Apr
10
2016
Jul
03
2012
Ganduri si temeri ?
Cu toţii avem anumite tipare pe care le urmăm în viaţă, anumite temeri şi obsesii care ne definesc ca indivizi şi care, până la un anumit punct, sunt absolut normale. Însă, în momentul în care aceste obsesii ajung să ne conducă viaţa, putem să vorbim despre existenţa unei tulburări obsesiv compulsive.
Tulburarea obsesiv compulsivă este o formă de anxietate care se manifestă prin gânduri şi temeri nejustificate care se transformă în obsesii şi care treptat, duc la un comportament repetitiv, compulsiv. Persoanele care ajung să conştientizeze faptul că au anumite obsesii nejustificate şi că suferă de tulburare obsesiv compulsivă, încearcă să ignore aceste obsesii şi chiar să înceteze în a le mai materializa în fapte. Însă, această tentativă de ignorare a obsesiilor nu face decât să crească senzaţia de stres şi anxietate. Într-un final, tocmai pentru a diminua senzaţia de stres, aceste persoane vor recurge la acte repetitive. Merg mereu pe partea stângă a drumului pentru că partea dreaptă aduce ghinion, nu calc pe capacele de la canal pentru că este semn că ceva rău se va întâmpla, mă spăl de trei ori pe mâini cu săpun, calc de trei ori într-un loc, casc de trei ori deoarece cifra trei este impară şi tot ceea ce fac trebuie să fie realizat de un număr impar de ori etc..Acestea sunt exemple ale unor comportamente obsesive dezvoltate de unele persoane.
Teamă dusă la extrem
Tulburarea obsesiv compulsivă se axează de multe ori pe o anumită teamă: teama de a nu te contamina cu microbi sau teama de a nu-l răni pe bebeluş. Pentru a-şi diminua teama de microbi, o persoană ajunge să se spele pe mâini de foarte multe ori pe zi până ce pielea se înroşeşte şi apar leziuni. La fel se întâmplă şi în cazul mamelor care se tem să nu îşi rănească bebeluşul. Pentru ca teama să dispară într-o oarecare măsură, acestea ajung să se ferească de orice obiect ascuţit care l-ar putea răni pe copil. Cu toatea acestea, teama continuă să apară, fapt ce duce la instalarea unui comportament ritualist: urmarea unui traseu anume spre serviciu, îmbrăcarea într-o anumită ordine, aranjarea hainelor în şifonier după culori, modele, texturi sau aranjarea obiectelor astfel încât numărul acestora să fie întotdeauna par sau impar.
Care sunt simptomele specifice afecţiunii
Simptomele tulburării obsesiv compulsive includ atât obsesia cât şi repetitivitatea. Obsesiile specifice acestei tulburări sunt idei, gânduri, imagini sau impulsuri care se repetă, persistă şi sunt nedorite. Aceste obsesii apar, în special, în momentele în care ne gândim la altceva sau încercăm să facem un anumit lucru. Printre principalele temeri care duc la obsesii se numără teama de microbi şi de mizerie, teama de impulsurile agresive, teama de gânduri şi imagini cu tente sexuale.
Persoanele care suferă de tulburări obsesiv compulsive ajung să sufere de diverse temeri care le afectează comportamentul:
-se tem de a da mâna cu o persoană pentru a nu fi infectată cu microbi sau să atingă un obiect atins în prealabil de alte persoane;
- sunt obsedaţi de gândul că nu au încuiat bine uşa, că nu au închis robinetul de la baie sau că nu au oprit gazele;
- nu suportă să vadă că un lucru nu este la locul lui sau plasat într-o anumită poziţie;
- se tem să nu îşi rănească copilul;
- au impulsul de a striga obscenităţi în situaţii nepotrivite;
- pierderea podoabei capilare ca urmare a tendinţei incontrolabile de a se trage de păr.
Astfel, printre lucrurile care fac ca unele persoane să sufere de tulburări obsesiv compulsive se află spălatul, curăţenia, număratul, verificarea unui lucru de mai multe ori, nevoia de asigurări repetate şi repetarea unei acţiuni de mai multe ori.
Persoanele perfecţioniste sunt însă diferite de cei care au un comportament obsesiv. Chiar dacă sunteţi perfecţionist şi vă place să ţineţi casa extrem de curată, să aranjaţi hainele în şifonier pe culori, sau să aranjaţi lucrurile din casă după un anumit model, acest lucru nu înseamnă neapărat că suferiţi de tulburări obsesiv compulsive.
Cauzele tulburărilor obsesiv compulsive
Cauzele sindromului obsesiv compulsiv nu sunt cunoscute cu exactitate. Cercetătorii de la Clinica Mayo din Minnesota sugerează că ar putea exista mai multe cauze: de natură biologică, de mediu, ca urmare a insuficienţei de serotonină sau a contactării unei infecţii. Potrivit acestora, sindromul obsesiv compulsiv poate fi cauzat de schimbările ce apar în activitatea chimică a organismului sau în funcţionarea creierului. O altă explicaţie ar fi aceea potrivit căreia sindromul derivă din anumite obişnuinţe comportamentale învăţate o dată cu trecerea timpului.
