’

Sa merg ,oare ,cu copilul la psiholog ?

Este comun pentru copii  sa se confrunte cu probleme pe masura ce cresc si se maturizeaza . Vorba romaneasca :”tu esti tanar , ce probleme ai ?” este falsa.

Ocazional  în viata copiilor nostri apar situatii carora ei nu le pot face fata:

1.       E obisnuit ca fiecare copil sa experimenteze  conflicte acasă generate de  probleme, cum ar fi de pilda obisnuita la toaletă , formarea  ritualurilor  înainte de culcare sau efectuarea temelor  .

2.      Se confruntă de asemenea cu probleme in relatia cu părinţii şi colegii în încercarea lor de a stabili o identitate personală şi practica referitoare la alţii.

3.      Au conflict cu profesorii sau invatatorii in privinta comportamentelor de “creştere a calitatii academice” – adica de felul cum obtin performantele scolare.

Ca un copil se confruntă cu situaţii noi, ca este pus sa faca fata cerinţelor şi aşteptărilor, este comun insa el eperimenteaza  urcusuri  şi coborâşuri ale starilor emotionale caracterizate  prin sentimente de tristeţe, teamă şi mânie.

Aceste reacţii tind să fie de scurtă durată, însă, şi de obicei nu interfera semnificativ cu viata copilului.  Cu toate acestea, ocazional copilului are un raspuns la presiunile de viata care poate deveni grav si sever si ii va afecta viata iar părinţii in  încercările lor de a ajuta copilul esueaza sau agraveaza situatia.

În asemenea momente  asistenta profesionala de specialitate  este justificată.

Cum stie un părinte când este timpul să caute asistenţă psihologica pentru copilul lui?

1. În primul rând, vom evalua dacă starea emoţională observată perturba funcţionarea de zi cu zi, ameninţă să copleşească copilului sau interferează cu realizarea comportamentelor adecvate etapei de vârstă a copilului.  De exemplu, divorţul părinţilor este o experienţă emotionala intensa la care copiii reacţionează intr-o varietate de moduri. Dacă printre comportamentele copilului ca  reacţie de raspuns la divortul parintilor se includ: eşecul şcolar , teama de a dormi sau  anxietate de nivel ridicat este evident  faptul că funcţionarea normală a devenit perturbata  şi consultarea unui psiholog este  neaparat necesara.

2.  În mod similar, tratamentul psihologic poate fi justificat atunci cand copilul are dificultăţi in a interfera cu persoane din afara familiei(copii sau adulti).  Vedem această situaţie frecvent la  copii care au temeri nerealiste sau exagerate despre a merge la gradinita sa şcoală. Aceşti copii devin nelinistiti si agitati  atunci când se confruntă cu separarea de părinţi. Copilul poate să rămână acasă, dar părinţii sunt adesea foarte întristati şi deranjati de copilului lor “nerezonabil” si de refuzul lui de a merge la şcoală si tind sa il indeparteze coplesiti si ei de frustrare. Daca aceasta situatie nu se rezolva adecvat (incapacitatea sau refuzul de a se separa de părinţii) in viata adulta se poate simti frustrat şi neajutorat să se ocupe în mod eficient de situaţii care implica separarea de orice fel.

3. Copiii pot beneficia, de asemenea, de un tratament psihologic în cazul în care problemele cu care se confruntă sunt complicate şi dincolo de de experienţa de zi cu zi .  Situatii grave care  indica tratamentul psihologic URGENT sunt cele in care copilul manifesta simptomele severe  de deviatie comportamentala sau cand işi pune viaţa în pericol.  Aceasta ar include situaţiile în care un copil se confruntă cu halucinatii auditive , vizuale sau olfactive , cand are tendinta compulsiva de a incendia , de a maltrata animalele sau copii neajutorati , cand este foarte deprimat şi face remarci cu privire la sinucidere, cand absenteaza de la scoala sau fuge de acasa etc.

