Sep 06 2011

Despre divortul cu copii

O a doua intrebare pe care multi parinti nici macar nu o verifica cu cineva specializat :E  bine  sa le spun copiilor despre infidelitatea tatalui /mamei lor?

Daca la prima intrebare raspunsul nu este la fel de transant de data asta raspunsul este destul de transant : NU. Exista teoria ca relatia diadica din familie este instabila pentru ca o parte sau alta slabeste sau creste presiunea emotionala si astfel balanta se inclina cand de-o parte cand de cealalta.Instinctiv, partenerii cauta o alta persoana din familie cu care sa compenseze echilibrul pe care l-au pierdut la un moment dat si astfel atragerea copilului de-oparte sau alta este ca o contragreutate care are ca scop restabilirea echilibrului. In aceasta dinamica intrafamiliara, copilul ajunge sa fie “confidentul” sau “aliatul” de ocazie a fiecarui parinte in masura in care unul sau altul se simte tradat,minimalizat, ranit si balanta tinde sa se dezechilibreze de partea lui. Avand copilul aliat, celalalt partener se simt deposedat de ceea ce i se cuvine si lui si cu prima ocazie va incerca refacerea aliantei cu el prin impartasirea altor “secrete” familiale sau prin seductia lui cu beneficii nepotrivite si astfel exista riscul sa se liciteze din ce in ce mai mult si copilul sa fie facut partas la mai multe probleme ale vietii private a parintilor sai. Rezultatul :  copilul va deveni instabil emotional, el nu intelege pe deplin evenimentele pe care le afla din gura parintilor sai si reactioneaza primitiv, emotional si este incurajat sa ramana la acest nivel pentru ca astfel este mai usor de manipulat de o parte sau alta . In final ,copilul va parasi cu dezgust acest joc cu pierderi greu de recuperat pentru fiecare din participantii la acest joc nefericit.

E bine sa nu uitati : copiii nu sunt confidenti pentru parintii lor!!!

Camelia Dragomirescu , Psiholog si Psihoterapeut Pitesti

Feb 17 2011

Tatal meu cand aveam…

 

 

 

 

 

 

 

“4 ani: Tatal meu poate face orice.

5 ani: Tatal meu stie o multime de lucruri.

6 ani: Tatal meu este mai destept decat tatal tau.

8 ani: Tatal meu nu stie chiar totul.

10 ani: Pe vremuri, cand a crescut tata, lucrurile erau cu siguranta diferite.

12 ani: Ei bine, fireste, tata nu stie nimic despre asta. Este prea batran sa-si aminteasca in vreun fel copilaria.

14 ani: Nu-i da atentie lui tata. Este atat de demodat !

21 ani: El ? Doamne, este un demodat fara speranta de indreptare.

25 ani: Tata stie cate ceva despre asta, dar nici nu-i de mirare, doar a fost prin preajma atata timp.

30 ani: Poate ca ar trebui sa-l intrebam pe tata ce parere are. In fond, are o experienta bogata.

35 ani: Nu fac nimic pana nu-l intreb pe tata.

40 ani: Ma intreb cum ar fi procedat tata. Era atat de intelept si avea multa experienta.

50 ani: As da orice ca tata sa fie aici acum ca sa pot discuta aceasta problema cu el. Din pacate n-am apreciat ce om inteligent era. As fi putut invata o multime de lucruri de la el.”

Ann Landers

Preluare din “Supa de pui pentru suflet, a 2-a portie” – Jack Canfield, Mark Victor Hansen