Prin anii `60 cand Eric Berne si-a luat o masina scumpa, decapotabila, a spus ziaristilor: “Copilul meu o dorea, Adultul a avut nevoie de ea, iar Parintele spune  “sa conduci atent”!”
El a definit  o stare a eului ca si “un model constant de sentimente si experiente direct relationat cu un model corespunzator de comportament”.
Pentru ca si-a propus ca notiunile de Analiza Tranzactionala sa fie usor de inteles a conceput psihicul uman ca o contructie formata din trei sfere care se sustin reciproc.
Avem trei stari ale eului :starea Parinte a eului, starea Adult a eului si starea Copil a eului. Pentru a le distinge de parinti, adulti sau copii reali, starile eului sunt folosite in literatura specifica analizei  tranzactionale cu prima litera majuscula (Parinte, Adult, Copil).

Pe scurt :

Starea de Parinte a eului  (Credintele , Convingerile , Principiile) este o colectie de comportamente, ganduri si sentimente pe care le-am preluat de la “cei care au avut grija de noi”. Expresia de “cei care au avut grija de noi” este folosita pentru a arata ca Parintele este preluat nu doar de la parinti ci poate include si atitudinile fratilor si surorilor mai mari, bunicilor, profesorilor etc. Cand criticăm, normăm, ghidăm pe cineva in acelasi mod in care am fost noi criticati, normati, ghidati, ne aflam in starea eului de Parinte. Starea eului de Parinte tine de inconstient si subconstient, de aceea e greu de controlat sau modificat. Parintele din mintea noastra ne arata cum sa ne rezolvam problemele de zi cu zi dar si cum sa socializam.

Starea de Adult a eului  (Adultul reprezinta Raţiunea, funcţiile psihice superioare) este un set de comportamente, ganduri si sentimente care sunt reactii directe la “aici” si “acum”. Termenul Adult nu se refera la varsta matura.

Starea de Copil a eului  (Emoţiile, Dorinţele) este o colectie de comportamente, ganduri si sentimente, “inregistrari” ale experientelor din copilarie si ale modului in care am raspuns la aceste experiente. Atunci cand ne comportam ca un copil, spunem ca suntem in starea eului de Copil. Aceasta stare ne insoteste toata viata, ea reprezinta dorintele si emotiile sau sentimentele noastre, este starea eului in care ne bucuram si atingem maximul de proximitate cu ceilalti indivizi aflati si ei in starea eului de Copil. Adultii carora le-a fost interzisa sau alterata aceasta stare a eului de Copil sunt deranjati de  bucuria celorlalti , nu au prieteni (nu pot atinge proximitatea cu ceilalti indivizi), nu se pot bucura, isi interzic siesi bucuria.

Camelia Dragomirescu , Psiholog si psihoterapeut in Pitesti

Dragostea ar trebui sa incepa in copilarie cu iubirea de sine (ma iubesc), sa continue cu iubirea celuilalt (te iubesc) si sa  se desavarseasca cu implinirea prin relatie (ne iubim). Cand apar conflictele in cuplu, cei doi sunt de regula de acord asupra unui singur aspect: celalalt e de vina! Sa opresti escaladarea conflictului inseamna sa renunti la harta ta. Harta nu este teritoriul, dar tu nu stii asta, din contra, esti convins ca felul in care vezi  problema, adica harta ta, e  corect. Manipularea inseamna sa incerci sa-l faci pe partener sa inteleaga realitatea folosind harta ta.

Nici o emotie nu e de prisos cand vorbim de manipulare: seductie, tristete, furie, anxietate, fiecare separat, in cantitati de la mic la mare sau intr-un cocktail Ero(s)tov.

Iubirea debuteaza cu promisiunea placerii fuziunii vazuta ca o antiteza la singuratate.

Frances Wilks spunea ca singurul lucru sigur despre iubire este ca e nesigura.

Iubirea parcurge trei stadii:
1. Stadiul matricii fuzionale (al iubirii parentale)
Acesta  se bazeaza pe schema iubirii parintesti cand am experimentat fuziunea cu un parinte iubitor.

Indragostitii au un comportament in oglinda in care limbajul corpului il reflecta pe al celuilalt, intocmai ca o mama cu un copil. Arhetipul care sta la baza acestui stadiu este cel al comuniunii umane nelimitate. Pasiunea este declansata de imaginea si prezenta altei persoane, dar emotia este rezultatul unei iluzii, adica al proiectiei.

Proiectiile sunt inconstiente si reprezinta punerea in carca celuilalt a propriilor nostre defecte sau dorinte.

De exemplu, o femeie isi poate proiecta agresivitatea si furia asupra partenerului. Acest stadiu dureaza de la cateva luni la cativa ani, iar daca un partener ramane fixat pe acest stadiu va incepe sa-l manipuleze pe celalalt: iubeste-ma ca la inceput ca sa nu ma imbolnavesc, iubeste-ma asa cum iti spun, nu ma iubi decat pe mine.

Uneori manipularea culmineaza cu abandonul actualului partener care a renuntat la iluzie si cautarea unui nou partener cu care sa parcurgi primul stadiu.