In Romania zilelor noastre părinţii reacţionează în moduri variate atunci când se confruntă cu ideea că copilul lor are nevoie de tratament psihologic:

  • Unii părinţi tind să se simtă vinovati ei înşişi pentru problema copilului lor.
  • Alţi părinţi cred ca nimeni nu-i poate invata pe ei cum sa-si creasca bine copii .
  • O a treia categorie este cea a parintilor care sunt confuzi sau manifesta incertitudine în ceea ce priveşte  nevoia copilului lor de tratament.

Un profesor sau invatator , de exemplu, poate considera ca , copilul are probleme de comportament în clasă, în timp ce parintele observa ca acasa copilul se comporta normal.  Părinţii care primesc acest tip de reacţii au adesea dificultăţi în concilierea percepţiei  lor asupra copilului si cea a profesorului. Apare astfel reactia care duce la confuzia majora a copilului : “Hai ca invatatorul/profesorul mai si exagereaza , n-are dreptate!”

Majoritatea părinţilor încerca să-si  ajute copilul  să facă faţă  problemelor înainte de a consulta un psiholog. Cu toate acestea, ca in toate domeniile vieţii, există unele situaţii în care ajutorul din exterior este justificat.

Asa cum nu suntem  reticenti să consultam un medic pentru copilul nostru atunci cand  este bolnav  fiziologic tot astfel nu e bine sa evitam  sa cerem ajutor pentru problemele emotionale.

De fapt, părinţii care nu apeleaza la îngrijire medicală adecvată pentru copiii lor sunt considerati neglijenţi. De ce nu se considera neglijenta atunci cand parintele nu apeleaza la psiholog pentru problemele psiho-comportamnetale ale copilului lui?  Eu sunt de parere ca un parinte bun este cel care reunoaşte, atunci când copilul lui are nevoie de tratament psihologic şi înţelege că o astfel de intervenţie nu este în nici un fel un semn de eşec  in meseria de parinte.

Psihologii pentru copii posedă cunoştinţe de specialitate şi abilităţi care să le permită să identifice comportamentele problemă şi să formuleze intervenţiile adecvate.  Un psiholog instruit să lucreze cu copiii şi familiile va dezvolta un tratament individualizat si planuri adecvate pentru nevoile specifice ale fiecarui membru al familiei.

De asemenea este OBLIGATORIE implicarea parintilor ca  o componentă esenţială a reusitei intreventiei.Simplul fapt ca bagati copilul  pe usa cabinetului de psihologie spunand: “Eu nu stiu ce sa mai fac cu el , descurcati-va dumneavoastra” , nu e de ajuns.  La prima intalnire , părinţii sunt cei care dau informaţii privind dezvoltarea copilului lor, comportamentul , relatiile şi obiceiurile specifice copilului iar acestea sunt strâns legate de obiectivele de tratament.

Eu consider ca părinţii imi sunt parteneri în procesul de tratament şi ma bazez pe ei pentru a-mi  oferi feedback critic cu privire la eficienţa intervenţiilor mele cum si eu urmareasc daca sugestiile mele sunt dezvoltate şi implementate.

Terapia psihologica  oferă copiilor posibilitatea de a identifica, discuta şi înţelege problemele , de a dezvolta abilităţile necesare pentru adaptare.  Interventia psihologica oferă, de asemenea, posibilitatea de a răspunde preocupărilor părinteşti, educarea părinţilor cu privire unicitatea copilului  si la nevoile lui ,  să  ii  ajute în îndeplinirea acestor nevoi într-un mod eficient si adecvat. 

În cele din urmă, este important să recunoaştem că  fără un tratament adecvat şi  in  timp util problemele copilului pot deveni severe şi poate duce la alte tulburari mult mai grave si  de durată .

Psiholog si psihoterapeut in Pitesti

Ce e bine sa stim despre terapia de cuplu ?

