Pentru copii prescolari este cel mai greu de suportat statul in casa.

Colega mea , Mihaela Matei,  a creeat povesti utile pentru parintii care stau acasa cu copii mici .

SOARELE SI LUNA

A fost odata o printesa pe care o chema Luna si un print pe care il chema Soare. Ei traiau fericiti in Castelul Cerului.

Si cum stateau ei acolo in inaltul cerului si sclipeau: Soarele ziua si Luna noaptea, privira jos spre Pamant(aici unde stam noi) si observa ceva: -Zana Primavara era in vizita !

Astfel copacii erau plini de flori de culoare alba sau roz, altii inmugureau ca sa le creasca frunzele, floricelele imboboceau, altele erau inflorite deja: unele galbene(ghioceii), altele albastre(toporasii), altele rosii(lalele). Iarba inverzea, oitele si mieii zburdau pe campii, pasarelele ciripeau si isi faceau cuib pentru pui.

Intr-o dimineata printul Soare, pe cand cobora din inaltul cerului, isi trimese razele si vazu ca totii copii stateau in casa, toti oamenii stateau in casa.

Atunci isi lua bagheta magica in mana si imprastie multe, multe,multe raze fermecate pe la toate geamurile ca sa-I incalzeasca, sa-I mangaie , sa-I ocroteasca pe toti copii care il priveau de la fereastra.

Le spuse ca el va venii in fiecare zi la geamul lor si ii va astepta cu bratele deschise sa le spuna cat de mult ii iubeste. Sa astepte cumintei in casa, ca se vor intalni cu el afara in parc peste un timp.

Apoi venii  seara si din cer cobora pe o straduta plina de stele, printesa Luna si tiptil, tiptil se oprii la geamul fiecarui copulas,le spuse ca ea va fi acolo in fiecare noapte si ii va veghea toata noapte, cand ei vor dormii.Le va trimete stelute sa le vorbeasca in somn. Le mai spuse sa se bucure ca sunt acasica, ca peste un timp vor merge la gradii si se vor intalnii cu prietenii.

Asfel   printesa Luna si printul Soare , se gandesc  la totii copilasi si ii iubeste si e alaturi de ei.

Greierele mut

Afost odata o oaza minunata de animaluta. Poposeau aici furnici, arici, vrabii randunici, ciocarli si cinteze cu mii. Erau si fluturasi fermecatoride colorati, bondari si ragaoci, gargarite, buburuze cu mii. Dar cel mai minunat era un greier mic si negru. Ajunsase aici dintr-o intamplare .

Intr-ozi o vijelie il lua pe nepregatite pe cand a iesit la joaca si a uitat sa se intoarca acasa,asa cum promisese. Mama greierasului  i-a dat voie sa iasa din casa, cu rugamintea –promisiunea, ca daca vad ca soarele se ascunde pe cer, sa nu se indeparteze sis a fuga imediat acasa.

Casuta lor era intr-o scorbura a unui stejar batran, scorbura pe care greierasul  nostrum nu a mai gasit-o atunci cand s-a pornit vijelia.

Era o zi de primavera, putin neobisnuit de calda, cand deodata, puzderie de nori au navalit pe cer si unvant puternic s-a pornit .

Greierasul nostru, a fost luat pur si simplu. S-a zbatut, s-a impotrivit dar nu a avut ce face.

In iuresul  acela s-a ratacit pe el, dar a mai ratacit si alceva:  chitara fermecata pe care tatal sau i-a daruit-o.

Intr-un tarziu, furtuna s-a potolit si el s-a trezit, ud si prafuit si friguros intr-un luminis de padure. Aici gazduiau si alte vituitoare: mii de buburuze.

Greierasul nostrum, de altfel, de aceste buburuze a fost descoperit. Ele l-au vazut asa micut sisingur si repede i-au sarit in ajutor.  I-au prietenia: licuricii i-au dat lumina si caldura,iar  pasarelele l-au interogat:

-De unde vi tu greieras?  /Te-ai ratacit?/ Unde este casa ta?

