MentalClas

Posted By admin on September 12, 2018

Ieri am discutat cu niste parinti tineri si preocupati de  nelinistea copilului lor fata de scoala.  Imi sunt foarte dragi parintii astia care se preocupa de felul in care copilul lor se simte la scoala si de cum se adapteaza.

M-am agandit sa scriu materialul asta ca sa ajut, poate, si alti parinti care trec prin asta :

A inceput scoala .  E timpul sa pleci catre scoala si stii ca ceva e in neregula cu copilul tau dar speri , speri ca macar azi nu te vei  confrunta cu refuzul lui . Poate astăzi va fi ziua!

Dar apoi auzi : “Mamă, nu vreau să merg la școală.”

Mintea ta se afunda . Iar începem. În fiecare zi este aceeași conversație. Aceeași conversație care, de obicei, sfârșește in  lacrimi ,cu tensiune si apoi veti intarzia.

Dacă copilul dumneavoastră se luptă cu anxietatea simti  provocarea de a găsi lucrurile potrivite de spus atunci când el sau ea este îngrijorat. Nu este ușor să vă conectați fără  sa simtiti  si voi  neputinta si daca tu te simti neputincios nu ai cum sa  oferi  în același timp sprijin și încurajare.

Esti curios cum poti sa ajuti un copil anxios?

Mai degrabă decât să-i spuneți copilului dvs. “Va fi bine” sau “Nu iti  face  griji  pentru  asta”, încercați una dintre aceste fraze  de mai joi  data viitoare când copilul  este îngrijorat:

Ce să spuneti sau sa faceti   pentru a ajuta un copil anxios să se calmeze:

• “Sunt aici , esti  în siguranță “. Anxietatea are un mod de a face lucrurile să pară mai rele decat sunt și să se simtă mai înspăimântătoare. Aceste cuvinte pot oferi confort și siguranță când copilul se  simte fara control, mai ales dacă  are un nivel foarte ridicat de  îngrijorare. Dacă nu sunteți sigur ce să spuneți, aceasta este o excelentă expresie  de inceput!

• “Spune-mi despre asta”. Dă-i  copilului posibilitatea  să vorbească despre temerile lui, fără a-l întrerupe. Unii copii au nevoie de timp să-și proceseze gândurile. Nu oferiți soluții și nu încercați să vorbiti voi in locul lui. Stiu ca va sta pe limba sa ii spui ce simte sau gandeste dar copiii au raspunsurile lor si uneori au nevoie de  o anumită perioadă de timp ca sa le gaseasca : “Să vorbim despre ce te framanta ,10 minute.”

• “Cât de mare este îngrijorarea ta?” Ajutați copilul să verbalizeze dimensiunea îngrijorării și să vă ofere o imagine exactă a modului în care se simte. Pot reprezenta îngrijorarea lor folosind lungimea brațului (mâinile apropiate sau brațele întinse în larg) sau prin trasarea a trei cercuri pe o hârtie (mică, medie și mare) și alegerea cercului pe care il crede potrivi starii lui.

• “Ce vrei sa-i spui  griji sau fricii tale de acum?” Explicati  copilului dumneavoastræ ca grija este ca o musca sau un tantar  enervant care bazaie si ii spune sa fie îngrijorat. Creați câteva fraze, apoi le dați permisiunea să vorbească  din nou  cu acest “tantar nesuferit”. Ei pot fi chiar șefi: “Du-te departe!” sau “Nu trebuie să te ascult!” Utilizați un ton amuzant  care sa ii faca sa zambeasca.

• “Puteți să-l desenați?” Mulți copii nu își pot exprima emoțiile cu cuvinte. Încurajați-i să deseneze, să picteze sau să-și aseze grijile pe hârtie. Când sunt terminate, faceți observații și le dați șansa de a explica semnificația: de exemplu “Este mult albastru in desenul tau”

• “Să schimbăm sfârșitul”. Copiii nerăbdători se simt deseori blocați în același model, fără o ieșire. Ajutați-i să vadă opțiunile diferite – creați câteva  sfarsituri de poveste  noi. Unele pot fi prostești dar cel puțin unul ar trebui să fie util  pentru copilul tău. Concentrați-vă pe copil  in asa fel incat sa inlocuiti  teama cu incredere!

