• sa descopere Analiza Tranzactionala ca un ansamblu de metode de facilitare a dezvoltarii si schimbarii personale cu aplicatii in psihoterapie, consiliere, coaching, educatie si domeniul organizational.

• descopere modul in care ne scriem povestea de viata (scenariul de viata), cum o manifestam de-a lungul vietii, in mod repetat, cum o putem schimba;

• cunoasca nevoile noastre bazale pentru stimulare, recunoastere si structurare a timpului;

• inteleaga de ce uneori nu „vedem” anumite aspecte ale realitatii si potrivim lumea cu propriul nostru mod de a o vedea si intelege,  suntem pasivi şi nu ne rezolvam problemele desi  dorim acest lucru (pasivitate si desconsiderare);

• descopere regulile comunicarii in AT si mesajele ascunse din comunicare (tranzactii);

• sa invete de ce jucam jocuri psihologice in loc sa comunicam autentic si cum putem sa schimbam aceste tipare repetitive de relationare;

• sa descopere de ce uneori – ca adulti – ne comportam la fel ca parintii noştri sau ca atunci cand aveam cativa ani ? (starile eului);

Grup de terapie

Societatea Civila Profesionala de Psihologie MENTAL CLAS  organizeaza primul grup de terapie in Pitesti , cu tematica:

Analiza Scenariului de Viata

Publicul tinta: studenti la facultati de psihologie, sociologie si asistenta sociala

Numar maxim de participanti: 10

Durata: 2 ore/saptamana

Cost: 20 lei/ persoana

Grupul este deschis si se intruneste in fiecare vineri la ora 18:00.

Moderator:Psihoterapeut  formare in Analiza Tranzactionala  Camelia Dragomirescu

E-mail: cabinet.psihoconsult@gmail.com

Telefon: 0770230876

Nota : CE ESTE SCENARIUL DE VIATA ?
Destinul fiinţei omeneşti este stabilit de ceea ce se petrece în mintea ei când se confruntă cu evenimentele din exterior. Fiecare om hotărăşte în copilăria mică felul cum va trăi şi felul cum va muri, iar acel plan, pe care-l poartă în minte oriunde s-ar duce, se numeşte „scenariul de viaţă”.
Scenariul de viaţă este un plan al vieţii aflat în desfăşurare, elaborat în copilăria mică sub influenţa presiunii exercitate de părinţi. Persoana îşi conturează singură planul vieţii. El este forţa psihologică ce împinge persoana spre destinul ei, indiferent dacă ea se împotriveşte sau afirmă că acţionează în virtutea liberului-arbitru.
Când suntem în scenariu, încercăm să facem faţă problemelor de adult reluând strategiile şi deciziile din copilărie. Pentru noi ca şi copii mici,aceste decizii au apărut ca cele mai bune moduri de a supravieţui şi a ne satisface nevoile. Ca adulţi încă mai păstrăm această convingere în starea de Copil a eului nostru si ne alteram relatiile de cuplu sau cu ceilalti. Fără să conştientizăm clar, încercăm să adaptăm lumea de aşa natură încât să pară că justifică deciziile noastre din copilărie.

Un concept extrem de interesant in Analiza Tranzactionala este cel legat de driverele comportamentale. Uneori exageram in a actiona intr-un anume fel desi nu avem decat beneficii negative din acel comportament.

Si ca lucrurile sa nu fie foarte de neinteles ,foarte specializate,va voi exemplifica :

Ati avut vreodata credinta ca persoanele care intarzie la o intalnire nu va respecta?

Vi s-a intamplat sa va straduiti mai mult crezand ca asta va lipseste pentru a avea succes?

Aveti tendinta de a face lucrurile cat mai bine cu putinta sau sa verificati de mai multe ori o lucrare inainte a o preda?

Va ganditi ca sa plangeti,sa fiti furios sau sa spuneti celor din jur ca va temeti e o slabiciune inacceptabila?

Aveti credinta ca nu trebuie sa-i suparati pe cei din jur sau ca oamenii care se inteleg bine nu se cearta niciodata ?

Daca va regasiti in descrierea de mai sus atunci aveti predominat unul din driverele :

1. Be Perfect!/Fii perfect(a)!
2. Hurry Up!/Grabeste-te!
3. Please People!/Multumeste-i pe altii!
4. Be Strong!/Fii puternic(a)!
5. Try Hard!/Incearca din greu!

Din pacate ceea ce nu reusim sa intelegem la nivel rational este ca atunci cand aceste drivere sunt active ele ne conduc viata.

Va intebati ,poate,de ce repetam aceleasi greseli fara sa ne putem opri? De ce intram mereu si mereu in acelasi conflict fara sfarsit?

Iata care ar fi , foarte pe scurt ,explicatia :

Aproape toată lumea consideră că este mult mai bine să nu laşi lucrurile la voia întâmplării şi să iei în consideraţie cât mai multe amănunte.

