Te simti bine doar cand :

- muncesti din greu?

-esti puternic?

-tintesti catre perfectiune?

-faci pe plac celor din jurul tau?

Esti constient de sentimentul neplacut pe care il ai des?

Sunteti in acest moment la intrebarea : „Oare ce pot face pentru sanatatea mea si starea mea de bine?” sau sunteti inca preocupati  de „Ce vor crede/spune ceilalti?”

Va invit sa sa discutam despre imperfectiunile noastre.

Credeti ca puteti sa va uitati la ele si sa vi le asumati?

Cum sa reducem la tacere vocea critica din capul nostru in ceea ce ne priveste?

Cand ?

24 aprilie  , ora 10:00

Unde?

La sediul nostru din Cartierul Trivale

Care sunt metodele de lucru?

Explicatiile teoretice sustinute de exercitii de socializare si autocunoastere, jocuri terapeutice, jocuri de rol, interactiune de grup (dialog, dezbateri).

Numarul de locuri disponibile :10

Pentru inscrieri trimiteti e-mail pe adresa :cabinet.psihoconsult@gmail.com

Investitia dumneavoastra este de 70 de lei

Ocuparea locurilor se face pe principiul primului sosit.

Data limita pentru inscriere este  20 aprilie!

Din partea casei : confortul emotional, ceaiul  si  cafeaua !

Din partea voastra as avea nevoie doar de prezenta , deschidere , acceptare si toleranta !

Organizator si facilitator Camelia Dragomirescu

Ma uit indurerata de fiecare data cand vin la evaluare persoane varstnice. Pentru mine e greu sa vad cum viata acestor oameni devine lipsita de speranta si incet,incet bucuria pleaca din casa sufletului lor.

Cati stiu ca dupa 40 de ani  poate interveni  deteriorarea cognitiva si isi poate face simtita prezenta sindromul demential ?

Pentru sanatatea dumneavoastra mintala bucurati-va cel putin o ora in fiecare zi!

Ce stim noi, adultii , despre adolescenta? Desi am fost cu totii adolescenti se pare ca am uitat complet cum era atunci si cat de greu ne-a fost.

Pai atunci vestea buna este ca atat tu cat şi copilul tau veti supravietui acestei etape de dezvoltare , nu ?

Da , vei supravietui , insa ranile provocate de conflictele frecvente, perioadele de confuzie, îndoiala, îngrijorare, stress accentuat, fac ca multe dintre familiile cu copii adolescenti sa fie profund afectate în urma acestor provocari.

Adolescenţa este vârsta schimbărilor rapide şi dramatice. Aceste schimbări se vad în felul în care adolescenţii se comportă, îşi exprimă sentimentele şi emoţiile sau interacţionează cu membrii familiei.

Este important să îţi adaptezi stilul parental la nevoile în schimbare ale copilului tău. În măsura în care vei şti mai multe despre schimbările prin care trec adolescenţii, vei putea să-l înţelegi pe copilul tău şi să nu deteriorezi relatia cu el.

Ce stii despre  :

 Provocările cu care se confruntă orice adolescent?

 Ce ar trebui să ştii despre schimbările fizice prin care trece copilul tău?

 Cum gândesc şi simt adolescenţii?

 Influenţa grupului de prieteni asupra copilului tău?

 De ce sunt inevitabile micile “confruntări” în familie?

 De ce are nevoie de tine – părintele lui/ei – acum mai mult ca niciodată?

Cercetatorii de la Universitatea Columbia , Statele Unite, au constatat o crestere cu 24% a incidentei depresiei la adolescentii ai caror parinti le permiteau sa stea treji pana la miezul noptii sau chiar mai tarziu , comparativ cu cei care adormeau in jurul orei 22:00. Cei din prima categorie prezentau un risc mai mare de 20% de ideatie suicidara.

Cati parinti sunt ingrijorati de orele tarzii la care adorm copiii lor si mai si fac ceva in afara de faptul ca ii cearta? De foarte multe ori singura explicatie pe care un parinte o da copilului cand il trimite la culcare este : „Trebuie sa dormi ca maine te trezesti devreme”.

