Viata iti este coplesita de ingrijorari si mereu “TREBUIE” sa faci fata ?

Folosesti tot mai des “TREBUIE” acasa , la serviciu, la scoala?

Pare ca timpul vietii este tot mai putin si “TREBUIE” sa faci extrem de multe?

Crezi ca lucrurile “TREBUIE “ facute asa cum ” TREBUIE”?

Atunci  cel mai probabil esti prizonier in tara lui “TREBUIE”. Si lucrurile nu sunt deloc simple pentru ca  apar  cel putin unul din urmatoarele:

• Neliniste ,stari de insecuritate,temeri anticipate
• Incapacitatea de relaxare, nervozitate,agitatie,tensiune in corp
• Senzatia ca inima iti bate “nebuneste”(palpitatii ritm cardiac accelerat)
• Transpiraţii
• Tremurături
• Senzaţie de sufocare- “nod in gat”
• Dureri în piept
• Senzaţie de greaţă sau dureri de stomac
• Ameţeli, pierderea echilibrului, senzaţie de leşin
• Sentimentul că lumea nu e reală sau  sentimentul de detaşare de sine însuţi
• Teamă de a nu pierde controlul sau a înnebuni
• Teamă de a nu muri
• Senzaţia de amorţeală sau furnicături
• Valuri de caldura / frig  alternative (frisoane sau puseuri de căldură).

Daca ai trait sau traiesti astfel de senzatii atunci te invitam sa participi la intalnirea organizata special pentru a va ghida spre drumul catre  “ar fi bine”,sau  “preferabil” , sa intelegeti si sa va eliberati de “TREBUIE”!

Cand: 25 august

Unde: Pitesti , cartier Trivale

Program de lucru: 9:00 – 14:00

Cui se adreseaza: tuturor persoanelor interesate de  dezvoltare personala

De ce sa participi:

Daca doresti sa afli mai multe despre cum poti gestiona intr-un mod benefic  simptomele anxietatii;

Daca doresti sa afli mai multe despre bazele sigure din viata ta si cum influenteaza aceastea felul in care te simti;

Daca doresti sa intelegi cum structurarea timpului  influenteaza starea de anxietate;

Daca doresti sa afli care sunt prejudecatile legate de perfectionism;

Daca ai intrebari si vrei sa afli raspunsuri care sa te ajute cu adevarat.

Pret: 50 RON daca va inscrieti pana pe 10  august

70 RON daca va inscrieti dupa 10  august

Numar de locuri: 10

Facilitator: Camelia Dragomirescu- psiholog clinician specialist, psihoterapeut

Detalii si inscrieri:

Incrierea se face prin e-mail  cu confirmare ferma la adresa :

cabinet.psihoconsult @gmail.com    sau la telefoanele :  0746020701 sau 0723216199

Am vazut aseara un film in care un copil de zece ani, martor permanent la scene de violenta al tatalui asupra mamei,  isi loveste tatal cu o bara de metal in cap si il omoara crezand ca in felul acesta si-a aparat mama…..

Traim intr-o lume in care singuri ne construim povesti. Povesti despre ce putem sau nu putem schimba, despre ce ar fi daca ar fi sau ar fi fost. Uneori aceste mituri sunt bune si ne creeaza un fel de confort emotional. Putem sa traim de pilda cu mitul “copilul trebuie sa fie perfect altminteri eu n-am fost un parinte bun”.

Mai greu este cand aceste mituri distrug  starea de bine si ma refer la mituri despre ce solutii avem in privinta abuzului:Iata trei dintre ele :

Mit : Violenţa este o descărcare sănătoasă şi este de înţeles

Adevarul : Există strategii prin care se poate realiza “descărcarea” fără a fi implicate alte persoane

Mit: Relaţia se va îmbunătăţi: de asemenea cunoscut ca şi “dacă o ignori probabil violenţa va dispărea”

Adevarul : Aceste relaţii sunt de cele mai multe ori rezistente schimbare, rareori aceasta apărând fără o intervenţie specifică

Mit :Este bine ca familia să fie ţinută împreună pentru a putea să-şi rezolve problemele

Adevarul :Separarea poate fi necesară pentru ca toti cei implicati dar mai ales copii să poată fi în siguranţă.     Menţinerea familiei împreună sau încurajarea împăcării poate să mărească riscul ca cineva să fie rănit sau chiar omorât.

Din pacate aceste mituri tin copiii departe de rezolvarea problemelor si determina grave consecinte asupra sanatatii psihice a copilului dar si a adultului de mai tarziu.