Extrema acestei atitudini este aceea că: TREBUIE SĂ FACI TOTUL PERFECT

Insa nu uitaţi că oamenii:NU POT FACE  LUCRURILE PERFECT si noua nu ne plac oamenii perfecti.

Cel mai adesea oamnii consideră că este mult mai bine să fii în relaţii bune cu ceilalţi, să cunoşti cât mai mulţi oameni şi să-i faci pe aceştia să aibă o părere bună despre tine. Extrema acestei atitudini este aceea că: TREBUIE SĂ LE FACI PE PLAC CELORLALŢI.

Nu uitaţi că:NU SE POATE SĂ LE FACI PE PLAC TUTUROR!!!!

Cu toţii ştim că puţine lucruri se pot face în viaţă fără să depui efort, iar dacă vrei să reuşeşti trebuie să munceşti, să te agiţi, să perseverezi, să depui efort, să te străduieşti cu înverşunare. Extrema acestei atitudini este aceea că: TREBUIE SĂ TE STRĂDUIEŞTI ŞI MAI MULT.

Nu uitaţi că:EFORTUL DEPUS NU GARANTEAZĂ REUŞITA!!!

Aproape toată lumea consideră că este mult mai bine să deţii controlul, să fii puternic, să nu depinzi de ceilalţi şi să nu ai vulnerabilităţi. Extrema acestei atitudine este aceea că:

TREBUIE SĂ NU ARĂŢI NIMIC DIN CEEA CE SIMŢI

Insa:EXPRIMAREA EMOŢIILOR ESTE NORMALĂ SI ABSOLUT NECESARA

Ca sa-l parafrazam pe Marin Preda : “timpul nu mai are rabdare cu noi”. Se observa ca traim într-o lume în care timpul trece parcă din ce în ce mai repede, iar pentru a te descurca este bine să fii mai dinamic şi să nu pierzi vremea.

Extrema acestei atitudini:TREBUIE SĂ TE GRĂBEŞTI !!

Nu uitaţi că: DACĂ VĂ GRĂBIŢI ŞI VIAŢA VA TRECE MAI REPEDE

Ceea ce ,in mod gresit , ne  creează impresia că reprezintă soluţia tuturor problemelor din viata noastra ,este departe de a fi o solutie reala . Acest mod de a actiona ne-a fost indus de educatia primita . De câte ori nu ati auzit de la cei din jurul vostru  spunându-va că lumea sau lucrurile ar merge mult mai bine dacă:

•Oamenii ar reflecta mai mult – mesajul FII PERFECT!

•Oamenii ar fi mai amabili – mesajul MULTUMESTE-I PE ALTII !

•Oamenilor nu le-ar fi lene să facă un mic efort – mesajul STRADUIESTE-TE DIN GREU!

•Oamenii nu s-ar lăsa în voia impulsurilor – mesajul  FII PUTERNIC!

•Oamenii nu ar pierde atât de mult timp – mesajul  GRABESTE-TE !

Am scris acest articol astazi,de ziua mea de nastere, pentru ca tocmai am constat de curand ca am reusit sa ”stapanesc” driverul meu dominat si va asigur e asa de placut sa nu ai credinte tampite care sa-ti  domine existenta……

Camelia Dragomirescu, psiholog Pitesti

In seara asta am fost tentata sa intru intr-un joc psihologic cu o persoana pe care nici macar n-o cunosc. Am sesizat ca intrasem in jocul preferat al romanilor Al meu este mai bun decat al tau si am zambit aducand rapid reactia mea adulta la rampa.
Iata despre ce e vorba:
In mod sigur Al meu este mai bun decat al tau este unul dintre jocurile de baza, asa de mult raspandit incat prezenta sa coplesitoare poate sa ne impiedice sa vedem stupiditatea si inutilitatea lui. Este un joc in care pozitia “Eu sunt OK – Tu nu esti OK” devine evidenta.
Eu (Persecutorul) incerc sa-ti demonstrez ca ceva din mine, sau ceva ce eu posed, este mai bun decat ceea ce esti sau ai tu si te pun in pozitia de Victima. Variatiunile sunt practic infinite. Se trece de la lucruri relativ inofensive cum ar fi “catalogul meu este mai bun, mai complet, mai actual…”, “stiloul meu”, “haina mea”, la lucruri mult mai grave: ” religia mea”, “fiul meu”, “culoarea pielii”, si mai departe, la altele situate intre cele doua extreme: “masina mea”, “facultatea mea”, “lecturile mele”, ” prietenii mei” etc.
Eric Berne, cel ce a adus pentru prima data conceptul de “joc psihologic”, descrie aproximativ 50 de situatii tipice de comportament social si pentru a le face accesibile marelui public, el le explica folosind denumiri care sunt intelese de oricine.
In jocurile psihologice mecanismul de baza ramane acelasi, fie ca este vorba de o discutie intre soti, fie in relatia parinte-copil fie in relatiile de serviciu. Caracteristica jocurilor psihologice este de a se repeta cu o neplacuta regularitate.
Pe de alta parte, fiecare din noi are tendinta sa prefere unele jocuri fata de altele, in functie de mediu si de interlocutor.
“Avantajul”(beneficiul negativ) principal al unui joc psihologic consta in faptul ca persoanele implicate traiesc un moment “intens” fara ca nimic sa se imbunatateasca sau sa se rezolve.
In subsidiar se evita de fapt intimitatea psihologica.
Un ultim avantaj – fiind un joc psihologic si unul din cele mai bune moduri de a NU rezolva o problema – protagonistii pot reincepe “The best job” la infinit, fara a-si modifica pozitiile.
Sa vedem acum unele din cele mai comune si mai usor de recunoscut jocuri:

