De ce consiliere sau psihoterapie?
De ceva vreme aud tot mai multe motive pentru care oamenii sa nu merga la psihoterapie sau consiliere : “sa nu ma critice ala(psihologul) ca nu fac ceva bine ..” , “ e problema mea , nu poate sa ma ajute nimeni..” , “ daca imi zice sa ma impac cu sotul(soacra) si eu nu mai vreau asta.. “ , “ eu sunt cel mai bun psiholog al meu..” etc.
Uneori în viața noastră ne simtim blocati, dezorientati, nesiguri de noi înșine. De multe ori problemele sau dificultatile cu care ne confruntăm par aproape copleșitoare și nu există nici o cale de ieșire.
Alteori am putea experimenta nemulțumirea față de viața noastră fără nici o explicație “logica”- toti ne spun ca nu avem nici un motiv sa fim nemultumiti si noi , totusi, suntem.
Uneori suntem “paralizati” de durere sufleteasca si avem nevoie ca cineva sa fie langa noi si sa inteleaga durerea , sa ne ajute sa conștiențizam tensiunile pe care le avem în corpul nostru.
Acesta este momentul în care o serie de sesiuni de consiliere sau psihoterapie pot fi utile.
In acest proces nu este vorba despre oferirea de sfaturi sau furnizarea de răspunsuri , ci un proces de susținere pentru a explora și de a găsi singur răspunsul .
Consilierea sau psihoterapia nu va influenteaza deciziile si nici nu va schimba impotriva dorintei dumneavoastră insa va poate ajuta cu multe dintre problemele pe care viata le conține.
In viață apar dificultăți. Scopul psihoterapiei și consilierii este de a permite individului să fie bine pregatit pentru a face față acestor dificultăți astfel încât să ducă o viața plina de satisfacție și bucurie.
Camelia Dragomirescu , Psihoterapeut PitestiNeincrederea ca forma de abuz
Cuvantul grecesc pentru credincios inseamna sa fii “demn de incredere si de nadejde”.
De cate ori in viata ati avut experiente neplacute cand nu v-ati putut increde in cineva?
Dar cand voi va dati cuvantul se poate cineva bizui pe voi ca veti indeplini ce ati promis?
Multi dintre noi nu suntem demni de incredere . Lumea nu se poate baza pe noi ca vom face ceea ce spunem insa suntem extrem de furiosi cand cineva nu se tine de promisiune.
Intalnesc des in practica mea parinti care isi mint copiii si care apoi ii bat sau ii pedepsesc crunt pentru ca au mintit. Oare de ce ? Nu ei ii invata ca minciuna e o forma usoara de a iesi din situatie? Sau minciuna parintelui e una “buna” si a copilului e una “rea”?
Nu exista asa ceva dragi parinti!
Cand va mintiti copiii nu va suparati ca si ei va mint-doar voi i-ati invatat.
Cand parintele te minte e greu sa ai incredere in alti oameni. De asemenea cand parintii nu-si tin promisiunile fata da copii copii cresc si fac , cel mai adesea, la fel .
Cum sa invatam sa avem incredere ? Pur si simplu “exersand”…. E bine sa ai incredere desi increderea este un lucru fragil.
De ce consider eu neincrederea o forma de abuz?
Ce parere aveti de momentele din viata voastra cand cineva va spune : “ M-ai dezamagit! Si am avut incredere in tine “. Ce stari emotionale traiesti atunci ? Ce se intampla in sufletul tau ?
Aceste cuvinte le-ati auzit, cei mai multi dintre voi, de la parintii vostri. Si le folositi si voi in educatia copiilor uitand cum v-ati simtit voi cand le-ati auzit.
Neincredrea si suspiciunea permanenta a unor parinti fac mult rau .
Ganditi-va ce saditi in sufletul copiilor vostri.
Camelia Dragomirescu