Iata de ce manipularea este infantila pentru ca nu permite trecerea la un stadiu superior.

Din pacate, parintii sunt primii profesori de manipulare de la care viitorul adult invata  sa-l doara capul cand nu vrea ceva sau chiar sa lesine, daca treaba se ingroasa; sa devina depresiv cand nu poate face fata unei  confruntari/ provocari;  sa se infurie cand e prins cu mata-n sac …

2. Stadiul iubirii fraternale

Ajunsi in acest stadiu il putem vedea pe celalalt ca pe o entitate, si nu ca pe o prelungire a nostra. Defectele lui sau greselile  pot fi iertate.

3. Iubirea de sine

Cand renuntam la proiectii atat pozitive cat si negative si-l vedem pe celalalt asa cum este in realitate, ne putem concentra asupra dezvoltarii proprii. Datorita efortului depus in dezvoltarea noastra, nu-l mai vedem pe celalalt ca pe un raspuns la nevoile proprii, ci ca pe o persoana independenta. Accentul este pus pe autenticitatea relatiei si nu pe satisfacerea nevoilor proprii.
Intr-un cuplu, disputele pot evolua de la atacul la persoana (esti un prost, esti o vaca) la amenintarea cu ruperea relatiei (te parasesc, dispari) pana la agresiunea fizica.

Am putea ierahiza manipularile in cuplu in:
- folosirea sentimentelor pozitive in maniera conditionala – daca . . .atunci – (te iubesc daca faci ca mine, esti inteligenta daca esti de acord cu mine)
- apelul la emotii negative: furie, tristete, disperare (M-ai facut sa-mi ies din fire, din cauza ta sunt depresiv, mi-am pierdut entuziasmul fiindca tu…)
-  somatizari – persoana simte corporal conflictul sub forma durerilor, tulburarilor functionale, neurovegetative (ma doare capul/am ameteli/ma ia cu lesin/ ma doare inima/ am greturi pentru ca m-ai suparat).

Sursa : psihologie.50g.com

Autor necunoscut

Viata noastra adulta are patru piloni de sustinere :

1.Activitatea sau locul de munca, in acord cu aptitudinile si alegerile personale. Este locul unde dăm energie psihică, emoţională şi fizică.
2.Relatia si aici ma refer la relatia cu partenerul sau copiii. Este vorba de relatiile pe care le ai din propie alegere , cele ce ar fi bine sa le avem insotite de sentimente autentice
3.Viata sociala (cercul de prieteni)
4.Viata personala (hobby-urile, ceea ce faci pentru sufletul tau, in spatiul tau privat, in timpul tau privat; ea nu se poate suprapune cu punctul serviciu-  fac bani distrandu-ma, delectandu-ma sau ma delectez făcând bani).
Din ultimele trei coordonate primim energie, endorfinele psihice, daca exista sentimentele adecvate, pozitive. Ele nu pot fi obtinute cu forta, ci prin alegerile care le facem la inceput de relatie, la inceputul unei prietenii.

Daca omul este dependent (nu are rezolvate dependentele emotionale, materiale, sexuale, narcisice, etc.), acesti piloni pot deveni ei insisi niste dependente:

1. Job-ul sau carierea pot deveni fie workoholism, fie goana dupa slava deşartă a lumii (premii ,diplome,aprecierea sefilor, o functie cat mai inalta etc.).

2. Relaţia poate deveni dependenţă emoţională şi/sau sexuală pe termen lung(nu pot trai fara el/ea,viata mea ar fi distrusa , n-as suporta sa fiu singur desi am o relatie groaznica ).

3. Viaţa socială, prietenii pot însemna sa nu iti accepti singuratatea, pentru ca in singuratate chinul dependentelor e mai mare decat in grup, sau si mai rau, poti alege satisfacerea dependentelor in grup, consum de droguri in grup, sex in grup, furt in grup, e mai facil asa decat in solitudine- e groaznic sa fiu singur,mai bine fac orice sa fiu inclus in grup.

4. Viata personala, hobby-urile, pot insemna fuga de realitate, mascarea depresiei (de ex. o persoana care munceste 8 ore din care 4 sta pe messenger la servici sau pe forumuri de discutii, vine acasa si se joaca la computer inca 8 ore).

Deci, cei 4 piloni functioneaza dupa ce omul devine din dependent, independent emoţional. Toti oamenii cu tulburari psihice au diverse dependente (emotionala de parinti, partener, sexuale, materiale, de jocuri de noroc, de imagine de sine, de bani, de putere, de mancare, de placere de orice fel etc.). Bun, veti spune ca daca eliminam toate dependentele ar insemna sa nu mai traim. Poate si viata insasi e o dependenta. Ca trebuie sa mancam ca sa traim (dar ce, traim ca sa mancam?) Una e necesitatea, alta e dependenta. Dependenta e atunci cand ai o casa si mai vrei altele si altele si tot asa. Dependenta e atunci cand ai o viata groznica la un loc de munca si nu vrei sa renunti chiar daca ti se ofera o ocazie mai buna sau cand esti umilit si jignit intr-o relatie si nu renunti pentru ca ti-e teama ca vei ramane singur.

Psiholog Pitesti