Dar greierul noastru  nu avea cum sa comunice, ca-si pierduse lucrul cel mai de prêt: chitara sa. Atunci toate buburuzele, arici, furnici, vrabii, cinteze si ciocarli au plecat in cautare.

Seara s-a asternut si intunericul a poposit. Au abandonat cautarile pentru a doua zi.

Dis de dimineata cand soarele s-a ridicat pe cer, tot alaiul ara organizat, astfel incat, nici un coltisor sa nu ramana verificat. Si cautarile au inceput.

Pe de alta parte, in stejarul cel batran era mare disperare. Parintii greierasului, au dat sfoara in tara ca……………

Psiholog clinician , logopeg  Mihaela Matei

Să rămâi prieten cu fostul prieten, sau fosta prietenă, denotă uneori, conform unui studiu realizat în 2016 de Universitatea din Oakland, trăsături de narcisism și psihopatie. Studiul, realizat cu ajutorul a 513 de participanți, a arătat cum cei care aveau ca trăsături dominante lipsa de empatie, egoismul și carisma superficială, păstrau mult mai des relații de prietenie cu cei cu care fuseseră într-o relație, decât ceilalți participanți. Aparent, aceștia păstrau legăturile fiindcă le aduceau avantaje, fie ele legate de bani, sexualitate, informații, suport emoțional sau alte privilegii practice, folosindu-se astfel de intimitatea creată în trecut pentru a justifica în prezent tratarea relației ca pe o resursă, fără a se preocupa de efectul pe care îl are comportamentul lor asupra fostului actual prieten, sau asupra partenerului lor actual.

Narcisismul se caracterizează în principal prin credința că ești special și nevoile tale sunt mai importante decât ale altora. Este o tulburare de personalitate, confirm DSM-5 – Manualul Statistic și de Diagnostic al Tulburărilor Mintale – ce implică egocentrism, aroganță și extraversie înaltă, asociată cu un nevrotism și o agreabilitate scăzută (Miller & Campbell, 2008). Narcisiștii profită de ceilalți (Brunell, Davis, Schley, Eng, van Dulmen, Wester, 2013) și experimentează mai puțină vinovăție pentru acțiunile lor cu consecințe nefaste asupra celorlalți (Brunell, Staats, Barden & Hupp, 2011). În ciuda acestor calități negative, narcisiștii sunt fermecători și abili din punct de vedere social (Brunell & Campbell 2011), având capacitatea de a obține cu ușurință poziții de conducere și de putere.

Un alt studiu care a măsurat diferențele între imaginea de sine a narcisiștilor și imaginea percepută de ceilalți arată cum cea din urmă este pozitivă la început – narcisiștii fiind văzuți ca deschiși, prietenoși și negativă după un timp, când aceștia încep să fie descriși ca dezagreabili, cu conștiinciozitate și inteligență scăzute. În mod contrar, imaginea de sine a narcisiștilor nu se schimbă în timp, rămânând pozitivă.

Sursa: www.apr.ro

Se vorbeste din ce in ce mai desc despre copii care au manifestari agresive fata de alti copii si apoi fata de parinti.

In aceste situatii ,deseori parintii se simt rusinati si nu ii ajuta realmente pe copii, pentru ca nu ii pot intelege.

Ce le lipseşte cel mai mult copiilor agresivi?

Copiilor agresivi le lipseşte experienţa de a câştiga prieteni prin joc şi cooperare. Ei nu suntcapabili să renunţe la propriile necesităţi şi nu consideră că trebuie să-i sprijine pe ceilalţi(de exemplu pe cei slabi şi pe cei cu nevoi de ajutor). Le lipsesc activităţile pozitive realizateîn comun la şcoală şi în familie.Copiii agresivi suportă foarte greu eşecurile. Dar astfel de eşecuri apar frecvent în viaţa dezi cu zi, deoarece de cele mai multe ori acţionează impulsiv, fără a se gândi la ce fac. Ei sepot pune cu dificultate în locul victimei comportamentului lor agresiv, nu manifestăcompasiune faţă acestea.

