Jun 24 2016

Noi cei noi ….. in vacanta noastra

Vara e un anotimp al vacantei insa si al punerii in fata unor realitati pe care le tot ocolim in restul anului. Una din aceste realitati este familia reconstituita .

Familiile recompuse se luptă cu sentimentul de insecuritate. Copii care au pierdut familia originală prin divorţ sau moartea unui părinte sunt nesiguri că  noua familie va rezista. Părinţii de-ai doilea se simt folosiţi sau neapreciaţi, iar părinţii copiiilor se simt prinşi la mijloc.

 

Deşi unele dintre familiile recompuse se îmbină cu mai multă uşurinţă decât altele( vezi filmul “BLENDED” J ), vacanta este deseori un moment de stres şi tensiune pentru membrii ei:

Copiii pot resimti dureros spulberarea visului lor de a îi aduce pe mama şi tata din nou împreună;

Părintele singur, în special dăcă acesta a fost părăsit pentru o altă relaţie, poate sa faca din vacanta o perioada de  tristeţe si singurătate adâncă;

Pentru cei care au construit un nou cuplu şi a căror copii sunt în grija fostului partener, vacanta  poate renaşte sentimente de vină;

Alte dificiltăţi apar din faptul că acum, copiii fac parte din  două familii cu nevoi, dorinţe şi planuri care pot fi mutual exclusive.

În mod natural, nu este simplu să răspunzi în acelaşi timp la dorinţele a două cupluri de părinţi, a copiilor născuţi în cupluri diferite, a patru cupluri de bunici şi a altor rude din familia extinsă.

Nu există un plan de vacanta care să poată mulţimi atâta lume în acelaşi timp, oricat de buni ati fi la planificat.

Foarte mulţi părinţi singuri şi foarte mulţi părinţi din familia recompusă observă că rutinele şi tradiţiile obişnuite de vacanta  sunt foarte greu de urmat sau nu mai potrivesc cu  nevoile modului în care familia este alcătuită în prezent.

Noile circumstanţe cer o nouă aborbare.

Situaţii complexe şi particularităţi individuale necesită metode diferite de rezolvare, însă există câteva principii care ne pot ajuta să avem o vacanta multumitoare  în ciuda provocărilor:

1. Flexibilitatea ne ajută să armonizăm lucrurile atunci când planurile se schimbă sau când apare neprevăzutul care interferează cu visul nostru despre vacanta „perfecta”.

 

2. Maturitatea ne permite să ghidăm planurile de vacanta mai degrabă spre nevoile copiilor partenerului nostru şi nu spre nevoile noastre. Maturitatea ne ajută să facem lucrurile şi altfel decât în felul nostru şi să îi încurajăm pe copii să se implice în planurile de vacanta.

 

3. Planificarea  în avans a calendarului şi limitarea activităţilor la cele mai importante Copiii şi părinţii care au prea multe de făcut pot fi tensionaţi, stresaţi, iritaţi  in vacanta .

 

4. Acceptarea tuturor emotiilor noastre Este perfect normal, permis şi de aşteptat să simţi furie, gelozie, invidie şi chiar ură. Eşti doar un om. Nu te  judeca pentru că ai aceste sentimente, lasă-le să treacă şi nu acţiona conform lor.

Nu putem controla acţiunile sau răspunsurile altei persoane, dar le putem controla pe ale noastre. Între fiecare stimul şi fiecare răspuns există un timp. Acesta ne dă o putere fantastică. Puterea de a schimba lucrurile aşa cum dorim noi, prin reacţia noastră.

Părinţii de-al doilea se simt deseori geloşi deoarece copii cer un timp şi o atenţie care trebuie luată din timpul pentru cuplu.

Aceasta este o adaptare uriaşă şi dificilă pentru părintele de-al doilea, iar aceste sentimente trebuie trăite şi nu trebuie acţionat conform lor pentru ca noua familie să dăinuiască.

Oferiţi-vă suport, încurajare şi apreciere pentru efortul pe care fiecare îl face în această perioadă.

Dacă veti merge  în vacanta luati cu voi  spiritul acceptării, al iertării şi al dragostei şi veti avea amintiri nepreţuite în familia voastra , aşa cum este ea recompusă.

 

Apr 27 2011

Ce pretuiesc in viata?

