Continuam in 17 aprilie  seria de intalniri destinate parintilor cu tema “Modele de ingrijire” .

Subiectul abordat de mine este depre neglijare si efectele ei.

Vorbesti cu copilul des la telefon ?

Pleci cu el in concediu?

Stai in aceasi casa si il intrebi doar ce a facut la scoala sau ce a mancat la gradinita ?

Spui ca “sacrifici totul pentru copil ” ?

Esti sigur ca nu sacrifici chiar copilul?

O problema destul de acuta a societatii noastre este ca e nevoita sa faca fata neglijarii masive a copiilor de catre cei care ,firesc,ar trebui sa ii ingrijeasca.

Ar fi bine sa nu uitam ca timpul pierdut si cuvintele rostite nu le mai putem aduce nicodata inapoi…

Copiii nu au capacitatea de a-și exprima verbal sentimentele și emoțiile lor până la 11 sau 12 de ani si nici dupa aceasta varsta daca nimeni nu le-a facut o alfabetizare emotionala .

Prin urmare,  efectele unei emoții  se transorma frecvent intr-o problemă fizică traita sub forma de durere, ex: dureri de cap, burta, stari de voma, mictiuni frecvente, diaree.

Ca adulti, atunci cand simtim „fluturi in stomac”, noi știm ce înseamnă aceasta senzație.

Noi avem cumva puterea de a face diferenta intre durere fizica si emotionala. Pentru un copil, acesta este diferit și incomod și se simte similar cu o durere de stomac din cauza gripei.

Asadar cand un copil care este nervos  spune  „mă doare burtica” acesta este un răspuns valabil.

Cum ii putem ajuta copiii noștri să înțeleagă ce sunt cu aceste simptome, care este diferenta intre ele?

Ca  parinte trebuie sa fim atentii la alte indicii ale copiilor. Cum plange? Cand plange? , care este conjunctura in care plange, se întâmplă în mod constant în anumite locuri sau anumite evenimente specifice (școală, vizită , gradinita etc)?

Neglijarea nu inseamna doar sa nu acord atentie copilului ci mult mai mult …

Vreti sa flati mai multe despre acest subiect ?

Atunci va invit la ora 10:00 la cafea sau ceai sa vorbim deschis si sa raspundem impreuna la intrebari care ne framanta .

Locul in care se va desfasura evenimentul va fi comunicat DOAR celor ce se incriu prin e-mail la adresa cabinet.psioconsult@gmail.com.

Investitia dumneavoastra : 50 de lei

Din partea casei ceaiul , cafeaua si confortul emotional .

Numarul de locuri este limitat la 10 .

Copilul din tine se comporta exact ca un copil. Atunci cand esti suparat tu, adultul, copilul din tine simte durerea mult mai puternic, fara niciun fel de protectie mentala. Atunci cand cineva iti face rau in vreun fel, copilul din tine simte exact cum ar simti un copil in realitate. Atunci cand esti perfectionist si vrei sa faci totul cat mai bine, cand esti critic cu tine si te superi pe tine pentru greselile tale, aduci multa suferinta copilului din tine. Atunci cand tu spui “nu pot”, “nu reusesc”, il blochezi pe copilul din tine sa se manifeste. Atunci cand esti stresat, inchis in tine, inchipuie-ti un copil stand singur intr-un colt, trist, care nu comunica nimanui nimic.

Atunci cand razi, vorbesti, te iubesti pentru cum esti tu, cu greselile tale, cu momentele tale de slabiciune sau de stupiditate, cand te ierti pe tine pentru greseli pe care le-ai fi putut face, pentru ca nimeni nu este perfect, atunci eliberezi copilul din tine, ii deschizi o usa catre exterior, dezvolti o relatie cu el. Este ca un copil in realitate, pe care il intelegi, il ajuti sa mearga mai departe, il iubesti, il lasi sa se dezvolte armonios.

Inainte sa fii critic cu tine si inchis, gandeste-te la copilul din tine.

Copilul din tine pastreaza toate amintirile care ti-au afectat copilaria intr- o masura mai mare sau mai mica. Aceste amintiri raman in subconstient si au efecte asupra vietii tale prezente, fara sa intelegi de ce. Este important sa vindeci aceste amintiri din trecut, pentru a putea merge mai departe pe drumul tau. Dar, ca sa le poti vindeca, trebuie sa stii ce anume trebui sa vindeci si atunci cercetezi adanc in sufletul tau, in inima ta, comunici cu copilul din tine si il rogi sa iti arate ce anume trebuie sa vindeci. Iti vor veni amintiri in minte care pot parea puerile pentru tine, un adult, insa pentru copilul care erai atunci, ele au fost puternice.

