Pentru Mari , omul de la care am invatat sa ma rog pentru sufletele ratacite….

Ştii . . . timpul are un fel al său de a se mişca repede şi de a nu-ţi da răgaz să devii conştient de trecerea anilor.

Am fost copil , am fost adolescenta , am fost tanara …

Într-un fel, parcă s-a întâmplat cu ani în urmă şi mă întreb unde s-au dus toţi aceşti ani. Ştiu că i-am trăit pe toţi.

Am străfulgerări în care văd cum era odată…….. toate speranţele şi visele din fiecare etapa de viata au fost si au trecut .

Dar iată că acum trăiesc in toamna vieţii mele şi sunt luata  prin surprindere.

Cum am ajuns aici atât de repede?

Unde s-au dus anii şi unde s-a dus tinereţea?

Îmi amintesc clar cum întâlneam oameni mai în vârstă decât mine de-a lungul anilor şi cum gândeam că aceşti oameni mai în vârstă erau la ani distanţă de mine.

Această TOAMNA era si ea atât de departe, încât nici măcar nu mi-o puteam imagina prea bine.

Dar iată-mă aici..

Da, am regrete.

Există lucruri pe care nu aş fi vrut să le fac, lucruri pe care ar fi trebuit să le fac, dar, într-adevăr, sunt şi multe lucruri de care mă bucur că le-am făcut.

Toate s-au întâmplat într-o singură viaţă.

Aşa că, dacă nu te afli în toamna  vieţii tale, lasă-mă să-ţi reamintesc că ea va sosi mai repede decât îţi închipui.

Viaţa trece repede.

Nu ţi s-a promis că tu vei avea parte de toate anotimpurile, aşa că trăieşte pentru azi şi spune toate lucrurile pe care vrei ca cei dragi să şi le amintească…şi speră că ei te vor aprecia şi iubi pentru toate lucrurile pe care le-ai făcut pentru ei în toţi anii trecuţi!

Sursa foto : https://xn--zmbete-wta.ro/

“Imi pare rau dar nu reusesc sa aud ce spui.

Ceea ce esti si ce faci striga mult mai tare”.

(R.W. Emerson)

“Daca faci ceea ce ai facut dintotdeauna, vei obtine ceea ce ai obtinut dintotdeauna”.

(A. Robbins)

“A intreprinde si a repeta aceleasi actiuni asteptand rezultate diferite este primul simptom de nebunie”.

(corolarul afirmatiei precedente)

“Inainte de a-ti da drumul la gura, asigura-te ca ti-ai pus in functiune creierul”.(din intelepciunea tehnologica)

“Este mai bine sa taci si sa dai impresia ca esti prost, decat sa vorbesti si sa inlaturi orice dubiu”.(din intelepciunea populara)

Iata deci ca, inainte de a deschide gura, trebuie sa ne punem anumite intrebari:

1.”Ce vreau sa obtin?” sau “Care este obiectivul acestei comunicari?”

Poate vreau sa clarific o situatie, sa cer ceva, sa exprim un sentiment, sa multumesc, sa seduc, sa dojenesc, sa informez, sa stabilesc o relatie etc.

Daca ceea ce vrem sa spunem sau sa dam de inteles nu ne este clar, inainte de orice chiar noua insine, atunci este evident ca vom reusi doar cu foarte mare dificultate sa transmitem mesajul interlocutorului nostru.

2. “tinand cont de ceea ce stiu despre persoana careia ma adresez si de starea sa actuala, care este modul ideal de a obtine ceea ce doresc?”

Sunt moduri infinite de a exprima acelasi lucru, insa trebuie sa il gasim pe cel adecvat interlocutorului nostru, altfel vorbim doar pentru noi. Cui oare nu i s-a intamplat sa intalneasca un medic, un avocat, un vanzator care sa-l copleseasca cu cuvinte tehnice, fara sa se preocupe daca este urmarit sau nu?

Daca reusiti sa va amintiti cum v-ati simtit, veti reusi mai usor sa evitati aceasta greseala.

De asemenea, este foarte important sa tineti cont de starea sa emotiva; daca cineva este obosit, speriat, distrat, infuriat, ar putea doar cu mare dificultate sa devina receptiv. in astfel de cazuri este mult mai util sa ne concentram asupra raportului si sa ascultam, in maniera empatica, amanand pentru o ocazie propice ceea ce doream sa spunem, decat sa incercam cu tot dinadinsul sa comunicam un mesaj care oricum nu va fi inteles .

3.”Ceea ce intentionez sa comunic este mai valoros decat relatia (raportul) mea cu aceasta persoana?”

