Să te muţi şi să locuieşti într-o ţară străină reprezintă o solicitare emoţională pentru toţi membrii familiei celui care pleacă. Cei care rămân trăiesc cu îngrijorări şi cu aşteptări, iar cel care pleacă trăieşte cu presiunea de a face faţă şi de a se descurca.

Pentru cei care pleacă, stresul de a se muta într-o țară străină şi de a se adapta într-un mediu nou, necunoscut îl poate face să se simţă agitat, neliniştit, speriat sau singur. Uneori probleme mai vechi revin şi se acutizează. Cele mai frecvente dificultăţi cu care se confruntă uneori cei dragi nouă plecaţi sunt:
Se simt singuri sau întristaţi,
Se simt stresaţi, neliniştiţi sau anxioşi
Au îngrijorări legate de familie sau de prieteni,
Se întâmplă să intre în panică sau să se simtă nesiguri,
Se gândeasc atât de intens la cei de acasă şi le este atât dor încât se întâmplă să nu mai aibă chef de nimic,
Resimt oboseala mai mult ca niciodată,
Se simt nesiguri cu privire la viitorul personal sau al familiei.

Acestea sunt doar o parte din provocările emoţionale la care o persoană care este departe de casă trebuie să facă faţă. Aceste dificultăţi şi provocări emoţionale sunt normale. Nu înseamnă că persoana este depăşită de situaţie sau că este o persoană slabă. Este normal să se simtă aşa. Statisticile spun că orice persoană care locuieşte într-o tară străină este expusă unui nivel mult mai mare de stres decât o persoană care trăieşte în ţara natală.

Pentru unele dintre aceste persoane acest stres este mai greu de gestionat şi generează uneori probleme precum: dificultăţi de adaptare, deprimare, anxietate, probleme de cuplu, certuri în familie, creşterea consumului de substanţe cu efecte de liniştire emoţională (fumat, alcool, medicamente, alte droguri).

Ce putem face noi pentru cei dragi plecaţi departe de casă ?

1. Să menținem legătură emoțională.
Să comunică într-un fel în fiecare zi, mai mult de o dată, dacă este posibil. Conversațiile nu trebuie să fie lungi sau în profunzime: să ne spunem despre micile triumfuri și tragedii, să ne cerem sfatul, să utilizăm programe de mesagerie instant sau Skype, să scriem emailuri mai lungi și mai detaliate (asta o să arate că ne pasă suficient pentru a dedica timp și efort), să scriem scrisori de dragoste, să trimitem mici cadouri, felicitări, sau alte obiecte care simbolizează ceva din viața de zi cu zi împărțită împreună. În acest caz, cantitatea este la fel de important ca și calitatea.

Putem descoperi un avantaj asupra celor care au un partener aproape – nu luăm comunicarea și sentimentul de împreună ca pe ceva garantat!

2. Să facem lucruri împreună.
Să sfidăm distanța. Este important să facem și alte lucruri împreună în afară de apelurile telefonice obișnuite. Într-o relație la distanță, interacțiunea pe telefon poate deveni plictisitoare pe termen lung. Încorporarea altor forme de interacțiune este importantă. Să ne amintim că oamenii în relațiile care nu sunt la distanță, nu petrec majoritatea timpului lor vorbind, ci mai degrabă făcând lucrurile împreună. Să încercăm să reproducem acest lucru prin găsirea de activități împreună: vizionarea unei emisiuni TV sau a unui film, simultan, să urmărim interese comune, chiar dacă aceasta înseamnă să le urmărim separat.

3. Să ne vizităm cât mai des.
Să încercăm să ne facem timp pentru a ne vizita reciproc cât mai des posibil, sau pe cât de des ne permite bugetul. O relație nu poate prospera dacă singurul lucru pe care îl avem este telefonul. Avem nevoie să ne vedem de aproape și personal de fiecare dată când avem această șansă. Cheia este de a stabili anumite reguli cu privire la frecvenţa vizitelor și să respectăm aceste reguli. Constanța ajută o relație la distanță să supraviețuiască.

4. Să evităm tentația de a controla.
Oamenii au liberul arbitru și nimeni nu poate sau nu ar trebui să controleze o altă persoană. Atâta timp cât fiecare este interesat de menținerea relației, distanța nu va face o diferență.

De îndată ce unul dintre noi decide că celălalt nu este potrivit pentru el sau că altcineva se poate potrivește mai bine – relația se termină chiar dacă locuim la 3000 de km depărtare, la distanță de două străzi, sau împărțim același pat cu poza de nuntă pe perete.

E bine  să avem încredere unul în altul complet, pentru ca relația de cuplu să funcționeze la distanță.

Ajută întotdeauna când intrăm într-o relație cu ideea că toată lumea este nevinovată și demnă de încredere până la proba contrarie. Să nu picăm în capcana de a ne interoga partnerul de fiecare dată când el/ea decide să iasă în oraș cu oameni pe care nu îi cunoaștem sau el/ea nu ne caută imediat după ce noi am sunat și am lăsat un mesaj. Doar pentru că suntem într-o relație la distanță nu înseamnă că viețile noastre vor lua o pauză. Este important să ne asigurăm că suntem deschiși cu partenerul și nu lăsăm loc de întrebări, nelămuriri sau probleme de încredere. Partenerul va avea în mod natural o viață socială oriunde el/ea locuiește și așa ar trebui să avem și noi. A fi la distanță este și o oportunitate de a avea timp pentru noi înșine, de a urmări interesele și hobby-urile proprii, precum și obiectivele noastre de carieră.

