Ieri am discutat cu niste parinti tineri si preocupati de  nelinistea copilului lor fata de scoala.  Imi sunt foarte dragi parintii astia care se preocupa de felul in care copilul lor se simte la scoala si de cum se adapteaza.

M-am agandit sa scriu materialul asta ca sa ajut, poate, si alti parinti care trec prin asta :

A inceput scoala .  E timpul sa pleci catre scoala si stii ca ceva e in neregula cu copilul tau dar speri , speri ca macar azi nu te vei  confrunta cu refuzul lui . Poate astăzi va fi ziua!

Dar apoi auzi : “Mamă, nu vreau să merg la școală.”

Mintea ta se afunda . Iar începem. În fiecare zi este aceeași conversație. Aceeași conversație care, de obicei, sfârșește in  lacrimi ,cu tensiune si apoi veti intarzia.

Dacă copilul dumneavoastră se luptă cu anxietatea simti  provocarea de a găsi lucrurile potrivite de spus atunci când el sau ea este îngrijorat. Nu este ușor să vă conectați fără  sa simtiti  si voi  neputinta si daca tu te simti neputincios nu ai cum sa  oferi  în același timp sprijin și încurajare.

Esti curios cum poti sa ajuti un copil anxios?

Mai degrabă decât să-i spuneți copilului dvs. “Va fi bine” sau “Nu iti  face  griji  pentru  asta”, încercați una dintre aceste fraze  de mai joi  data viitoare când copilul  este îngrijorat:

Ce să spuneti sau sa faceti   pentru a ajuta un copil anxios să se calmeze:

• “Sunt aici , esti  în siguranță “. Anxietatea are un mod de a face lucrurile să pară mai rele decat sunt și să se simtă mai înspăimântătoare. Aceste cuvinte pot oferi confort și siguranță când copilul se  simte fara control, mai ales dacă  are un nivel foarte ridicat de  îngrijorare. Dacă nu sunteți sigur ce să spuneți, aceasta este o excelentă expresie  de inceput!

• “Spune-mi despre asta”. Dă-i  copilului posibilitatea  să vorbească despre temerile lui, fără a-l întrerupe. Unii copii au nevoie de timp să-și proceseze gândurile. Nu oferiți soluții și nu încercați să vorbiti voi in locul lui. Stiu ca va sta pe limba sa ii spui ce simte sau gandeste dar copiii au raspunsurile lor si uneori au nevoie de  o anumită perioadă de timp ca sa le gaseasca : “Să vorbim despre ce te framanta ,10 minute.”

• “Cât de mare este îngrijorarea ta?” Ajutați copilul să verbalizeze dimensiunea îngrijorării și să vă ofere o imagine exactă a modului în care se simte. Pot reprezenta îngrijorarea lor folosind lungimea brațului (mâinile apropiate sau brațele întinse în larg) sau prin trasarea a trei cercuri pe o hârtie (mică, medie și mare) și alegerea cercului pe care il crede potrivi starii lui.

• “Ce vrei sa-i spui  griji sau fricii tale de acum?” Explicati  copilului dumneavoastræ ca grija este ca o musca sau un tantar  enervant care bazaie si ii spune sa fie îngrijorat. Creați câteva fraze, apoi le dați permisiunea să vorbească  din nou  cu acest “tantar nesuferit”. Ei pot fi chiar șefi: “Du-te departe!” sau “Nu trebuie să te ascult!” Utilizați un ton amuzant  care sa ii faca sa zambeasca.

• “Puteți să-l desenați?” Mulți copii nu își pot exprima emoțiile cu cuvinte. Încurajați-i să deseneze, să picteze sau să-și aseze grijile pe hârtie. Când sunt terminate, faceți observații și le dați șansa de a explica semnificația: de exemplu “Este mult albastru in desenul tau”

• “Să schimbăm sfârșitul”. Copiii nerăbdători se simt deseori blocați în același model, fără o ieșire. Ajutați-i să vadă opțiunile diferite – creați câteva  sfarsituri de poveste  noi. Unele pot fi prostești dar cel puțin unul ar trebui să fie util  pentru copilul tău. Concentrați-vă pe copil  in asa fel incat sa inlocuiti  teama cu incredere!