In terapia de cuplu exista , cel mai adesea, asteptari nerealiste de la terapeut. Partenerii vin la terapie asteptand ca terapeutul sa-l certe pe celalalt sau sa dea dreptate unuia sau altuia. Pentru ca este o parte a problemelor cu care oamenii se confrunta foarte des si de care probleme sunt afectati copiii si alti membrii ai familiei , m-am gandit sa concep un raspuns la intrebarea din titlu  care sa se asemene cu un prospect de medicamente (si asta pentru ca in terapia de cuplu NU SE PRESCRIU MEDICAMENTEJ)

Pregătire
Partenerii trebuie să fie informaţi că vor fi impreuna aliati in procesul terapeutic si ca această cooperare este vitală pentru procesul ce se va derula si pentru rezultatul pozitiv al terapiei.

Cuplurile ar trebui să aibă o dorinţă  puternica si reala de a modifica şi / sau schimba comportamentele disfuncţionale.

Onestitata şi deschiderea emoţională este o componentă indispensabil necesară pentru procesul terapeutic. Rezultatele nu pot fi garantate de terapeut. Psihoterapeutul va furniza de obicei un proces de evaluare amplu în intalnirea iniţială.Acest proces de evaluare a cuplului include, de obicei, colectarea de informaţii în detaliu cu privire la problema  prezentă şi informatii privind nivelul de şcolarizare al partenerilor, statutul ocupational , istoria familiei de origine a celor doi parteneri, abuz de substanţe, religie, obiceiuri relationale, probleme medicale etc. , toate acestea sub forma unui interviu. Psihoterapeutul poate concepe apoi cel mai bun curs de planificare a tratamentului.

Alte teste psihologice şi evaluari  pot fi indicate iniţial sau vor fi recomandate ,daca vor fi necesare,pe parcursul  procesului terapeutic.

Ingrijire
Tratamentul durează de obicei câteva luni sau mai mult. Odată ce cuplul a dezvoltat competenţe adecvate şi a afişat un nivel îmbunătăţit de funcţionare, care este satisfăcător  pentru ambii parteneri , atunci tratamentul poate fi intrerupt si contractul terapeutic reziliat.

O conştientizare a comportamentelor de prevenire a recidivei şi a comportamentelor recidivante este importanta. (Comportament recurent se referă la revenirea la comportamentele pe care cuplul încearca sa le modifice sau sa le elimine.) Clientii sunt încurajaţi să se întoarcă in  terapie dacă simptomele apar sub forma comportamentelor de recidivă. Vizite de urmarie a evolutiei şi terapia psihologică pe termen lung pot fi aranjate între părţi dacă acest lucru este de comun acord ca este necesar şi benefic.

Riscuri
Riscul major in terapia de cuplu este absenta ameliorarii sau a revenirea la comportamentele  disfuncţionale. Acestea tind să nu apară cu excepţia cazului în care există o defalcare în abilităţile învăţate şi dezvoltate în timpul terapiei , sau o persoană este rezistenta la schimbare pe termen lung.De asemenea exista si asa zisa „agenda ascunsa” cu care partenerii vin la terapie (o relatie extraconjugala,dorinta puternica de separare nerecunoscuta fata de partener etc.)

Rezultate normale
O progresie normală a terapiei de cuplu este scaderea frecventei sau eliminarea comportamentelor  care cauzează simptomatologia (dificultatile de relationare). Cuplul este readus la starea de sanatate cand interacţiunile  şi comportamentele  sunt ajustate pentru a produce un echilibru fericit de interacţiuni reciproc corespunzătoare.Clientii care sunt sinceri  şi rezonabili, cu o dorinţa reasle de a schimba tendinţele comportamnetale  determina  rezultate mai bune prin aceea ca  dezvolta abilităţi  care promovează interacţiuni comprehensive si o relaţie sănătoasă.

Rezultate anormale
Nu se cunosc rezultatele anormale in terapia de cuplu. In cel mai rău caz  clientii se reintorc la ceea ce faceau inainte de apelarea la terapeut , deoarece acestia nu pot rupe cercul vicios constand in  comportametele auto-induse si disfunctionale  care precipita disfuncţiie maritale şi suferinţa cuplului .

