Majoritatea adultilor s-au facut mari dar nu au fost niciodata invatati cum sa se confrunte cu problemele pe care le intalneau in copilarie si cum sa le rezolve.

Si adultii devin parinti , niste parinti care , stiu oare  sa-si rezolve problemele de natura emotionala ?

Si daca nu stiu cum sa le rezolve pe ale lor ,stiu sa rezolve si problemele practice din viata lor si a copiilor lor?

Mi-am amintit cat de fin observator era fiu-meu cand era copil si va voi spune  doua situatii in care m-a uimit cu intelepciunea lui :

1. Era ziua  lui de nastere. Pe atunci , pentru ca el are 29 de ani, copiii erau sarbatoriti acasa cu rude, prieteni si copii de-ai acestora.

Copilul meu se simtea invadat in camera lui de copiii care alergau si se jucau cu jucariile lui fara sa ii ceara permisiunea. Si venea des sa se planga : “Mami , imi ia jucaria , vreau sa ii spui sa o lase…” ” mami vino si zi-i tu sa nu mai tipe , sa ma lase in pace….. ” etc..

Eu eram cu musafirii adulti, agitata sa iasa totul bine , ma puneam la dispozitia lor , eram atenta sa se simta ei bine si il indemnam sa faca la fel : ” ia pleaca si lasa-ma , ai grija tu de ei , sunt musafirii tai..”

La un moment dat il vad venind furios si incruntat si ma intreaba :

“Auzi , asta e ziua mea sau e ziua lor? “

In clipa aia mi-am dat seama ca nimic din ce se intampla acolo nu era pentru el . Si uite asa am invatat o lectie buna de la fiul meu .

2. Mergeam destul de rar la restaurant, cel mai adesea in concediul unic pe care il aveam. Si cand comandam mancare insistam sa manace tot ca “de aia platim tot…” . El se straduia ca sa imi faca pe plac pana cand , intr-o buna zi, imi spune : “astea nu sunt portii pentru adulti ?”  Eu tac , il privesc uimita si nu zic nimic . Tac si astept …  ” eu am doar 10 ani si nu pot sa manac cat manaci tu care ai 30 de ani “

Buna observatie , ce sa zic…

Am invatat in timp sa ma bazez pe intelepciunea copilului meu , pe capacitatea lui de a se orienta prin viata .

Prin urmare m-am concentrat pe ce as putea sa il invat ca sa devina un adult responsabil. Dar despre ce am incercat eu sa il invat voi scrie o alta poveste !

Pentru ca maine avem o aniversare importanta vreau sa va spun ca  i-am povestit  despre eroii noștri naționali. De la Regele Carol I, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Regele Ferdinand, Avram Iancu, Regina Maria, artiști, oameni de știință, sportivi, inventatori, etc.

L-am invatat  că românii au avut și au personalități deosebite. Oricum a fost  mai atras de Batman, dar cel puțin i-am cultivat ideea eroilor noștri naționali. Asa ca i-a placut foarte mult istoria !

Te-ai lăsat vreodată convis de ce iti spui in mintea ta ?

Că nu ești destul de inteligent, suficient de talentat, suficient de experimentat sau suficient de capabil pentru a face ceea ce vrea inima ta să faci?

Sigur ca da , eu credeam des despre mine ca nu sunt suficient de …..

Ei bine, credeam asta dar nu acceptam in ruptul capului sa recunosc in gura mare.

Sa recunosc ca sunt nasoala, proasta , urata etc… era de neconceput. Dar credeam asta si incepeam sa ma port cum imi ziceam .

Cea mai mare lecție pe care am invata-o pana acum este  că sunt asa cum imi spun  mai ales când cred că sunt limitele pe care mi le pun  cand  ma etichetez.

Sunt de rahat daca eu cred ca sunt. Oricat m-as chinui sa acopar asta ca sa nu o vada altii conteaza ce cred eu despre mine.

Fiți mai buni decât rahatul care credeti ca sunteti !

Permisiunea completă de a vă respecta pentru ca sunteti niste fiinte umane minunate  va este acordată doar de catre VOI!