Cele mai comune consecinţe psihologice ale abuzului sunt:

• incapacitatea de a sesiza abuzul atunci cand se manifesta din partea altor persoane;

• persoana abuzata considera ca abuzul este normal si este o manifestarea a afectiunii;

• depresie;

• anxietate;

• tulburări de somn;

• tulburări alimentare;

• nervozitate;

• niveluri scăzute ale stimei de sine;

• retrăiri mentale ale episoadelor violente;

• tentativele de suicid;

• abuzul de substanţe;

• frica;

• tulburări obsesiv-compulsive.

Dinamica abuzului este de aşa factură că determină diminuarea progresivă a sentimentelor propriei valori şi utilităţi copilului abuzat, ceea ce poate provoca consecinţe ce pot dura o perioadă îndelungată chiar şi după ce abuzul a încetat.

Camelia Dragomirescu

Psiholog si psihoterapeut

Fiecare terapeut are propriul lui stil de lucru insa exista si elemente similare.

• Un interviu preliminar, prin care dai toate detaliile personale.
• O explorare a modului in care trecutul iti influenteaza felul in care percepi problemele actuale.
• O explorare a ceea ce vrei sa obtii in terapie.
• Folosirea relatiei dintre tine si terapeut ca mod de a intelege cum sa faci schimbarile pe care le doresti in viata ta.
• Folosirea unor tehnici psihologice specifice in lucrul cu probleme specifice.
• Cei patru pasi ai terapiei sunt descrisi adesea ca mai jos. Acesti patru pasi descriu atat procesul general, cat si fiecare sedinta.

1.     Contactul: dezvolti relatia cu terapeutul.

2.     Contractul: decizi ceea ce vrei sa schimbi.

3.     Continutul: te ocupi de probleme.

4.     Incheierea: te ocupi de finalizarea relatiei.

Preluat si adaptat dupa :http://www.psihoterapieat.ro/

O alta intrebare care duce la abordarea unor comportamnete disfunctionale ale parintilor este :

Fostul meu sot/ fosta mea sotie rasfata copilul si nu-i pune nici o opreliste. Copilul se va

intoarce importiva mea pentru ca sunt mai severa?

Raspunsul este NU!!  Insa acest joc psihologic are urmari extrem de grave asupra copilului.

In general copilul respecta pe parintele care utilizeaza reguli rezonabile. In unele cazuri un parinte incearca sa torpileze relatiile copilului cu celalalt parinte supralicitand intr-un fel incorect: ofera ceea ce celalalt nu vrea sau nu poate, incurajeaza copilul sa calce regulile stabilite de celalalt parinte, persifleaza sau minimalizeaza ceea ce se petrece favorabil cu copilul de cealalta parte, ascunde adevarul sau il distorsioneaza, doreste sa apara in fata copilului ceea ce nu este sau incearca sa afle ce se petrece in “tabara adversa” incercand sa-l traga de limba pe copil in mod nedemn. Uneori copilul se preteaza la acest joc pentru ca intelege repede ca este obiectul unei licitatii si capata avantaje sau beneficii care altfel nu le-ar avea. Asta incurajeaza dezvoltarea unor trasaturi de caracter pe care le va utiliza mai tarziu si cu “antrenorul” sau ceea ce arata ca aceasta strategie nu este de urmat. Alteori copilul sesizeaza exact ce se petrece si catalogheaza acesta comportament ca o slabiciune de caracter si se indeparteza treptat si polticos de acel parinte.

Recomand ca celalalt parinte sa nu se ingrijoreze, sa nu intre in acest  joc si sa ramana calm si sa mentina regulile si limitele utilizate pana atunci; in final copilul va aprecia comportamentul egal si constant al parintelul si atasamentul emotional dintre ei se va consolida.

Este indicat ca sa se mentina o linie deschisa de comunicare intre cei doi parinti, “un telefon rosu” pentru ca indiferent de distanta si diferende dintre ei, ei vor ramane de-a pururi parintii copilului lor chiar daca intre timp si-au format sau nu o alta familie si au alti copii. Comunicarea va ajuta la ajustarea comportamentului comun fata de copil, la sprijinirea reciproca si i se va transmite copilului mesajul ca este iubit si respectat in egala masura. Daca acesata comunicare nu poate fi realizata recomand sa se foloseasca un mediator, un cunoscut comun, un membru de familie respectat de ambele parti sau un terapeut de  familie  in ultima instanta.

Nu este indicat ca aceasta problema sa treneze, ea trebuie rezolvata imediat ce apare si partile trebuie sa-si armonizeze comportamentul parental.

Ce e bine sa retineti :

COPILUL NU SE INTOARCE IMPOTRIVA PARINTELUI CARE ARE REGULI  SI COMPORTAMENTE REZONABILE SI ADULTE.

Camelia Dragomirescu

Psiholog si Pishoterapeut