• “Ce alte lucruri știți despre acest lucru (completați-le)” Unii copii se simt increzatori  când au mai multe informații despre frica lor (în special cand teama este specifica- teama este de lift , cumtremur , gandaci , albine etc.).Cautati intr-o carte , faceți un experiment științific, căutați online împreună: Cât de des se tem oamenii de ceea ce se tem si ei ? Ce fac alti oameni pentru a se simti  în siguranță?

• “Care strategie de linistire vrei  să  folosesti ?” Lucrează proactiv pentru a crea o listă lungă de strategii de calmare pe care copilul dumneavoastră  sa o placa . Practicați-le  în timpul zilei, în momente aleatorii când copilul se simte calm. Atunci când copilul vă simte îngrijorat  încurajați-l să aleagă ceva din listă.

• “Voi respira adanc”. Uneori copiii noștri sunt atât de îngrijorați încât se opun încurajării noastre de a alege o strategie calmantă. În acest caz  folositi voi ca demostratie o modalitate  calmantă! Verbalizați ceea ce faceți și cum vă face să vă simțiți. Unii oameni își țin copiii aproape  astfel încât să poată simți  cum respire, ii tin la pietul lor .

• “Este înfricoșător și …” Recunoașteți frica copilului dumneavoastră si pune tu la inceput completare dupa cuvântul  “si ?” . După cuvântul “și” puteți adăuga expresii precum “esti în siguranță” sau ” ai învins această frică înainte. “sau” ai un plan “. Acesta modelează un dialog intern pe care copilul îl poate folosi data viitoare când se simte îngrijorat.

• “De ce ai nevoie de mine?” În loc să presupunem că știi ce are nevoie copilul tău, dă-le ocazia să-ți spună ce-i  ajuta si de ce are nevoie de la tine. Copiii mai mari pot fi în stare să verbalizeze dacă au nevoie să ascultați, să vă îmbrățișați sau să îi ajutați să găsească o soluție. Dacă nu o pot face atunci lasati-I sa spuna ce vor ei : “Mi-aș dori ca voi  să  mergeti  la grădiniță si eu sa merg la serviciul vostru!”

• “Aceasta emotie  va trece”. Aceasta poate fi o frază pe care o puteți utiliza atât când copilul dumneavoastră se află la un prag de panică. Toate emotiile trec în cele din urmă. Adesea se simte ca și cum nu se va termina niciodată ca  nu veți reuși sau  ca este prea greu. Și e în regulă. Nu lăsați creierul să se blocheze în acel moment  duceti –l  să se concentreze asupra viitorului care se află la orizont.

Anxietatea și îngrijorarea se simt  diferit pentru fiecare copil. Nu toate aceste strategii vor funcționa pentru copiii  vostri . Voi sunteti singurii experti  cand vine vorba de copiii  vostri . Dacă încercați ceva și simtiti ca  vă cresc  îngrijorările voastre nu disperati  . Doar alegeți altceva din listă pentru a încerca data viitoare. În cele din urmă veți găsi câteva ceva  care  sa se dovedeasca  effcient  pentru transmiterea  unui mesaj calm, încurajator și util  copilului  vostru.

Cuvantul grecesc pentru credincios inseamna sa fii  “demn de incredere si de nadejde”.

De cate ori in viata ati avut experiente neplacute cand nu v-ati putut increde in cineva?

Dar cand voi va dati cuvantul se poate cineva bizui pe voi ca veti indeplini ce ati promis?

Multi dintre noi nu suntem demni de incredere . Lumea nu se poate baza pe noi ca vom face ceea ce spunem insa suntem extrem de furiosi cand cineva nu se tine de promisiune.

Intalnesc des in practica mea parinti care isi mint copiii si care apoi ii bat sau ii pedepsesc crunt pentru ca au mintit. Oare de ce ? Nu ei ii invata ca minciuna e o forma usoara de a iesi din situatie? Sau minciuna parintelui e una “buna” si a copilului e una “rea”?

Nu exista asa ceva dragi parinti!

Cand va mintiti copiii nu va suparati ca si ei va mint-doar voi i-ati invatat.

Cand parintele te minte e greu sa ai incredere in alti oameni. De asemenea cand parintii nu-si tin promisiunile fata da copii copii cresc si fac , cel mai adesea, la fel .

Cum sa invatam sa avem incredere ? Pur si simplu “exersand”…. E bine sa ai incredere desi increderea este un lucru fragil.

De ce consider eu neincrederea o forma de abuz?

