Feb 06 2020

Emotii…

Conceptul de “emoţie” este asemănător celui de “timp”, dacă nu ne întreabă nimeni, ştim ce este emoţia, dacă suntem însă întrebaţi, nu ne găsim cuvintele pentru a formula un răspuns. Problema este atât de obscură, încât încă nu există definiţii şi clasificări definitive pentru “emoţie”, deşi atât filozofii (ca Aristotel, de pildă), cât şi psihologii s-au aplecat asupra acestui subiect dintotdeauna.

Probabil că principala dificultate a definirii şi înţelegerii emoţiilor ţine de faptul că acest concept nu este la origine un termen ştiinţific, cu o definiţie precisă, ci un construct popular. Cercetătorii au sarcina dificilă de a descoperi ce vor să spună oamenii atunci când fac apel la aceste experienţe subiective numite emoţii şi care sunt mecanismele de funcţionare ale acestora.

Psihologul american Paul Ekman  de la Universitatea California (expert în studiul emoţiilor, manifestărilor acestora şi în studiul mecanismului minciunii), pe baza rezultatelor unor îndelungate cercetări pe toate continentele, arată că există 4 expresii faciale care pot fi recunoscute de orice persoană aparţinând oricărei culturi de pe planetă: frica, mânia, tristeţea şi bucuria. Universalitatea acestor manifestări poate fi tratate drept un puternic indiciu că aceste 4 emoţii sunt emoţii fundamentale, ce ţin de natura umană.

Primul care a constatat caracterul universal al emoţiilor a fost Charles Darwin, folosind această idee pentru a susţine teoria evoluţionistă,  motivând că emoţiile reprezintă modele de reacţie mentală întipărite în sistemul nervos.

 

 

Jun 24 2016

Noi cei noi ….. in vacanta noastra

Vara e un anotimp al vacantei insa si al punerii in fata unor realitati pe care le tot ocolim in restul anului. Una din aceste realitati este familia reconstituita .

Familiile recompuse se luptă cu sentimentul de insecuritate. Copii care au pierdut familia originală prin divorţ sau moartea unui părinte sunt nesiguri că  noua familie va rezista. Părinţii de-ai doilea se simt folosiţi sau neapreciaţi, iar părinţii copiiilor se simt prinşi la mijloc.

 

Deşi unele dintre familiile recompuse se îmbină cu mai multă uşurinţă decât altele( vezi filmul “BLENDED” J ), vacanta este deseori un moment de stres şi tensiune pentru membrii ei:

Copiii pot resimti dureros spulberarea visului lor de a îi aduce pe mama şi tata din nou împreună;

Părintele singur, în special dăcă acesta a fost părăsit pentru o altă relaţie, poate sa faca din vacanta o perioada de  tristeţe si singurătate adâncă;

Pentru cei care au construit un nou cuplu şi a căror copii sunt în grija fostului partener, vacanta  poate renaşte sentimente de vină;

Alte dificiltăţi apar din faptul că acum, copiii fac parte din  două familii cu nevoi, dorinţe şi planuri care pot fi mutual exclusive.

În mod natural, nu este simplu să răspunzi în acelaşi timp la dorinţele a două cupluri de părinţi, a copiilor născuţi în cupluri diferite, a patru cupluri de bunici şi a altor rude din familia extinsă.

Nu există un plan de vacanta care să poată mulţimi atâta lume în acelaşi timp, oricat de buni ati fi la planificat.

Foarte mulţi părinţi singuri şi foarte mulţi părinţi din familia recompusă observă că rutinele şi tradiţiile obişnuite de vacanta  sunt foarte greu de urmat sau nu mai potrivesc cu  nevoile modului în care familia este alcătuită în prezent.

Noile circumstanţe cer o nouă aborbare.

Situaţii complexe şi particularităţi individuale necesită metode diferite de rezolvare, însă există câteva principii care ne pot ajuta să avem o vacanta multumitoare  în ciuda provocărilor:

1. Flexibilitatea ne ajută să armonizăm lucrurile atunci când planurile se schimbă sau când apare neprevăzutul care interferează cu visul nostru despre vacanta „perfecta”.

 

2. Maturitatea ne permite să ghidăm planurile de vacanta mai degrabă spre nevoile copiilor partenerului nostru şi nu spre nevoile noastre. Maturitatea ne ajută să facem lucrurile şi altfel decât în felul nostru şi să îi încurajăm pe copii să se implice în planurile de vacanta.

 

3. Planificarea  în avans a calendarului şi limitarea activităţilor la cele mai importante Copiii şi părinţii care au prea multe de făcut pot fi tensionaţi, stresaţi, iritaţi  in vacanta .

 

4. Acceptarea tuturor emotiilor noastre Este perfect normal, permis şi de aşteptat să simţi furie, gelozie, invidie şi chiar ură. Eşti doar un om. Nu te  judeca pentru că ai aceste sentimente, lasă-le să treacă şi nu acţiona conform lor.

Nu putem controla acţiunile sau răspunsurile altei persoane, dar le putem controla pe ale noastre. Între fiecare stimul şi fiecare răspuns există un timp. Acesta ne dă o putere fantastică. Puterea de a schimba lucrurile aşa cum dorim noi, prin reacţia noastră.

Părinţii de-al doilea se simt deseori geloşi deoarece copii cer un timp şi o atenţie care trebuie luată din timpul pentru cuplu.

Aceasta este o adaptare uriaşă şi dificilă pentru părintele de-al doilea, iar aceste sentimente trebuie trăite şi nu trebuie acţionat conform lor pentru ca noua familie să dăinuiască.

Oferiţi-vă suport, încurajare şi apreciere pentru efortul pe care fiecare îl face în această perioadă.

Dacă veti merge  în vacanta luati cu voi  spiritul acceptării, al iertării şi al dragostei şi veti avea amintiri nepreţuite în familia voastra , aşa cum este ea recompusă.

 

Jul 30 2011

Emotii…..

Tot mai multi oameni vin la mine si isi doresc sa nu mai simta , isi doresc sa nu mai aiba emotii.De aceea ma incumet sa va intreb:

Ce ati invatat de-a lungul vietii despre emotii ?

Ce gandim despre emotiile noastre?

Ce gandim ca ceilalti oameni cred despre emotiile noastre?

Deoarece de fiecare dată emoţiile noastre sunt corecte şi reale, ele dor.
Autoreglarea emoţională înseamnă să fii capabil să schimbi modul în care te simţi.Autoreglarea emoţiilor este diferită de a nega sau de a evita emoţia. De exemplu, este nesănătos să negi emoţia de durere la pierderea cuiva sau să o transformi într-o emoţie de indiferenţă. Să schimbi modul în care te simţi înseamnă să trăieşti o nouă emoţie, diferită de cea pe care o trăieşti şi în legătură cu care ai decis că nu te va conduce  nicăieri. Acest lucru se face printr-un set de abilităţi care te ajută să reacţionezi emoţional la ceva diferit; astfel trăieşti o nouă emoţie legată de acelaşi eveniment.
Daca emotiile sunt atat de utile, de ce incercam sa le controlam ?
 

Daca consideram ca nu ar trebui sa simtim ce simtim sau ca emotiile nu au sens, sau ca spun despre noi ca suntem slabi, atunci obiectivul este eliminarea si controlul emotiilor si nu gestionarea optima a situatiei
Ce credeti despre asta?

Preluare dupa Bogdana Bursuc , Psihoterapeut Mind Institute, Bucuresti