• “Ce alte lucruri știți despre acest lucru (completați-le)” Unii copii se simt increzatori  când au mai multe informații despre frica lor (în special cand teama este specifica- teama este de lift , cumtremur , gandaci , albine etc.).Cautati intr-o carte , faceți un experiment științific, căutați online împreună: Cât de des se tem oamenii de ceea ce se tem si ei ? Ce fac alti oameni pentru a se simti  în siguranță?

• “Care strategie de linistire vrei  să  folosesti ?” Lucrează proactiv pentru a crea o listă lungă de strategii de calmare pe care copilul dumneavoastră  sa o placa . Practicați-le  în timpul zilei, în momente aleatorii când copilul se simte calm. Atunci când copilul vă simte îngrijorat  încurajați-l să aleagă ceva din listă.

• “Voi respira adanc”. Uneori copiii noștri sunt atât de îngrijorați încât se opun încurajării noastre de a alege o strategie calmantă. În acest caz  folositi voi ca demostratie o modalitate  calmantă! Verbalizați ceea ce faceți și cum vă face să vă simțiți. Unii oameni își țin copiii aproape  astfel încât să poată simți  cum respire, ii tin la pietul lor .

• “Este înfricoșător și …” Recunoașteți frica copilului dumneavoastră si pune tu la inceput completare dupa cuvântul  “si ?” . După cuvântul “și” puteți adăuga expresii precum “esti în siguranță” sau ” ai învins această frică înainte. “sau” ai un plan “. Acesta modelează un dialog intern pe care copilul îl poate folosi data viitoare când se simte îngrijorat.

• “De ce ai nevoie de mine?” În loc să presupunem că știi ce are nevoie copilul tău, dă-le ocazia să-ți spună ce-i  ajuta si de ce are nevoie de la tine. Copiii mai mari pot fi în stare să verbalizeze dacă au nevoie să ascultați, să vă îmbrățișați sau să îi ajutați să găsească o soluție. Dacă nu o pot face atunci lasati-I sa spuna ce vor ei : “Mi-aș dori ca voi  să  mergeti  la grădiniță si eu sa merg la serviciul vostru!”

• “Aceasta emotie  va trece”. Aceasta poate fi o frază pe care o puteți utiliza atât când copilul dumneavoastră se află la un prag de panică. Toate emotiile trec în cele din urmă. Adesea se simte ca și cum nu se va termina niciodată ca  nu veți reuși sau  ca este prea greu. Și e în regulă. Nu lăsați creierul să se blocheze în acel moment  duceti –l  să se concentreze asupra viitorului care se află la orizont.

Anxietatea și îngrijorarea se simt  diferit pentru fiecare copil. Nu toate aceste strategii vor funcționa pentru copiii  vostri . Voi sunteti singurii experti  cand vine vorba de copiii  vostri . Dacă încercați ceva și simtiti ca  vă cresc  îngrijorările voastre nu disperati  . Doar alegeți altceva din listă pentru a încerca data viitoare. În cele din urmă veți găsi câteva ceva  care  sa se dovedeasca  effcient  pentru transmiterea  unui mesaj calm, încurajator și util  copilului  vostru.

Category: Dezvoltare personala copii | No Comments »
Tags: copil anxios, frica de scoala, ingrijorare, nu vreau sa merg la scoala, parinti, siguranta

Posted By admin on September 2, 2018

Pentru cand veti fi tentati sa va comparati pe voi sau pe copila voastra cu altcineva , as vrea sa va amintiti  : SUNTEM CU TOȚII DIFERIȚI

“Un călăreț intră cu calul într-un luminiș, întrebându-se unde l-ar priponi. Privind în jur, găsi un par, săpă o groapă și îl înfipse bine în pământ. Se duse în jos până la cel mai apropiat râu ca să se învioreze cu niște guri de apă, apoi, înainte de a pleca, se gândi: ”Voi lăsa parul în pământ. Când va apărea pe acest drum un alt călăreț, va avea de ce să-și lege calul.”