Atentionari speciale !!!

Problemele se pot  agrava în cazul în care terapia  este furnizata de către un nespecialist.

De aceea asigurati-va ca ceea ce primiti in cabinetul terapeutului va este folositor si renuntati atunci cand observati ca relatia dumneavoastra se altereaza in detrimentul ameliorarii .

Camelia Dragomirescu

Psihoterapeut , Pitesti

Cum să faci față îngrijorărilor ?

În timp ce rezolvarea problemelor –cunoscută și ca activitate a gândirii -presupune planificarea anticipată pentru a evidenția care  sunt strategiile benefice, îngrijorările pot doar sa provoace suferinţă.

Dar dacă îngrijorarea cauzeaza mai multe probleme decât rezolvă, de ce este utilizata asa de des? Trebuie să existe un motiv pentru care milioane de oameni se ingrijoreaza mai mult decat e necesar și nici nu-și rezolvă problemele. De asemenea sunt multi  diagnosticati ca suferind de ingrijorare  cronică.

Iata ca la nivel rațional stim acum despre ce e vorba.

Și?

Nu ne vom mai îngrijora ?

Să pui capăt îngrijorărilor nu-i deloc ușor……

Din fericire, psihologii au venit cu mai multe strategii prin care  să incetati a  vă mai face griji! Aici sunt câteva :

1. În primul rând, daca doriti  sa reduceti  vulnerabilitatea la îngrijorare este determinant sa aveti grija de dumneavoastra. Asiguraţi-vă că dormiti şi mâncati corespunzator.

2. În al doilea rând, atunci când vă cuprinde îngrijorarea luati-va câteva minute pentru a vă calma prin meditaţie, ascultati muzica, sau respiraţi profund.

3. Odată ce sunteţi într-o stare mai relaxată, încercaţi să examinați dacă  gândurile dumneavoatră sunt productive şi vă ajută la rezolvarea problemelor . Concentrati-va ! Alegeti acele  gânduri ce vă pot fi utile în a vă ajuta să rezolvati o problemă de ordin practic. Etichetați restul ca îngrijorări.

4. Examinați cu atenție gandurile. Adresaţi-vă întrebări cum ar fi:
Ce probabilitatea există ca gândul meu să fie adevărat?
Care este probabilitatea ca lucrul de care  mă tem să se întâmple de fapt?
Îmi este acest gând de ajutor?
În cazul în care aș avea un  prieten care a avut aceste griji,  ce i-aș spune să facă?

5. Dacă vă faceți griji  cu privire la  ceea ce nu se poate schimba, vă reamintesc că lupta cu ceea ce nu poate fi controlat va face doar rău.

A accepta  ceea ce nu se poate schimba este o stategie mult mai favorabilă.

E mai clar acum?

Camelia Dragomirescu, psiholog si psihoterapeut Pitesti

Cum sa fim actorii principali ai propriei noastre vieti ?

Un concept extrem de interesant in Analiza Tranzactionala este cel legat de driverele comportamentale. Uneori exageram in a actiona intr-un anume fel desi nu avem decat beneficii negative din acel comportament.

Si ca lucrurile sa nu fie foarte de neinteles ,foarte specializate,va voi exemplifica :

Ati avut vreodata credinta ca persoanele care intarzie la o intalnire nu va respecta?

Vi s-a intamplat sa va straduiti mai mult crezand ca asta va lipseste pentru a avea succes?

Aveti tendinta de a face lucrurile cat mai bine cu putinta sau sa verificati de mai multe ori o lucrare inainte a o preda?

Va ganditi ca sa plangeti,sa fiti furios sau sa spuneti celor din jur ca va temeti e o slabiciune inacceptabila?

Aveti credinta ca nu trebuie sa-i suparati pe cei din jur sau ca oamenii care se inteleg bine nu se cearta niciodata ?