Raspunsul : „Ei , si ? Oricum ma trezesc!”

A creste un adolescent nu este usor.

Uneori e util sa vorbesti cu alti părinţi insa daca sprijinul oferit de familie şi prieteni nu este suficient alatura-te unui grup pentru părinţi si beneficiaza de ajutorul unui profesionist.

A fi doar îngrijorat si furios fara a face nimic nu rezolva situatia!

Psiholog si Psihoterapeut in Pitesti

A patra intrebare : Ce sa-i spun copilului daca intreaba, sa-i spun adevarul?

O intrebare ajutatoare la cea de mai sus este : Care adevar?Cand exista conflict fiecare are propriul “adevar” si propria “realitate” .

Ceea ce este de luat in considerare este  situatia cand copilul pare indiferent, isi continua preocuparile ca si cum nimic special nu se petrece in jurul lui. Aceasta situatie poate creea o senzatie de “fals confort” parintilor care isi continua in tihna razboiul emotional.  Situatia este inselatoare pentru ca in spatele acestei “deconectari” copilul este foarte atent

la ce sa intampla, el joaca rolul indiferentei tocmai pentru a percepe mai bine evenimentele si pentru a insela vigilenta parintilor. Aceasta situatie trebuie tratata cu seriozitate pentru ca tradeaza vulnerabilitatea copilului, frica si insecuritatea care a pus stapanire pe el. Destul de  des copilul intreaba direct pe unul din parinti sau pe rand pe fiecare despre ce se petrece in familie, isi arata deschis interesul si preocuparea fata de viitorul parintilor si a familiei ca intreg. El pune intrebari incomode, precum:

De ce?

Cine e de vina?

Unde va sta el?

Cum ramane cu promisiunile ce i-au fost facute?

Vor mai merge impreuna in vacanta?, etc.

Si acum exista tentatia “naturala” de a trage copilul de partea unuia sau altuia dintre cei doi parinti.

Este bine ca parintii sa dea prioritate intereselor copilului (asta daca au maturitatea necesara) si sa pregateasca din timp o “versiune” comuna a situatiei care sa fie prezentata ori de cate ori copilul intreaba si care sa nu “catastrofizeze” separarea sau divortul, sa asigure copilul ca el va ramane in siguranta si parintii vor il vor ingriji si proteja impreuna chiar daca vor locui separat, versiune care trebuie sa fie simpla si pe intelesul copilului. Aceasta versiune poate fi completata pe parcurs cu alte detalii pe masura ce ele sunt accesibile copilului, il privesc direct si sunt furnizate in acelasi fel de ambii parinti. De fapt, prezenta copilului trebuie sa duca la o “armonizare” a puntelor de vedere a parintilor si nu sa fie un subiect de agravare a discordiei familiale.

Exista si situatia cand copilul afirma raspicat ca nu vrea ca parintii sa se departa sau ca nu vrea sa ramana cu unul din ei si pune in balanta un comportament hiperemotional care este de natura sa “infierbante” si mai mult relatiile tensionate dintre parinti. Aceasta este inca o incercare prin care cei doi trebuie sa dea dovada de altruism si sa puna interesele copilului deasupra situatiei individuale incarcata de resentimente si amaraciune.

Tentatia de a “juca fals”, de a insela pe celalalt jucand pe “doua fronturi” sau “la doua capete” cand e vorba de copil, desi pare o alternativa seducatoare la prima vedere, se va intoarce nu peste mult timp impotriva parintelui care incearca aceasta manevra si pagubele relatiiei dintre parintele ce inseala si copil vor fi mult mai mari si uneori ireparabile. Daca la un moment dat parintele are impresia ca are copilul de partea sa –ATENTIE! – vine vremea cand copilul isi va indreptata  atentia catre celalalt parinte.

Camelia Dragomirescu , Psiholog si psihoterapeut in Pitesti