Ce parere aveti de momentele din viata voastra cand cineva va spune : “ M-ai dezamagit! Si am avut incredere in tine “. Ce stari emotionale traiesti atunci ? Ce se intampla in sufletul tau ?

Aceste cuvinte le-ati auzit, cei mai multi dintre voi, de la parintii vostri. Si le folositi si voi in educatia copiilor uitand cum v-ati simtit voi cand le-ati auzit.

Neincredrea si suspiciunea permanenta a unor parinti fac mult rau .

Ganditi-va ce saditi in sufletul copiilor vostri.

Camelia Dragomirescu

A treia intrebare pe care ar fi bine sa si-o puna parintii :

E bine sa fie copilul martor la conflictele parintilor ?

In fiecare familie exista uneori discutii sau conflicte dar ele nu sunt niciodata asa de ample si de durata ca cele dintr-un cuplu care se separa.

Cercetarile arata ca aceste conflicte  din familie sunt mai daunatoare copilului decat insasi divortul. Deci prima grija a partenerilor este protectia copilului;aceste conflicte trebuie bine “camuflate” asa incat copilul sa nu fie martor sau sa le cunoasca. Este destul de dificil ca separarea si divortul sa nu fie pana la urma cunoscute de copil dar ceea ce a stat la baza acestuia nu trebuie sa fie cunoscut de copil decat atunci cand capacitatea sa emotionala si rationala sunt destul de dezvoltate pentru a intelege adecvat ce s-a intamplat.

Preferabil sa se traseze o granita intre “lumea copiilor” si “lumea adultilor” si parintii sa abordeze subiectele si comportamentele adecvate fiecarui teritoriu si sa respecte aceste limite.

E bine sa stiti  ca fiul/fiica dumneavoastra  simte destul de bine disensiunile dintre parinti  sunt foarte sensibili la acest tip de probleme, sunt atenti, vigilenti, in garda, pentru ca ei isi doresc protectie si siguranta si se simt amenintati de cate ori parinti dau semne ca se separa.

Ingrijorarea si frica pun stapanire pe copil si se instaleaza o stare de confuzie

emotionala si de vinovatie, mai ales ca in multe certuri dintre soti situatia

copilului si viitorul lui este un subiect de disputa apriga.

Atentie!!!!!

Cel mai adesea  “pierderile ”  pe care le sufera copilul depasesc cu mult “castigurile” pe care le-a obtinut unul din soti cu divortul dorit.

Camelia Dragomirescu , Psiholog si Psihoterapeut in Pitesti

O a doua intrebare pe care multi parinti nici macar nu o verifica cu cineva specializat :E  bine  sa le spun copiilor despre infidelitatea tatalui /mamei lor?

Daca la prima intrebare raspunsul nu este la fel de transant de data asta raspunsul este destul de transant : NU. Exista teoria ca relatia diadica din familie este instabila pentru ca o parte sau alta slabeste sau creste presiunea emotionala si astfel balanta se inclina cand de-o parte cand de cealalta.Instinctiv, partenerii cauta o alta persoana din familie cu care sa compenseze echilibrul pe care l-au pierdut la un moment dat si astfel atragerea copilului de-oparte sau alta este ca o contragreutate care are ca scop restabilirea echilibrului. In aceasta dinamica intrafamiliara, copilul ajunge sa fie “confidentul” sau “aliatul” de ocazie a fiecarui parinte in masura in care unul sau altul se simte tradat,minimalizat, ranit si balanta tinde sa se dezechilibreze de partea lui. Avand copilul aliat, celalalt partener se simt deposedat de ceea ce i se cuvine si lui si cu prima ocazie va incerca refacerea aliantei cu el prin impartasirea altor “secrete” familiale sau prin seductia lui cu beneficii nepotrivite si astfel exista riscul sa se liciteze din ce in ce mai mult si copilul sa fie facut partas la mai multe probleme ale vietii private a parintilor sai. Rezultatul :  copilul va deveni instabil emotional, el nu intelege pe deplin evenimentele pe care le afla din gura parintilor sai si reactioneaza primitiv, emotional si este incurajat sa ramana la acest nivel pentru ca astfel este mai usor de manipulat de o parte sau alta . In final ,copilul va parasi cu dezgust acest joc cu pierderi greu de recuperat pentru fiecare din participantii la acest joc nefericit.

E bine sa nu uitati : copiii nu sunt confidenti pentru parintii lor!!!

Camelia Dragomirescu , Psiholog si Psihoterapeut Pitesti