Următorul vizitator nu a fost călăreț, ci un călător care s-a întâmplat să străbată în drumeția lui aceleași meleaguri. Ajungând în luminișul în care parul era înfipt în mijlocul drumului, s-a gândit: ”Dacă trece cineva pe aici noaptea, s-ar putea să intre direct în acest par și să se rănească.” Acționând din grijă față de alții, a tras parul afară din pământ și l-a aruncat la marginea drumului.

După o zi sau două, un pescar umbla în josul râului căutând un loc bun pentru a pescui, când a văzut parul cum zace într-o margine a luminișului l-a ridicat și l-a cărat la malul apei. Acolo l0a folosit ca pe o bancă pentru a-și ridica trupul peste solul mâlos. Când era gata să părăsească locul, și el a acționat din considerente de grijă față de alții. ”Voi lăsa parul aici, se gândi. Orice alt pescar care vine de-a lungul malului va avea și el un loc uscat pe care să se așeze și de unde să dea la pește.”

Puțin mai târziu, un barcagiu a trecut vâslind pe râu în jos, căutând un loc  de care să-și lege barca. A zărit parul pe mal, și-a croit cu grijă drum până la țărm și, aidoma călărețului, a săpat o groapă și a înfipt parul în ea, ca să își poată lega bine ambarcațiunea. La plecare, s-a gândit, ținând cont de alți barcagii: ”O să las parul înfipt în mal. În acest fel, orice alt barcagiu vine în josul râului îl va putea folosi și el pentru a-și acosta bine barca.”

Următorul trecător era un tăietor de lemne. Toată ziua stătuse sub cerul liber tăind copaci verzi, când văzu parul înfipt în mal. Se gândi: ”Ce bucată grozavă de lemn uscat. Va arde bine și îi va ține de cald bătrânei mele mame în iarna ce va să vină.” Și-l urcă pe umăr, îl cără până la casa mamei lui și îl tăie bucăți cu toporul.

Fiecare trecător tratase parul cu bune intenții și cu considerație față de semenii săi călători. Fiecare procedase așa într-un mod care era atât rațional cât și practic. Fiecare folosise parul bine.

Fiecare călător era diferit. Fiecare a perceput parul în mod diferit și, din cauza acestor percepții, fiecare acționase diferit.

Cine poate să spună care dintre călători a acționat corect sau dacă chiar există un singur mod corect?”

adaptare după George W. Burns – ”101 povești vindecătoare pentru adulți”

Category: Analiza tranzactionala | No Comments »
Tags:

Posted By admin on September 2, 2018

Tatăl meu vorbea despre el ca ”meșter la toate și maestru în nimic”. Nu deținea nici calificări în vreo meserie, nici diplome în vreo profesie. Susținea că școlarizarea lui s-a desfășurat la Universitatea Loviturilor Grele. Născut la începutul secolului XX, era doar unul într-o familie de treisprezece. Însemna o luptă zilnică să hrănești o familie atât de numeroasă, ca să nu mai vorbim de a-i finanța educația. Așa că tatăl meu a petrecut marea parte a copilăriei lui în mine de cărbuni, mai degrabă decât pe băncile școlii.

La vârsta de șaptesprezece ani a muncit pe un vapor ca să-și plătească drumul din Anglia în Australia. Viața nu era ușoară și, în prima lui slujbă de muncitor agricol, a fost tratat ca un sclav. Abuzul nu era un cuvânt obișnuit pe-atunci, tata nu avea limbajul necesar să descrie tratamentul primit, dar spiritul său fiind neînfricat, a învățat rapid cum să-și poarte singur de grijă și să se apere.

Și-a economisit salariul slăbuț până ce a fost în stare să-și cumpere o proprietate mică, dar pitorească, pe care să dezvolte o grădină pentru a cultiva produse și a le vinde pe piață. A curățat terenul,a pregătit solul, și-a plantat culturile și și-a asigurat debușeul. Toate eforturile lui păreau să fie cu folos.

Apoi, exact când a crezut că vede deja capătul tunelului, un foc care s-a întins rapid a făcut ravagii prin zonă. Focul i-a distrus culturile și casa. A pierdut toate cele pentru care muncise atât de mult, tot ceea ce realizase și agonisise atât de anevoios. Plin de datorii și cu inima frântă a plecat din acele locuri ca să obțină un job într-o echipă de drumari, săpând o șosea prin stâncile unui mal abrupt – un proiect la care mai mulți dintre prietenii săi și-au pierdut viața. Pentru a-și mai rotunji câștigul precar, prindea șerpi, apucându-i de coadă, pocnindu-i ca pe un bici ca să le rupă spinările și vânzându-le pielea pentru elegante cordoane la modă din piele de șarpe.

