A patra intrebare : Ce sa-i spun copilului daca intreaba, sa-i spun adevarul?
O intrebare ajutatoare la cea de mai sus este : Care adevar?Cand exista conflict fiecare are propriul “adevar” si propria “realitate” .
Ceea ce este de luat in considerare este situatia cand copilul pare indiferent, isi continua preocuparile ca si cum nimic special nu se petrece in jurul lui. Aceasta situatie poate creea o senzatie de “fals confort” parintilor care isi continua in tihna razboiul emotional. Situatia este inselatoare pentru ca in spatele acestei “deconectari” copilul este foarte atent
la ce sa intampla, el joaca rolul indiferentei tocmai pentru a percepe mai bine evenimentele si pentru a insela vigilenta parintilor. Aceasta situatie trebuie tratata cu seriozitate pentru ca tradeaza vulnerabilitatea copilului, frica si insecuritatea care a pus stapanire pe el. Destul de des copilul intreaba direct pe unul din parinti sau pe rand pe fiecare despre ce se petrece in familie, isi arata deschis interesul si preocuparea fata de viitorul parintilor si a familiei ca intreg. El pune intrebari incomode, precum:
De ce?
Cine e de vina?
Unde va sta el?
Cum ramane cu promisiunile ce i-au fost facute?
Vor mai merge impreuna in vacanta?, etc.
Si acum exista tentatia “naturala” de a trage copilul de partea unuia sau altuia dintre cei doi parinti.
Este bine ca parintii sa dea prioritate intereselor copilului (asta daca au maturitatea necesara) si sa pregateasca din timp o “versiune” comuna a situatiei care sa fie prezentata ori de cate ori copilul intreaba si care sa nu “catastrofizeze” separarea sau divortul, sa asigure copilul ca el va ramane in siguranta si parintii vor il vor ingriji si proteja impreuna chiar daca vor locui separat, versiune care trebuie sa fie simpla si pe intelesul copilului. Aceasta versiune poate fi completata pe parcurs cu alte detalii pe masura ce ele sunt accesibile copilului, il privesc direct si sunt furnizate in acelasi fel de ambii parinti. De fapt, prezenta copilului trebuie sa duca la o “armonizare” a puntelor de vedere a parintilor si nu sa fie un subiect de agravare a discordiei familiale.
Exista si situatia cand copilul afirma raspicat ca nu vrea ca parintii sa se departa sau ca nu vrea sa ramana cu unul din ei si pune in balanta un comportament hiperemotional care este de natura sa “infierbante” si mai mult relatiile tensionate dintre parinti. Aceasta este inca o incercare prin care cei doi trebuie sa dea dovada de altruism si sa puna interesele copilului deasupra situatiei individuale incarcata de resentimente si amaraciune.
Tentatia de a “juca fals”, de a insela pe celalalt jucand pe “doua fronturi” sau “la doua capete” cand e vorba de copil, desi pare o alternativa seducatoare la prima vedere, se va intoarce nu peste mult timp impotriva parintelui care incearca aceasta manevra si pagubele relatiiei dintre parintele ce inseala si copil vor fi mult mai mari si uneori ireparabile. Daca la un moment dat parintele are impresia ca are copilul de partea sa –ATENTIE! – vine vremea cand copilul isi va indreptata atentia catre celalalt parinte.
Camelia Dragomirescu , Psiholog si psihoterapeut in Pitesti