Va propun un mic test :

Mai jos sunt o serie de domenii pe care oamenii le valorizeaza . De obicei ne concentram pe anumite domenii pe care noi le consideram importante pentru a da calitate vietii noastre. Un aspect al calitatii vietii consta in modul cum ne implicam sau importanta pe care o acordam unuia sau altuia dintre domeniile mentionate mai jos. Apreciati  importanta  pt. fiecare domeniu prin acordarea unui punctaj pe o scala de la 1 la 10.

1-inseamna ca domeniul respectiv nu este foarte important,

10 inseamna ca domeniul respectiv este foarte important.

Nu toti avem acelasi sistem de valori, prin urmare nu vom aprecia toti acelasi domeniul al vieti. Asadar apreciaza  fiecare domeniu in functie de importanta pe care TU o dai.

In acest test vi se cere sa  acordati un punctaj  în concordanţă acţiunile dvs. desfasurate in ultima saptamana , actiuni  care au fost  in acord cu valorile tale.

Nu ti se cere sa spui ceea ce altii gandesc despre tine.Fiecare stim ce e cel mai bine sa facem in fiecare segment din viata noastra. Oamenii fac unele lucruri mai bine si altele mai putin bine. Ceea ce ne intereseaza acum este sa aflam cum ti-ai petrecut timpul saptamana trecuta. Alege fiecare sectiune si acorda-i o nota pe o scara de 1-10 . 1 inseamna ca activitatea ta de saptamana trecuta nu a fost indreptata  catre acest segment din viata ta iar 10 inseamna ca ,tu apreciezi, ca ai acordat o mare insemnatate si multa energie .

Pe parcursul saptamanii trecute:

Aria de preocupare
- Familia (nu te referi aici la relatia de cuplu sau la relatia cu parintii)

- Relatiile intime(de cuplu sau casatoria)

- Relatia cu parintii

- Prietenii sau relatiile sociale

- Munca(serviciul)

- Scoala(educatia,trainingul)

- Recreerea,distractia

- Viata spirituala

- Viata in comunitate

- Ingrijirea proprie(exercitii fizice,somn,dieta etc.)

Si acum ce crezi ca ai de facut? Ce ai face mai mult ? Dar mai putin ?

Psiholog si psihoterapeut in Pitesti

Nov 06 2010

Ce e bine sa stim despre terapia de cuplu ?

In terapia de cuplu exista , cel mai adesea, asteptari nerealiste de la terapeut. Partenerii vin la terapie asteptand ca terapeutul sa-l certe pe celalalt sau sa dea dreptate unuia sau altuia. Pentru ca este o parte a problemelor cu care oamenii se confrunta foarte des si de care probleme sunt afectati copiii si alti membrii ai familiei , m-am gandit sa concep un raspuns la intrebarea din titlu  care sa se asemene cu un prospect de medicamente (si asta pentru ca in terapia de cuplu NU SE PRESCRIU MEDICAMENTEJ)

Pregătire
Partenerii trebuie să fie informaţi că vor fi impreuna aliati in procesul terapeutic si ca această cooperare este vitală pentru procesul ce se va derula si pentru rezultatul pozitiv al terapiei.

Cuplurile ar trebui să aibă o dorinţă  puternica si reala de a modifica şi / sau schimba comportamentele disfuncţionale.

Onestitata şi deschiderea emoţională este o componentă indispensabil necesară pentru procesul terapeutic. Rezultatele nu pot fi garantate de terapeut. Psihoterapeutul va furniza de obicei un proces de evaluare amplu în intalnirea iniţială.Acest proces de evaluare a cuplului include, de obicei, colectarea de informaţii în detaliu cu privire la problema  prezentă şi informatii privind nivelul de şcolarizare al partenerilor, statutul ocupational , istoria familiei de origine a celor doi parteneri, abuz de substanţe, religie, obiceiuri relationale, probleme medicale etc. , toate acestea sub forma unui interviu. Psihoterapeutul poate concepe apoi cel mai bun curs de planificare a tratamentului.

Alte teste psihologice şi evaluari  pot fi indicate iniţial sau vor fi recomandate ,daca vor fi necesare,pe parcursul  procesului terapeutic.

Ingrijire
Tratamentul durează de obicei câteva luni sau mai mult. Odată ce cuplul a dezvoltat competenţe adecvate şi a afişat un nivel îmbunătăţit de funcţionare, care este satisfăcător  pentru ambii parteneri , atunci tratamentul poate fi intrerupt si contractul terapeutic reziliat.