Cluj Napoca  19 OCTOMBRIE:- TULBURĂRILE DE INVATARE  (dislalia ,dislexia , disgrafia , discalculia) DEZVOLTAREA SI RECUPERAREA LIMBAJULUI  LA COPII CU AUTISM20 OCTOMBRIE :DIAGNOSTIC SI INTERVENTIE IN BURNOUT- CUM SA PASTRAM ECHILIBRUL INTRE VIATA PERSONALA SI PROFESIONALA ?  21 OCTOMBRIE – EVALUARE, PSIHODIAGNOSTIC SI INTERVENTIE CONFORM  DSM5- ANXIETATEA LA ADULTI SI COPII
Pitesti 17 NOIEMBRIE -  EVALUARE, PSIHODIAGNOSTIC SI INTERVENTIE CONFORM  DSM5- ANXIETATEA LA ADULTI SI COPII
Oradea 18 NOIEMBRIE – TULBURĂRILE DE INVATARE  (dislalia ,dislexia , disgrafia , discalculia) DEZVOLTAREA SI RECUPERAREA LIMBAJULUI  LA COPII CU AUTISM

Pentru cand veti fi tentati sa va comparati pe voi sau pe copila voastra cu altcineva , as vrea sa va amintiti  : SUNTEM CU TOȚII DIFERIȚI

“Un călăreț intră cu calul într-un luminiș, întrebându-se unde l-ar priponi. Privind în jur, găsi un par, săpă o groapă și îl înfipse bine în pământ. Se duse în jos până la cel mai apropiat râu ca să se învioreze cu niște guri de apă, apoi, înainte de a pleca, se gândi: ”Voi lăsa parul în pământ. Când va apărea pe acest drum un alt călăreț, va avea de ce să-și lege calul.”

Următorul vizitator nu a fost călăreț, ci un călător care s-a întâmplat să străbată în drumeția lui aceleași meleaguri. Ajungând în luminișul în care parul era înfipt în mijlocul drumului, s-a gândit: ”Dacă trece cineva pe aici noaptea, s-ar putea să intre direct în acest par și să se rănească.” Acționând din grijă față de alții, a tras parul afară din pământ și l-a aruncat la marginea drumului.

După o zi sau două, un pescar umbla în josul râului căutând un loc bun pentru a pescui, când a văzut parul cum zace într-o margine a luminișului l-a ridicat și l-a cărat la malul apei. Acolo l0a folosit ca pe o bancă pentru a-și ridica trupul peste solul mâlos. Când era gata să părăsească locul, și el a acționat din considerente de grijă față de alții. ”Voi lăsa parul aici, se gândi. Orice alt pescar care vine de-a lungul malului va avea și el un loc uscat pe care să se așeze și de unde să dea la pește.”

Puțin mai târziu, un barcagiu a trecut vâslind pe râu în jos, căutând un loc  de care să-și lege barca. A zărit parul pe mal, și-a croit cu grijă drum până la țărm și, aidoma călărețului, a săpat o groapă și a înfipt parul în ea, ca să își poată lega bine ambarcațiunea. La plecare, s-a gândit, ținând cont de alți barcagii: ”O să las parul înfipt în mal. În acest fel, orice alt barcagiu vine în josul râului îl va putea folosi și el pentru a-și acosta bine barca.”

Următorul trecător era un tăietor de lemne. Toată ziua stătuse sub cerul liber tăind copaci verzi, când văzu parul înfipt în mal. Se gândi: ”Ce bucată grozavă de lemn uscat. Va arde bine și îi va ține de cald bătrânei mele mame în iarna ce va să vină.” Și-l urcă pe umăr, îl cără până la casa mamei lui și îl tăie bucăți cu toporul.

Fiecare trecător tratase parul cu bune intenții și cu considerație față de semenii săi călători. Fiecare procedase așa într-un mod care era atât rațional cât și practic. Fiecare folosise parul bine.

Fiecare călător era diferit. Fiecare a perceput parul în mod diferit și, din cauza acestor percepții, fiecare acționase diferit.

Cine poate să spună care dintre călători a acționat corect sau dacă chiar există un singur mod corect?”

adaptare după George W. Burns – ”101 povești vindecătoare pentru adulți”