Daca va regasiti in descrierea de mai sus atunci aveti predominat unul din driverele :

1. Be Perfect!/Fii perfect(a)!
2. Hurry Up!/Grabeste-te!
3. Please People!/Multumeste-i pe altii!
4. Be Strong!/Fii puternic(a)!
5. Try Hard!/Incearca din greu!

Din pacate ceea ce nu reusim sa intelegem la nivel rational este ca atunci cand aceste drivere sunt active ele ne conduc viata.

Va intebati ,poate,de ce repetam aceleasi greseli fara sa ne putem opri? De ce intram mereu si mereu in acelasi conflict fara sfarsit?

Iata care ar fi , foarte pe scurt ,explicatia :

Aproape toată lumea consideră că este mult mai bine să nu laşi lucrurile la voia întâmplării şi să iei în consideraţie cât mai multe amănunte.

Extrema acestei atitudini este aceea că: TREBUIE SĂ FACI TOTUL PERFECT

Insa nu uitaţi că oamenii:NU POT FACE  LUCRURILE PERFECT si noua nu ne plac oamenii perfecti.

Cel mai adesea oamnii consideră că este mult mai bine să fii în relaţii bune cu ceilalţi, să cunoşti cât mai mulţi oameni şi să-i faci pe aceştia să aibă o părere bună despre tine. Extrema acestei atitudini este aceea că: TREBUIE SĂ LE FACI PE PLAC CELORLALŢI.

Nu uitaţi că:NU SE POATE SĂ LE FACI PE PLAC TUTUROR!!!!

Cu toţii ştim că puţine lucruri se pot face în viaţă fără să depui efort, iar dacă vrei să reuşeşti trebuie să munceşti, să te agiţi, să perseverezi, să depui efort, să te străduieşti cu înverşunare. Extrema acestei atitudini este aceea că: TREBUIE SĂ TE STRĂDUIEŞTI ŞI MAI MULT.

Nu uitaţi că:EFORTUL DEPUS NU GARANTEAZĂ REUŞITA!!!

Aproape toată lumea consideră că este mult mai bine să deţii controlul, să fii puternic, să nu depinzi de ceilalţi şi să nu ai vulnerabilităţi. Extrema acestei atitudine este aceea că:

TREBUIE SĂ NU ARĂŢI NIMIC DIN CEEA CE SIMŢI

Insa:EXPRIMAREA EMOŢIILOR ESTE NORMALĂ SI ABSOLUT NECESARA

Ca sa-l parafrazam pe Marin Preda : “timpul nu mai are rabdare cu noi”. Se observa ca traim într-o lume în care timpul trece parcă din ce în ce mai repede, iar pentru a te descurca este bine să fii mai dinamic şi să nu pierzi vremea.

Extrema acestei atitudini:TREBUIE SĂ TE GRĂBEŞTI !!

Nu uitaţi că: DACĂ VĂ GRĂBIŢI ŞI VIAŢA VA TRECE MAI REPEDE

Ceea ce ,in mod gresit , ne  creează impresia că reprezintă soluţia tuturor problemelor din viata noastra ,este departe de a fi o solutie reala . Acest mod de a actiona ne-a fost indus de educatia primita . De câte ori nu ati auzit de la cei din jurul vostru  spunându-va că lumea sau lucrurile ar merge mult mai bine dacă:

•Oamenii ar reflecta mai mult – mesajul FII PERFECT!

•Oamenii ar fi mai amabili – mesajul MULTUMESTE-I PE ALTII !

•Oamenilor nu le-ar fi lene să facă un mic efort – mesajul STRADUIESTE-TE DIN GREU!

•Oamenii nu s-ar lăsa în voia impulsurilor – mesajul  FII PUTERNIC!

•Oamenii nu ar pierde atât de mult timp – mesajul  GRABESTE-TE !

Am scris acest articol astazi,de ziua mea de nastere, pentru ca tocmai am constat de curand ca am reusit sa ”stapanesc” driverul meu dominat si va asigur e asa de placut sa nu ai credinte tampite care sa-ti  domine existenta……

Camelia Dragomirescu, psiholog Pitesti