Una din numeroasele istorii pentru acest gen de inventivitate, pe care îi plăcea să ni le împărtășească s-a petrecut în timpul lunii lui de miere. El și cu mama mea și-au celebrat căsătoria într-o stațiune de deal. Întorcându-se cu mașina lor obosită de drum spre casa construită cu mâinile lui, li s-a înțepenit o roată. Tata cheltuise până la ultimul cent pe luna lor de miere. Chiar dacă ar fi condus înapoi până în cel mai apropiat oraș, la o distanță de câțiva kilometri, nu și-ar fi permis nici costurile unui cauciuc nou, nici reparația celui vechi. În afară de asta, era un gentilom și pentru el nu exista posibilitatea să o lase pe mama singură, pe o șosea izolată.

În schimb, a îndepărtat roata la care făcuse pană, s-a cățărat pe gardul de la marginea șoselei și a adunat un braț plin de tulpini lungi de grâu care creșteau dincolo, în padocul unui fermier. Le-a cărat înapoi la mașină, le-a băgat și îndesat în cauciuc și a pus din nou roata în mișcare. Ca urmare, au fost capabili să meargă încet și în siguranță cu mașina până acasă. Tata obișnuia să spună:

O problemă este doar un pretext pentru a te ajuta să găsești o soluție.

după George W. Burns – ” 101 povești vindecătoare pentru adulți”

Category: Analiza tranzactionala | No Comments »
Tags:

Posted By admin on June 13, 2018

Motto : Da voie oricarui om sa te invete pentru ca fiecare te poate invata !

Oamenii sunt nevoiti sa ia in diverse etape ale vietii lor decizii pe care nu le inteleg intru-totul, decizii care ii vor influenta decisiv desi nu sunt pregatiti la acel moment pentru ele. 

Dar, daca nu le iau, evitarea lor ii pune in alte situatii care cumulate au efecte mult mai neplacute.

La un moment dat al vietii lor majoritatea oamenilor iau decizia de a se casatori sau de  a avea primul copil fara sa prea aiba habar cum sa il creasca (de obicei pe la 20-30 de ani se intampla asta). Evident, vor invata din mers, iar daca isi fac lectiile la al doilea copil le va fi mai usor.

La un moment dat al vietii lor probabil ca vor face o facultate, vor avea primul job, vor incepe prima afacere, vor divorta, vor deveni bunici, vor… de obicei fara sa aiba foarte mult habar cum sa mearga mai departe.

Exista exceptii, evident, dar majoritatea oamenilor vor trece prin aceste experiente – si altele – fara sa stie prea mult cu ce se mananca.

De asemenea, e posibil sa amane aceste decizii – sa intemeieze familia la 50 de ani, sa aiba copilul la 65 de ani, sa isi ia primul job la 45 de ani, sa inceapa afacerea la 12 ani (la noi inca nu, in alte tari da) sa nu aiba deloc copii etc.

Nu este o problema in asta, dar tot destinul li se schimba. Mai ales daca nu a fost o alegere constienta si voita, ci o fuga de a lua decizii. Spre ex. nu isi dau demisia de la job pentru ca le este teama sa isi caute altceva de lucru, ramanand astfel pana cand firma ajunge in faliment, iar ei fara nici o sursa de venit.

Majoritatea deciziilor de mai sus, pentru majoritatea oamenilor, sunt luate la un moment dat al vietii lor fara a cunoaste prea bine ce si cum vor face.

Pe de alta parte, majoritatea sunt decizii care ne influenteaza viata radical. 

Astfel ajungem sa luam astazi decizii care ne vor schimba viata pentru totdeauna, fara sa putem cunoaste dinainte cum. Este o chestiune de credinta si incredere in viitor pentru ca cealalta varianta care exista – a refuzului de a lua decizii si a ignora momentele care ne pot schimba decisiv ne influenteaza la randul ei.

Doar ca nu in bine.

Category: Analiza tranzactionala | No Comments »
Tags: