Probabil ca nici un alt aspect al unei relatii nu le cere la fel de puternic membrilor cuplului sa formeze un parteneriat clar si eficient cum o face cresterea copiilor.Este atat  trist  cat mai ales  ironic faptul ca multi barbati si femei privesc conceperea unui copil  ca fiind cel mai puternic semn al iubirii lor si  apoi descopera ca ingrijirea copilului poate fi cel mai puternic test al acelei iubiri. Cresterea copiilor este un lucru dificil ,  daca e sa fie facuta intr-un mod eficient, ambii parinti trebuie sa se implice si trebuie sa fie de acord in legatura cu principiile generale pe care le vor urma.

Cred ca exista anumite subiecte pe care copilul nu ar trebui sa le asculte niciodata discutate de parintii lui.Ar putea fi folositor, de exemplu, pentru un copil sa invete cum rezolva parintii problemele de gestiunea bugetului, de spalatul vaselor sau de dusul masinii la reparat.

Dar nu imi pot imagina ce scop util ar putea exista pt un copil sa asculte  certurilor dintre parinti pe teme cum ar fi infidelitatea,abuzul de substante sau violenta fizica pentru  a numi doar cateva. Copii vor sa-si vada parintii ca fiind oameni puternici,capabili si buni; orice lucru auzit si care le distruge increderea in vreunul dintre parinti nu poate fi decat daunator.

Copii vor afla oricum ca parintii lor nu sunt perfecti(pe mine  m-a informat in legatura cu aceasta descoperire inainte de adolescenta )dar ei nu vor sa afle ca parintii lor sunt depasiti in mod iremediabil.

E important sa tinem minte ca dureaza ceva pana devenim o familie – nu se intampla instantaneu  ca simplu rezultat al unei ceremonii de casatorie.

Parintii vitregi ar fi bine sa stea in umbra la inceput,iar apoi sa isi asume in mod gradual rolul de parinte pentru copilul vitreg.

A doua problema frecventa este reversul primeia – parintele biologic refuza sa ii permita partenerului sa impuna orice standarde de comportament copiilor vitregi.Am vazut adulti terorizati de copii, pentru  ca,  parintii vitregi vazusera ca, daca impun orice fel de limite comportamentului copiilor, aceasta va duce la o cearta majora cu partenerul.

In aceste situaltii, nu dureaza mult pana cand parintele vitreg se simte ca un strain. Si, odata ce se intampla asta,urmatorul pas logic este sa paraseasca relatia.

Oricine care ia in considerare o casnicie cu un partener care aduce cu el copii ar trebui sa faca toate eforturile pentru a avea o discutie explicita despre rolul fiecaruia in disciplinarea copiilor.

Mi-am dat seama destul de repede dupa ce te-ai nascut ca menirea ta era sa ma inveti tu pe mine mai multe decat te puteam invata eu pe tine.

Insa in fiecare etapa de varsta am incercat sa iti spun cate ceva din ce  am trait si am experimentat eu pentru ca am trait mai mult, nu pentru ca sunt mai desteapta decat tine.

Ieri te-ai casatorit si ma gandeam sa iti spun cam ce stiu eu acum despre casatorie :

Adevărul este că daca alegi căsătoria  asta te va costa.

Cand te gândești la costul căsătoriei, ce îți vine în minte?

Potrivit statisticilor recente, un cuplul mediu  cheltuiește  astăzi cam 30.000 lei  pe o nuntă. Sunt mulți bani, dar nu este nimic în comparație cu costurile reale ale căsătoriei.

Pentru că vrei sa crezi sau nu, căsătoria te va costa mai mult decât banii.

Va  fi un preț mult mai mare decât banii pe care îi cheltuiți pe inele sau pe  nuntă sau într-o lună de miere – vă va costa renuntarea la o parte din voi .

Am auzit  o femeie  căsătorita la televizor spunand (în legătură cu a rămâne sau nu în căsnicie) : “nu ar trebui să fiu cu cineva dacă nu sunt fericita”. Este o atitudine pe care mulți o au și  cand o aud  imi provoaca iritare .

Ca o reflectare exactă a societății în care trăim- toată lumea crede că scopul lor principal în viață este fericirea personală. Ce mod mic și superficial de a trăi!

Dacă te căsătorești cu propria ta fericire ca obiectiv principal, vei fi dezamăgit într-un mod  grav.

Căsătoria nu este despre fericirea ta, nici despre tine. E vorba de dragoste – adica ceea ce alegem să oferim din când în când. Este vorba despre sacrificiu, slujire, dăruire, iertare – și apoi să o faci din nou , acceptand ca esti diferit de celalalt si invatand sa oferi fara sa vrei sa mai primesti.

Nu e de mirare că alegem divorțul sau separarea in loc de investitie si  angajament. Pentru că de multe ori alegem “fericirea personală” în loc de un angajament real, cu dragoste reală.

As  spune că , sa fii parinte si sa fii căsătorit  te învață mai multe despre a fi altruist  decât ai fi vrut vreodată să știi.

Am descoperit cu siguranță că această frază este adevărată în relația mea cu partenerul meu.

Deoarece , în felul lui , dragostea adevărată este sub forma  acceptarii erorilor mele , a greselilor pe care le fac fara sa imi spuna “ti-am zis eu …”  sau  sa imi faca  reprosuri : “ nu poti sa faci nimic bine …”.

Nu spune asta si ,pentru ca nu ma critica si nu imi reproseaza , cred ca este un sacrificiu pe care il face.

In fond , relatiile sunt  despre dăruirea noastră, a unei parti din noi , în moduri mari și mici:

Este vorba de a oferi iertare când ai fost rănit neintentionat .

Este vorba de a vă oferi timpul, deși nu este întotdeauna convenabil .

Este vorba despre  a fi  intelegator  când celalalt se razgandeste cu privire la ce ati stabilit  impreuna.

Este vorba de curățarea casei impreuna  după un weekend lung, chiar dacă este cea mai puțin dorita activitate.

Este vorba de alegerea de a răspunde cu dragoste atunci când preferați să răspundeți în furie.

Este vorba de a oferi o ureche care sa asculte, atunci când preferați să  mergeți la culcare.

Este vorba de a pune nevoile și dorințele altcuiva în fața ta .

Este vorba despre renunțarea la ultima mușcătură de tort, doar ca  celalalt  să se poată bucura de ea.

Este vorba despre a lasa  drepturile tale pentru  a face loc drepturilor altora.

Lista poate continua și continuă, dar se termină întotdeauna cu aceeași formulă: “Înainte de Mine sa punem Noi “ .

Trăim într-o lume care disprețuieste  partea aceea a căsătoriei  in care te lasi pe tine pentru celalat și încearcă să o îndepărteze .

E mult mai des intalnita  lupta  pentru putere, control și pozitia superioară într-o relație.  Uneori ne place sa credem ca TREBUIE  să facem ceea ce este bine DOAR  pentru noi   și să nu tolerăm nimic mai puțin.

Ne pacalim insa   gandind  ca dragostea este despre a face ceea ce ne face fericiti si cum ne simțim mai puțin  fericiți, incepem  să  ne gandim cum sa ne eliberăm , să abandonăm nava și să nu mai investim deloc in relatie.

Exista aici si exceptii – cand relatia ta iti aduce mai multa suferinta generata de abandon, respingere, umilire , nedreptate atunci e greu sa mai investesti. Nu poti ramane acolo unde nu primesti nimic dar asta e o alta discutie –despre a darui si a primi.

Dragostea este despre a da si cu cat dai mai mult cu atat te vei simti mai bine. Durerea vine atunci cand “tin contabilitatea pe caietul meu “ , adica astept sa fiu permanent apreciat si laudat pentru cat si cum am dat .  O casnicie sau o relatie  plina de dragoste  te va costa întotdeauna.

Te va costa inima, timpul și banii.

Te va costa confortul, drepturile și mândria ta.

Te va costa “să te sacrifici ” pentru  celalalt fara sa ii reprosezi ulterior.

Si pentru ca tema aleasa de voi pentru evenimentul de ieri a fost “Calatorii” iti doresc sa calatoresti toata viata impreuna cu sotia ta si sa va sustineti impreuna in toate momentele vietii !

Să te muţi şi să locuieşti într-o ţară străină reprezintă o solicitare emoţională pentru toţi membrii familiei celui care pleacă. Cei care rămân trăiesc cu îngrijorări şi cu aşteptări, iar cel care pleacă trăieşte cu presiunea de a face faţă şi de a se descurca.

Pentru cei care pleacă, stresul de a se muta într-o țară străină şi de a se adapta într-un mediu nou, necunoscut îl poate face să se simţă agitat, neliniştit, speriat sau singur. Uneori probleme mai vechi revin şi se acutizează. Cele mai frecvente dificultăţi cu care se confruntă uneori cei dragi nouă plecaţi sunt:
Se simt singuri sau întristaţi,
Se simt stresaţi, neliniştiţi sau anxioşi
Au îngrijorări legate de familie sau de prieteni,
Se întâmplă să intre în panică sau să se simtă nesiguri,
Se gândeasc atât de intens la cei de acasă şi le este atât dor încât se întâmplă să nu mai aibă chef de nimic,
Resimt oboseala mai mult ca niciodată,
Se simt nesiguri cu privire la viitorul personal sau al familiei.

Acestea sunt doar o parte din provocările emoţionale la care o persoană care este departe de casă trebuie să facă faţă. Aceste dificultăţi şi provocări emoţionale sunt normale. Nu înseamnă că persoana este depăşită de situaţie sau că este o persoană slabă. Este normal să se simtă aşa. Statisticile spun că orice persoană care locuieşte într-o tară străină este expusă unui nivel mult mai mare de stres decât o persoană care trăieşte în ţara natală.

Pentru unele dintre aceste persoane acest stres este mai greu de gestionat şi generează uneori probleme precum: dificultăţi de adaptare, deprimare, anxietate, probleme de cuplu, certuri în familie, creşterea consumului de substanţe cu efecte de liniştire emoţională (fumat, alcool, medicamente, alte droguri).

Ce putem face noi pentru cei dragi plecaţi departe de casă ?

1. Să menținem legătură emoțională.
Să comunică într-un fel în fiecare zi, mai mult de o dată, dacă este posibil. Conversațiile nu trebuie să fie lungi sau în profunzime: să ne spunem despre micile triumfuri și tragedii, să ne cerem sfatul, să utilizăm programe de mesagerie instant sau Skype, să scriem emailuri mai lungi și mai detaliate (asta o să arate că ne pasă suficient pentru a dedica timp și efort), să scriem scrisori de dragoste, să trimitem mici cadouri, felicitări, sau alte obiecte care simbolizează ceva din viața de zi cu zi împărțită împreună. În acest caz, cantitatea este la fel de important ca și calitatea.

Putem descoperi un avantaj asupra celor care au un partener aproape – nu luăm comunicarea și sentimentul de împreună ca pe ceva garantat!

2. Să facem lucruri împreună.
Să sfidăm distanța. Este important să facem și alte lucruri împreună în afară de apelurile telefonice obișnuite. Într-o relație la distanță, interacțiunea pe telefon poate deveni plictisitoare pe termen lung. Încorporarea altor forme de interacțiune este importantă. Să ne amintim că oamenii în relațiile care nu sunt la distanță, nu petrec majoritatea timpului lor vorbind, ci mai degrabă făcând lucrurile împreună. Să încercăm să reproducem acest lucru prin găsirea de activități împreună: vizionarea unei emisiuni TV sau a unui film, simultan, să urmărim interese comune, chiar dacă aceasta înseamnă să le urmărim separat.

3. Să ne vizităm cât mai des.
Să încercăm să ne facem timp pentru a ne vizita reciproc cât mai des posibil, sau pe cât de des ne permite bugetul. O relație nu poate prospera dacă singurul lucru pe care îl avem este telefonul. Avem nevoie să ne vedem de aproape și personal de fiecare dată când avem această șansă. Cheia este de a stabili anumite reguli cu privire la frecvenţa vizitelor și să respectăm aceste reguli. Constanța ajută o relație la distanță să supraviețuiască.

4. Să evităm tentația de a controla.
Oamenii au liberul arbitru și nimeni nu poate sau nu ar trebui să controleze o altă persoană. Atâta timp cât fiecare este interesat de menținerea relației, distanța nu va face o diferență.

De îndată ce unul dintre noi decide că celălalt nu este potrivit pentru el sau că altcineva se poate potrivește mai bine – relația se termină chiar dacă locuim la 3000 de km depărtare, la distanță de două străzi, sau împărțim același pat cu poza de nuntă pe perete.

E bine  să avem încredere unul în altul complet, pentru ca relația de cuplu să funcționeze la distanță.

Ajută întotdeauna când intrăm într-o relație cu ideea că toată lumea este nevinovată și demnă de încredere până la proba contrarie. Să nu picăm în capcana de a ne interoga partnerul de fiecare dată când el/ea decide să iasă în oraș cu oameni pe care nu îi cunoaștem sau el/ea nu ne caută imediat după ce noi am sunat și am lăsat un mesaj. Doar pentru că suntem într-o relație la distanță nu înseamnă că viețile noastre vor lua o pauză. Este important să ne asigurăm că suntem deschiși cu partenerul și nu lăsăm loc de întrebări, nelămuriri sau probleme de încredere. Partenerul va avea în mod natural o viață socială oriunde el/ea locuiește și așa ar trebui să avem și noi. A fi la distanță este și o oportunitate de a avea timp pentru noi înșine, de a urmări interesele și hobby-urile proprii, precum și obiectivele noastre de carieră.

5. Să vorbim despre viitorul împreună.
Să ne sprijinim reciproc în obiectivele noastre, să ne dovedim că relația duce undeva și că eforturile și frustrările nu sunt în zadar.

6. Să ne centrăm pe lucrurile pozitive.
Pentru că timpul petrecut împreună este rar, atunci când suntem în contact să profităm cât mai mult de abilitatea de a fi intim unul cu celalalt, de a îi face complimente, a-i adresa aprecieri și încurajări, de a-i arăta celuilalt că este important pentru noi și special, așa cu este el. Criticile, reproșurile și tentația de a-l schimba pe celălalt nu fac altceva decât să slăbească legătura emoțională care este uneori mai fragilă din cauză distanței.

Te-ai gandit vreodata  la o viaţă în care nu depinzi emoţional de nimeni ?

Pai daca nu depinzi de nimeni ca sa iti “luminezi “ viata nimeni nu mai are  puterea să te facă fericit sau nefericit.

La început, asta ţi se va părea de nesuportat, dar numai pentru că nu eşti învăţat cu singurătatea.

Am găsit în cartea lui A. S. Neill, Summerhill ceva senzational !Trebuie să vă pun în temă.

Probabil că ştiţi că Neill a lucrat ca profesor timp de patruzeci de ani. El a dezvoltat un fel de şcoală de avangardă. A adunat la un loc fete şi băieţi şi, pur şi simplu, i-a lăsat liberi.

Vrei să înveţi să citeşti şi să scrii, bine; nu vrei să înveţi să citeşti şi să scrii, iar bine.

Poţi face cu viaţa ta orice doreşti, atâta timp cât nu îngrădeşti libertatea altora.

Nu îngrădi libertatea altora; în rest, eşti liber.

E impresionant cat de greu ne e sa ii lasam pe ceilalti liberi – nu stim cum… pentru ca ni se spune ca suntem aici ca sa producem placere si confort pentru parintii sau apropiatii nostri si cerem ca si cei de care ne legam viata mai tarziu sa faca asta pentru noi.