Nivelul insuficient de , unul dintre mesagerii chimici ai creierului, poate contribui la apariţia sindromului obsesiv compulsiv. În urma examinării imaginilor creierului unei persoane care suferă de acest sindrom cu imaginile unei persoane sănătoase s-a observat existenţa unor diferenţe de activitate. Alte studii, ale căror rezultate nasc controverse, fac legătură între infectarea cu un tip de streptococ faringian în copilărie şi dezvoltarea tulburărilor obsesiv compulsive la maturitate.
şi istoricul medical al familiei pot reprezenta factori de risc care ne predispun la astfel de tulburări anxioase. La gravide mai pot apărea astfel de tulburări ca urmare a temerilor de a nu răni bebeluşul.
Autor: Asist. Univ. Drd. Simona Maria Vlădica
Sursa : http://www.sanatateatv.ro
Feb
04
2011
NEW ME: Smoke Free !!
“Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.”
(Întâia epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel)
Programul construit special pentru renuntarea la fumat se numeste NEW ME: Smoke Free. Acest program este diferit de tentativele individuale de renuntare la fumat, deorece aduce aportul asistentei psihologice si asistentei medicale in renuntarea la fumat.
Studiile de specalitate arata ca rata de succes in renuntarea la fumat, atunci cand o persoana inceraca singura, este de 3%-5%.
Cu ajutor psihologic si medical, rata de succes creste de 8 ori.
IN CE CONSTA ASISTENTA PSIHOLOGICA?
Din punct de vedere psihologic, fumatul este un comportament care, ca orice comportament se învaţă. Dezvoltarea dependenţei de tutun este un proces de învăţare (nu ne nastem fumatori), iar comportamentul de a fuma este rezultatul interacţiunilor repetate cu nicotina şi cu contexte relaţionate cu aportul de nicotină.
Ori de câte ori apare comportamentul de a fuma, acesta este precedat de nevoia de la fuma percepută la nivel subiectiv. Oamenii descriu nevoia de a fuma în diferite moduri, care exemplifică atât mecanismul psihologic, cât şi cel biologic. Cele mai frecvente modalităţi de a descrie nevoia de a fuma sunt:poftă, obişnuinţă, am nevoie să mă calmez, tic, automatism, devin nervos, e un drog.
Nevoia de a fuma este declanşata fie de mecanismul biologic, fie de mecanismul psihologic al dependenţei de tutun sau de ambele.
Din punct de vedere psihologic, nevoia de a fuma este declanşată de:
1. faptul că persoana se află în diferite contexte sau face diferite activităţi asociate în mod repetat cu fumatul: bea cafea, este la distracţie cu prietenii, bea un pahar, se uită la TV, este la calculator, a terminat servirea mesei, este la volan.
2. faptul că persoana percepe anumite nevoi la care a învăţat ca modalitate de răspuns fumatul, deoarece ori de cate ori a fumat s-a simtit mai bine: astepta pe cineva sau ceva, se plictiseste, este nervos, doreste o pauza, urmeaza sa se apuce de o activitate, tocmai a terminat de finalizat un lucru, este nervos sau agitat, doreste sa se destinda, sa se relaxeze, sa se calmeze.
Ca urmare, asistenta psihologica are ca obiectiv dezvatarea comportamentului de a fuma si invatarea unor comportamente alternative care sa inlocuiasca fumatul, astfel incat renuntarea la fumat sa fie mai usoara.
Jul
21
2010
Suport psihologic pentru viitoarele mamici
Societatea Civila Profesionala de psihologie Mental CLAS organizeaza grupuri suport pentru vitoarele mamici in cadrul carora se vor aborda probleme legate de :
- fragilitatea emotionala a femeii pe parcursul sarcinii si modalitatile in care aceasta poate fi controlata;
- intelegerea maternitatii;
- anxietatile gravidei;
- relatia cu familia ;
- modificari ale dinamicii cuplului la aparitia copilului;
- Instruirea viitoarelor mamici in legatura cu nevoile psihologice ale copilului;
- stadiile acestuia de dezvoltare;
- comportamentul corect al parintilor ;
- rolul bunicilor ;
- normal si anormal in primi ani de viata.
Acest demers se incadreaza in categoria programelor de psihoeducatie.
Psihoeducaţia nu înlocuieşte intervenţiile psihologice, ci este complementară acestora. Numarul maxim de participanti este de 8.
Inscrierile se fac pana la finele fiecarei luni pentru luna urmatoare la numerele de telefon: 0770230876 sau 0767460407
Persoana de contact : Camelia Dragomirescu,psiholog clinician ,psihoterapeut in Pitesti
Tags: anxietatile gravidei, comportament, fragilitatea emotionala a femeii, grup suport, intelegerea maternitatii, modificari ale dinamicii cuplului la aparitia copilului, parinti buni, psihoeducatie, psiholog Pitesti, psihoterapeut Pitesti, relatia cu familia, rolul bunicilor, serviciile de psihologie pitesti, Societatea civila de psihologie, viitoare mamici