5. Să vorbim despre viitorul împreună.
Să ne sprijinim reciproc în obiectivele noastre, să ne dovedim că relația duce undeva și că eforturile și frustrările nu sunt în zadar.

6. Să ne centrăm pe lucrurile pozitive.
Pentru că timpul petrecut împreună este rar, atunci când suntem în contact să profităm cât mai mult de abilitatea de a fi intim unul cu celalalt, de a îi face complimente, a-i adresa aprecieri și încurajări, de a-i arăta celuilalt că este important pentru noi și special, așa cu este el. Criticile, reproșurile și tentația de a-l schimba pe celălalt nu fac altceva decât să slăbească legătura emoțională care este uneori mai fragilă din cauză distanței.

Autoreglarea se refera la capacitatea de a va dirija  starea emotionala, cuvinte cheie fiind ,,dirijare” si ,,control”. Clive Sherlock, consultant psihiatric de la Oxford, comenteaza acest lucru astfel: ,,Daca invatam sa toleram un sentiment, ceva se schimba. Nu inseamna sa ne supunem in sila ci sa devenim cat mai constienti de ce si cum simtim si gandim “

Secretul autoreglarii este sa-ti gestionezi emotiile, sa nu capitulezi in fata lor. Sentimentele nu sunt niste tirani care trebuie domoliti zilnic, desi s-ar putea sa para asa. Exista cai de a le opune rezistenta. In loc sa ganditi ,,Trebuie sa am acum acel lucru” sau ,,Trebuie sa imi i-au aceasta greutate de pe suflet” incercati ,,Chiar acum vreau acel lucru?” sau ,,Il vreau ce adevarat?” sau ,,Care este pretul pentru a-l avea acum?”. Prin amanarea satisfatiei si atenuarea impulsivitatii dobanditi control asupra dumneavoastra insiva si imediat capatati avantaj fata de cei care au tendinta de a-si face neintarziat pe plac.

Il vreau cu adevarat?

Ganditi-va la ceva ce doriti de mult timp sau la ceva ce a-ti dorit si a-ti dobandit. Il doriti (L-ati dorit) cu adevarat? Ar conta (Ar fi contat) daca nu il obtineti (obtineati)? A-ti putea (A-ti fi putut) sa-l asteptati?

Autoreglarea se refera la dirijarea sentimentelor  astfel incat sa aveti o comportare potrivita cu imprejurarile. Daca ati intampinat un obstacol de un anumit fel, trebuie sa fiti capabil sa gasiti un aspect care sa va faca sa inlaturati iritarea, mahnirea sau anxietatea provocatoare de inactiune. Persoanele carora le lipseste aceasta abilitate se confrunta cu sentimente de nefericire si staruie asupra lucrurilor refuzand sa le lase ,,sa treaca”.

Te-ai gandit vreodata  la o viaţă în care nu depinzi emoţional de nimeni ?

Pai daca nu depinzi de nimeni ca sa iti “luminezi “ viata nimeni nu mai are  puterea să te facă fericit sau nefericit.

La început, asta ţi se va părea de nesuportat, dar numai pentru că nu eşti învăţat cu singurătatea.

Am găsit în cartea lui A. S. Neill, Summerhill ceva senzational !Trebuie să vă pun în temă.

Probabil că ştiţi că Neill a lucrat ca profesor timp de patruzeci de ani. El a dezvoltat un fel de şcoală de avangardă. A adunat la un loc fete şi băieţi şi, pur şi simplu, i-a lăsat liberi.

Vrei să înveţi să citeşti şi să scrii, bine; nu vrei să înveţi să citeşti şi să scrii, iar bine.

Poţi face cu viaţa ta orice doreşti, atâta timp cât nu îngrădeşti libertatea altora.

Nu îngrădi libertatea altora; în rest, eşti liber.

E impresionant cat de greu ne e sa ii lasam pe ceilalti liberi – nu stim cum… pentru ca ni se spune ca suntem aici ca sa producem placere si confort pentru parintii sau apropiatii nostri si cerem ca si cei de care ne legam viata mai tarziu sa faca asta pentru noi.

Intr-o predica recenta,Parintele Calistrat Chifan afirma ca : “Poți să te însori de 10 ori.. tu tot la prima dragoste ai să fii cu sufetul, chiar dacă nu o recunoști”

Oare asa sa fie ? Suna frumos si iti acceseaza nostalgia.Deja cauti prin memorie amintiri despre prima iubire…

E adevarat ca prima dragoste o greu sa o uiti si intreaga viata iti amintesti de ea.

Insa ce ne face sa credem ca ea ar fi si cea mai potrivita ? Daca ma gandesc la prima mea iubire as putea spune ca nu am cum sa o uit insa  nu stiu daca ar fi fost vre-o potrivire a valorilor care sa ne faca sa stam impreuna .

Nu ne vom  potrivi  niciodată complet pentru ca suntem unici, adevarat insa mi-e greu sa cred ca dragostea ne poate uni atat de mult incat sa facem abstractie de valorile noastre cardinale.

Cum suntem fiinte predominat irationale si emotionale poate fi usor de acceptat,la nivel declarativ,ca dragostea e totul dar ce e dragostea?

Cum stim noi ca iubim si cum se simte celalalt iubit ?

Ce este iubirea si cum ma simt eu iubita ?

Cum acceptam ca vointa fiecarui om e libera si daca  nu mai vrea sa faci parte din viata lui CHIAR e nevoie sa il lasi sa plece?

Eu cred ca iubirea e o constructie.

Ca fiecare caramida se face impreuna de catre cei doi parteneri.

Si daca unul nu mai vrea sa construiasca ai nevoie de multa constiinta de sine si de autoreglare emotionala ca sa faci fata .