„ajunge zilei grija ei…”
Posted By admin on April 29, 2019
Posted By admin on April 29, 2019
Posted By admin on April 4, 2019
Posted By admin on March 27, 2019
Cercetările din domeniul rezilienței au început în jurul anului 1970 ca urmare a multor ani de observații, dezvoltare de teorii și practici în ceea ce privește impactul traumei și stresului asupra funcționării și dezvoltării individului și familiei. Inițial, aceste cercetări s-au concentrat asupra consecințelor negative pe care prezența anumitor adversități (sărăcie, abuz) îl au asupra individului. Au urmat apoi o serie de studii care au avut ca scop înțelegerea traiectoriilor de dezvoltare în rândul copiilor care au reușit să facă față stresorilor, în ciuda adversităților întâlnite. Așadar, de-a lungul timpului, delimitările conceptuale cu privire la termenul de reziliență au suferit schimbări diverse. Ultimele studii însă definesc reziliența ca fiind capacitatea unui sistem de a se adapta cu succes provocărilor care amenință funcționarea, supraviețuirea și dezvoltarea ulterioară a unui sistem: atunci când o persoană sau o familie manifestă adaptare pozitivă (definită în funcție de criterii dinainte stabilite) în fața unor provocări majore, spunem despre acea persoană sau familie că este rezilientă. Există o serie de factori care se asociază cu rezultate pozitive în contextul prezenței diferitelor adversități sau provocări. Mai mulți autori (Boss, 2006; DeHaan, 2013; Fernandez, 2013; Masten, 2014; Cicchetti, 2016; Walsh, 2016; Masten, 2018) au realizat o listă cu cei mai importanți factori care contribuie la dezvoltarea rezilienței:
Dintre toți acești factori, cei care fac referire la parenting sau la relația părinte-copil, au primit atenția cea mai mare în ultimii ani de cercetare. Interacțiunile părinte-copil joacă un rol central în dezvoltarea rezilienței: părinții contribuie la dezvoltarea unui sistem fundamental de adaptare la situații de risc pe care copiii îl folosesc apoi de-a lungul întregii vieți ca modalitate de a face față acestor situații. Rolul critic al părintelui în dezvoltarea rezilienței la copiii a fost subliniat mai ales prin intermediul teoriei atașamentului. O relație sigură de atașament cu părintele (sau o altă figură principală de atașament) funcționează ca factor protector pentru relațiile pe care copilul le dezvoltă pe mai târziu; de asemenea ea este asociată cu rezultate pozitive la nivel academic, social și emoțional pentru copiii aflați la risc sau care sunt expuși la evenimente traumatice. Mai mult, studiile arată că prezența unei figuri principale de atașament diminuează semnificativ reacțiile de stres (de la nivel comportamental și fiziologic) pe care acești copii le au la stimulii amenințători.
Așadar, relația de atașament sigur părinte-copil are implicații majore în dezvoltarea rezilienței la copii încă de timpuriu, reprezentând baza pe care se construiesc ceilalți factori protectori care contribuie la dezvoltarea rezilienței.
Bibliografie
Masten, A. S. (2018). Resilience theory and research on children and families: Past, present, and promise. Journal of Family Theory & Review, 10(1), 12-31.
Masten, A., & Barnes, A. (2018). Resilience in Children: Developmental Perspectives. Children, 5(7), 98.
Sursa www.pedonline.ro
Posted By admin on March 24, 2019
Un alpinist a vrut să cucerească cel mai înalt munte. S-a pregătit pentru asta timp îndelungat şi în final a hotărât să se aventureze de unul singur, pentru a primi doar el laurii victoriei.
Noaptea căzu grea pe înălţimile munţilor şi omul nu a mai văzut nimic.Totul era negru. Până şi luna şi stelele fuseseră acoperite de nori negri. Şi cum se căţăra el, la doar câţiva metri de vârful muntelui a alunecat şi a căzut în gol. Alpinistul văzu în acea îngrozitoare cădere episoade din viaţa lui, bune şi rele. Se gândi la moartea care era aproape, când deodată a simţit frânghia de siguranţă că-i frânge mijlocul. Fusese oprit din cădere şi acum atârna în gol legat de acea frânghie.
Urmă un moment de tăcere absolută, atârnat în neant şi singurul lucru ce-i veni în minte fu : „Ajută-mă Doamne”.
Deodată auzi o voce venită din depărtări:
-Ce doreşti fiule?
-Salvează-mă, Doamne! strigă alpinistul cuprins de frica morţii.
-Chiar crezi că Eu te pot salva?
-Da Doamne, cred în Tine!
-Bine, dacă tu crezi în Mine şi în salvarea Mea, taie frânghia de care atârni! spuse Dumnezeu.
Un moment de tăcere… alpinistul se îndoi şi pierdu credinţa, frânghia era singura care-l ţinea în viaţă… aşa că nu o tăie şi hotărî să renunţe la ajutorul dumnezeiesc.
A doua zi dimineaţă, echipele de salvare au anunţat că au găsit un alpinist legat de frânghia de siguranţă la doar doi metri de pământ. Murise îngheţat de frig.
Aşadar, tu cât multa incredere ai , nu cat de multa declari ca ai ?
Sursa : https://quotationsfreak.com