Ce este tipic copiilor agresivi?

Copiii agresivi cu vârste cuprinse între 7 – 12 ani pot fi recunoscuţi după următoarelecaracteristici:

• crize de furie intense;• certuri frecvente cu adulţii;

• enervarea intenţionată a altor persoane;

• opoziţie faţă de regulile şi indicaţiile adulţilor;

• învinovăţirea altor persoane pentru propriile greşeli;

• se simte jignit foarte uşor şi este iritabil, se enervează uşor;

• este frecvent răutăcios şi are gânduri de răzbunare;

• îi ameninţă sau îi intimidează pe ceilalţi;

• iniţiază frecvent bătăi;

• foloseşte obiecte pentru a provoca răni fizice grave altor persoane (de exemplu pietre,sticle sparte, cuţite);• chinuie alte persoane, de exemplu copii mai mici sau animale;

• distruge intenţionat proprietatea altora;

• fură (de exemplu furt din magazine) sau le ia colegilor lucrurile;

• este în afara casei peste noaptea fără permisiune părinţilor (de exemplu doarme la unprieten deşi i se interzice acest lucru);• chiuleşte frecvent de la şcoală.

În plus, mulţi copii agresivi sunt neatenţi, nu ascultă atunci când li se explică ceva (acasă sau la şcoală), fac multe greşeli, sunt impulsivi şi acţionează fără a se gândi, sunt uşor dedistras.

Copiii agresivi manifestă frecvent un comportament opoziţional, sunt ostili sau duşmănoşi, fiind respinşi de prietenii lor, ceea ce determină în general o accentuare amanifestărilor agresive.

Deşi copiii agresivi sunt cei care îi provoacă pe ceilalţi, ei sunt foartesensibili, uşor de rănit şi ranchiunoşi. Se simt foarte uşor ameninţaţi şi atacaţi, de aceea îiconsideră pe ceilalţi, inclusiv pe proprii fraţi, ca fiind „răutăcioşi” şi „duşmănoşi”.

Conceptul de “emoţie” este asemănător celui de “timp”, dacă nu ne întreabă nimeni, ştim ce este emoţia, dacă suntem însă întrebaţi, nu ne găsim cuvintele pentru a formula un răspuns. Problema este atât de obscură, încât încă nu există definiţii şi clasificări definitive pentru “emoţie”, deşi atât filozofii (ca Aristotel, de pildă), cât şi psihologii s-au aplecat asupra acestui subiect dintotdeauna.

Probabil că principala dificultate a definirii şi înţelegerii emoţiilor ţine de faptul că acest concept nu este la origine un termen ştiinţific, cu o definiţie precisă, ci un construct popular. Cercetătorii au sarcina dificilă de a descoperi ce vor să spună oamenii atunci când fac apel la aceste experienţe subiective numite emoţii şi care sunt mecanismele de funcţionare ale acestora.

Psihologul american Paul Ekman  de la Universitatea California (expert în studiul emoţiilor, manifestărilor acestora şi în studiul mecanismului minciunii), pe baza rezultatelor unor îndelungate cercetări pe toate continentele, arată că există 4 expresii faciale care pot fi recunoscute de orice persoană aparţinând oricărei culturi de pe planetă: frica, mânia, tristeţea şi bucuria. Universalitatea acestor manifestări poate fi tratate drept un puternic indiciu că aceste 4 emoţii sunt emoţii fundamentale, ce ţin de natura umană.

Primul care a constatat caracterul universal al emoţiilor a fost Charles Darwin, folosind această idee pentru a susţine teoria evoluţionistă,  motivând că emoţiile reprezintă modele de reacţie mentală întipărite în sistemul nervos.