De asemenea, ti se poate intampla sa auzi o melodie din trecut sau sa mirosi un parfum care sa te faca sa te simti bine si nu mai stii de ce. Pentru ca acest copil din tine a pastrat amintirile si se manifesta imediat cum intri in contact cu aceste lucruri din trecut. Iti plac atat de mult pentru ca atunci, cand ai ascultat tu melodia sau ai simtit acel parfum, se intampla ceva frumos care iti oferea tie, mic fiind, iubire, confort, protectie, liniste. Dar se poate intampla si invers: anumite melodii sa iti ofere o tristete puternica sau o stare de disconfort. Este copilul din noi, care reactioneaza la lucruri pe care noi poate le-am uitat, dar pe care el nu le-a uitat.

Copilul din tine reprezinta tot bagajul tau emotional.

Copilul din tine arata ca tine cand erai mic; esti tot tu. Il poti vizualiza cu mintea, in inima ta. Incearca sa il vezi si observa cum arata: este singur intr-un colt, trist si tacut? Este vesel, luminos si relaxat, linistit? Vei sti automat, fara sa faci ceva anume. Trebuie doar sa te linistesti, sa lasi toate gandurile zilnice deoparte si sa vrei – sa iti propui sa vrei – sa comunici cu copilul din tine.

A nu lasa copilul din tine sa se manifeste este ca si cum ai avea un copil, l-ai pune la colt si i-ai spune: “Uita-te la ceilalti copii ce fericiti sunt, cum se joaca, tu stai acolo si doar te uiti; tu nu ai voie sa faci asta.Tu ramai singur si nimeni nu va vorbi cu tine”.

Este important sa stii de existenta copilului din tine si sa te gandesti la acest lucru. Sa stii ca si aceasta parte din tine trebuie sa fie in lumina, libera, linistita, nu reprimata, intunecata, pentru ca ai nevoie sa fii in armonie cu tine insuti.

    De la jocul “atinge-respinge” la “să mă doreşti dar să nu mă ai”. O varianta de joc “Retragerea dragostei” este jocul “atinge-respinge”, jucat de mamicile care nu-si iubesc bebelusii (femeile care procreaza pentru a lega barbatul de ele ori ca sa aiba o justificare pentru a ramane pe un anumit teritoriu, in casa cuiva). Aceste femei pot oferi afectiune bebelusilor cand si cat timp au ele nevoie, de fapt se hranesc din dragostea neconditionata a bebelusilor. Cand are bebelusul nevoie, atunci mama nu e disponibila. Un copil nu se lasa singur pana la varsta de 5-6 ani, pentru a avea o dezvoltare emotionala sanatoasa. Si de asemenea un copil nu poate fi mintit ca e iubit. El va simti asta inconstient. Consecinta jocului atinge – respinge poate fi melancolia la copilul mic (in cazul copiilor sensibili). Mama poate transmite non verbal copilului (care cere insistent prezenta ei permanenta), mesajul, “vezi, acum ma ai, acum nu poti sa mă mai ai”, zambindu-i rautacios. Asa poate sa apara in copil retragerea in sine, sau disperarea. De fapt jocul devine “să mă doreşti dar să nu mă ai”. Sunt fete care spun iubiţilor lor repetitiv la fiecare telefon “să te gândeşti la mine” (intărirea dependenţei). 

Bucurati-va , NU jucati jocuri!

Psiholog si psihoterapeut in Pitesti

Am fost invitată de o foarte bună prietenă ,profesoară, într-o excursie organizată de ea cu elevii de clasa a VI-a. Am acceptat cu mare plăcere și mă gândeam ce  bună dispoziție mă va cuprinde în preajma copiilor de 12 ani. Mă gândeam la excursiile mele de la 12 ani cum cântam ,îmi făceam prieteni noi în autobuz,cum ne jucam diverse jocuri ca să ne treacă vremea și mai ales cum ne lăsam fermecați de frumusețea peisajului. Ei bine, am urcat numai un zâmbet în autobuz și așteptam să găsesc o mare hărmălaie acolo când, ce să vezi……

Fiecare  era așezat cuminte pe scaun și fie avea căști în urechi fie apăsa cu frenezie pe tastele telefonului mobil sau ale  altei chestii eletronice mult mai interesantă decât colegul de lângă. M-am oprit și zâmbetul meu de bucurie  s-a stins și s-a topit într-unul amar. Ce cantece de călătorie? Ce joacă cu colegul de lângă sau din autobuz? Numeni nu părea să se intereseze să cunoască altceva decât performanța telefonului propriu.

Aș putea să fac o întreagă teorie în legătură cu comportamentul și trăsăsturile de personalitate ale acestor copii însă vă las pe voi,dragi colegi, să vă gândiți cum veți lucra acum și în viitor cu acești potențiali clienți.

Camelia Dragomirescu