Da, dar..
Persoana cere o parere sau un sfat, dar respinge in mod sistematic tot ceea ce i se ofera, demonstrand, mai mult sau mai putin logic, ca in cazul sau solutia oferita nu va functiona (“Da, dar…”). Aceasta, pana cand persoanele care ofera sfaturi (Salvatorii) obosesc si intra in rolul de Persecutori (“Nu-ti va merge bine nimic. Cu atat mai rau pentru tine…”), iar el intra in rolul de Victima (“Nimeni nu ma intelege si nu vrea sa ma ajute cu adevarat”).

Tribunal (cel putin 3 jucatori)
Este un joc indeseobi “conjugal” dar se intalneste la toate nivelurile comerciale si profesionale. A, care traieste sau lucreaza cu B, profita de prezenta altor persoane pentru a-l critica aspru pe B (care poate fi sau nu prezent). Celelalte persoane iau pozitie in favoarea sau impotriva lui B care ramane, oricum, izolat in pozitia de victima.

Picior de lemn
Jucatorul care, in acest caz, se pune in pozitia de victima (“Cum pot eu sa fac ceva, nu vezi ca am un “picior de lemn””), sperand sa gaseasca un Salvator care sa se angajeze sa-i rezolve problemele.
Acest exemplu reprezinta metafora tuturor lipsurilor reale sau presupuse de care ne plangem si pe care le utilizam ca pretext pentru inactivitate („nu pot” ,”sunt prea scund”, “sunt negru”, “nu am bani”, “nu am studii”, “sunt…”, “nu sunt…”, “nu am…”)

Violul
Este situatia tipica in care femeia provoaca barbatul pentru ca apoi sa se retraga, spunandu-i ca este maniac si pervers si sustinand ca a fost inteleasa gresit.
De fapt, este jocul perfid al puterii – practicat la toate nivelurile – care consta in a manifesta disponibilitate fata de interlocutor, impingandu-l astfel sa se descopere, pentru ca apoi sa-l lovesti dupa ce a coborat garda.
Este unul din cele mai periculoase jocuri care, de obicei, provoaca reactii violente.

Asistentul social sau Incercam doar sa te ajut!
Joc la care recurge cineva care dovedeste un zel excesiv in a ajuta o persoana din familie, de la serviciu etc. (Salvator), pana cand obiectul unor atat de exagerate atentii este “asfixiat”. in acest moment, pozitia sa se schimba in aceea de Persecutor, culpabilizand Victima. (“Ce ingrat esti, incercam doar sa te ajut!”). Succesiv, s-ar putea pune in rolul de Victima chiar pe el insusi, lamentandu-se ca nimeni nu apreciaza eforturile sale.

Te-am prins, ticalosule !…
Consta in a observa modul in care se comporta (in munca, sau in societate) cineva pana cand se reuseste a se descoperi un defect. Acesta va fi apoi folosit pentru a pune in discutie interlocutorul ca persoana si a i se nega toate realizarile anterioare.
Cel care se pune in rolul Persecutorului nu este deloc interesat, in acest caz, de calitatea lucrului (altfel, ar colabora pentru gasirea solutiei), ci va cauta doar un pretext pentru critica. Veti observa, surprinzator, cat de numeroase sunt acele persoane care, negasind nici o neregula in activitatea pe care o desfasurati, vor fi dezamagite si critice, in loc sa va felicite…Acest joc il joaca cu succes si parintii care inteleg doar sa critice copiii uitand cu desavarsire sa-i laude.
Adevarul este ca, data fiind participarea inconstienta si avand ca principal obiectiv socializare si petrecerea timpului , iesirea dintr-un joc poate fi foarte dificila.
Ne-ar permite sa ne dam seama ca este mult mai constructiv sa ne folosim energiile pentru rezolvarea adevaratelor probleme (care, cu siguranta, nu lipsesc), mai degraba decat sa raspundem automat,dupa cum am fost programati: fie sa ne plangem continuu (Victima), fie sa incercam sa ne facem doriti ghicind nevoile altuia (Salvator), fie sa-i criticam, sa-i atacam, sa-i minimalizam pe ceilalti (Persecutor).
Va invit sa va folositi capacitatile de observare pentru a invata sa recunoasteti jocurile.
Daca va doriti sa descoperiti  mai multe despre jocuri cititi minuata carte a lui Eric Berne “Jocuri pentru adulti”.
Camelia Dragomirescu