O conştientizare a comportamentelor de prevenire a recidivei şi a comportamentelor recidivante este importanta. (Comportament recurent se referă la revenirea la comportamentele pe care cuplul încearca sa le modifice sau sa le elimine.) Clientii sunt încurajaţi să se întoarcă in  terapie dacă simptomele apar sub forma comportamentelor de recidivă. Vizite de urmarie a evolutiei şi terapia psihologică pe termen lung pot fi aranjate între părţi dacă acest lucru este de comun acord ca este necesar şi benefic.

Riscuri
Riscul major in terapia de cuplu este absenta ameliorarii sau a revenirea la comportamentele  disfuncţionale. Acestea tind să nu apară cu excepţia cazului în care există o defalcare în abilităţile învăţate şi dezvoltate în timpul terapiei , sau o persoană este rezistenta la schimbare pe termen lung.De asemenea exista si asa zisa „agenda ascunsa” cu care partenerii vin la terapie (o relatie extraconjugala,dorinta puternica de separare nerecunoscuta fata de partener etc.)

Rezultate normale
O progresie normală a terapiei de cuplu este scaderea frecventei sau eliminarea comportamentelor  care cauzează simptomatologia (dificultatile de relationare). Cuplul este readus la starea de sanatate cand interacţiunile  şi comportamentele  sunt ajustate pentru a produce un echilibru fericit de interacţiuni reciproc corespunzătoare.Clientii care sunt sinceri  şi rezonabili, cu o dorinţa reasle de a schimba tendinţele comportamnetale  determina  rezultate mai bune prin aceea ca  dezvolta abilităţi  care promovează interacţiuni comprehensive si o relaţie sănătoasă.

Rezultate anormale
Nu se cunosc rezultatele anormale in terapia de cuplu. In cel mai rău caz  clientii se reintorc la ceea ce faceau inainte de apelarea la terapeut , deoarece acestia nu pot rupe cercul vicios constand in  comportametele auto-induse si disfunctionale  care precipita disfuncţiie maritale şi suferinţa cuplului .

Atentionari speciale !!!

Problemele se pot  agrava în cazul în care terapia  este furnizata de către un nespecialist.

De aceea asigurati-va ca ceea ce primiti in cabinetul terapeutului va este folositor si renuntati atunci cand observati ca relatia dumneavoastra se altereaza in detrimentul ameliorarii .

Camelia Dragomirescu

Psihoterapeut , Pitesti

Aug 20 2010

Ne iubim copiii atunci cand suntem ingrijorati?

Observ din ce in ce mai des in practica mea oameni care sunt coplesiti de temeri si  ingrijorari. Cand intreb daca mai exista vreo presoana asemanatoare -la fel de tematoare sau ingrijorata – in familie imi raspund invariabil si cu mirare : DA!!!!
Ceea ce vreau sa precizez de la inceput este ca GRIJA si INGRIJORAREA sunt doua lucruri complet diferite dar despre asta voi vorbi cu alta ocazie. Lansez acum o serie de articole prin care voi incerca sa ajut parintii .
Sa incepem ,asadar:
Cum   ne sta frica in cale :
1.Parintii tematori sunt de obicei hiper-protectivi. Incercand sa isi salveze copiii de la orice fel de neplaceri le refuza experientele care vor duce la dezvoltarea si independenta lor.
2.Parintii tematori sunt mai putin capabili decat cei calmi sa se implice in activitatile placute cu copiii lor pentru ca vad pretutindeni pericole.
3.Acesti parinti isi invata copiii sa se teama. Cum parintii lor sunt tot timpul stresati ei vor considera ca situatiile de viata sunt periculoase si vor fi si ei tematori (ingrijorati)
4.Parintii care se tem de dezaprobarea copiilor lor nu vor fi fermi in cresterea acestora , de teama ca vor pierde dragostea lor
5.Parintii plini de frica si neliniste nu gandesc logic.Sunt mai putin capabili sa rezolve probleme si ar putea intampina dificultati in luarea deciziilor importante legate de copiii lor.
6.Parintii tematori sunt atat de preocupati incercand sa evite o catastrofa viitoare , incat rateaza placerea de a-i vedea pe copiii lor crescand si dezvoltandu-se in prezent.
Camelia Dragomirescu,psihoterapeut Pitesti