Deseori nu ne dam seama cat de mult rau facem cu vorbele noastre. Ne place sau nu, toti suferim de o nesiguranta de fond – chiar daca este mascata cu abilitate – si reactionam in mod automat agresiv, sau ne transformam in “victime”, daca cineva ne provoaca intr-un fel sau altul. Asadar, mai ales daca trebuie sa va confruntati cu argumente personale, puneti-va des aceasta intrebare: “Merita intr-adevar sa prejudiciez raportul meu cu cineva pentru simplul motiv ca vreau sa am dreptate in legatura cu o banalitate?” Uneori da, asa cum uneori poate fi necesar sa reactionam cu maxima duritate; important este sa o facem in cunostinta de cauza, pentru a nu ne trezi apoi ca trebuie sa infruntam o situatie pe care nu intentionam sa o producem (va reamintesc ca noi suntem responsabili de rezultat, nu cel care ne asculta).

Evident, aceste intrebari ne vor ajuta si atunci cand cineva incearca sa comunice cu noi, mai ales daca o face in maniera negativa.

Ieri am fost la pomana .

O vecina de-a mamei mele si-a pomenit bunica raposata pe care o pretuia mult. Imi plac intalnirile astea care ne aduna pe toti si care, pe langa comemorarea raposatului, mai pun la cale si planuri  intre vecini.

Am pornit o discutie cu preotul  despre ce cred eu ,din perspectiva mea , referitor la cresterea copiilor .

Mi-am amintit citatul asta : “Parintii care cruta varga, nu isi iubesc copiii!” (Regele Solomon) si am zis sa discutam despre el .

Preotul mi-a explicat ca “varga” este de fapt o traducere din ebraica veche care inseamna de fapt “regula”. Mi-am descretit fruntea caci eu sunt impotriva pedepsei fizice si pentru reguli in familie.

Am vorbit atunci despre ce credem fiecare ca ar putea face un copil si am zis sa spun aici ce am picat de acord ca ar putea face :

Un copil de 2 sau 3 ani :

sa aseze jucariile  in dulap
sa duca rufele murdare la baie
sa puna la cosul de gunoi
sa aseze tacamurile, farfuriile sau servetelele pe masa
sa aduca scutecele  ca sa fie schimbat

La 4 sau 5  ani stie :sa dea mancare animalelor de
companie
sa stearga masa sau de pe jos
sa stranga si sa sorteze jucariile
sa-si faca patul
sa-si stranga in camera
sa puna apa plantelor
sa steraga cu un prosop uscat  vasele
sa stranga masa

Cand a ajuns deja la varsta de scoala (6-7 ani) ii sta in puteri :
sa impatureasca prosoapele
sa dea cu mopul pe jos
sa imperecheze sosetele
sa adune frunzele de pe jos cu grebla
sa curate cartofi, morcovi
sa faca o salata
sa schimbe hartia igienica la WC

Cand ajunge la 8 sau 9 ani poate :

sa sorteze si sa aseze cumparaturile in dulapuri
sa faca un ou prajit
sa faca prajituri simple- briose sau biscuiti
sa scoata cainele afara
sa mature in fata usii de la casa
sa curate masa de la bucatarie

La 10-11 ani :

sa faca curat in baie
sa aspire covoarele
sa curate bucataria
sa gateasca ceva simplu
sa taie iarba
sa aduca posta
sa coase un nasture
sa mature
sa aiba grija de fratii mai mici
sa schimbe becuri

Ce nu pot parintii sa faca ?

Nu pot sa ii lase sa faca toate astea pentru ca li se pare greu sa accepte maturizarea lor :”lasa ca o sa faca cand va fi mare …”

Nu pot sa se abtina sa nu le reproseze ca ei fac tot si copilul e  nerecunoscator

Nu pot sau nu stiu ca toate treburile gospodaresti il ajuta pe copil sa se dezvolte cognitiv si sa performeze intelectual.

“Iată cea mai ascunsă taină ce nimeni n-o cunoaște
(iată rădăcina rădăcinilor și mugurul mugurilor
și cerul cerurilor unui copac numit viață ce crește
mai sus decât sufletul poate spera ori mintea se poate ascunde)
și iată miracolul ce-mpiedică sa se ciocnească stea de stea.
Îți port inima (o port în inima mea).”

E.E. Cummings
(14 octombrie 1894 – 3 septembrie 1962)
Îți port inima cu mine

Am 50 de ani. Am crescut intr-o vreme cand copiii  “trebuiau batuti ca bataia e rupta din RAI“  si “numai asa invata ce trebuie  si cum trebuie sa fie …” Cand am terminat liceul aveam doua carti cu care am plecat din internat : “cel mai iubit dintre pamanteni” si “manifest pentru sanatatea pamantului” si credeam ca sunt bogata si ca bogatia consta in cate carti ai sau cate ai citit. Asa gandeam atunci .

Vremurile in care am fost eu mama  erau cele in care “sa muncesc sa ii dau copilului meu ce n-am avut eu…” era sloganul social.

In vreme ce eu presupuneam ce are el nevoie  el era mai mereu singur , uneori chiar si de Craciun. Acum inteleg ca presupunerea este un pericol si  poate distruge multe relatii.

Sunt din generatia de parinti stresati  care au  crescut copii intr-o schimbare totala de valori si formarea unei noi culturi . Am fost o mama stresata care nu a stiut ce sa il invete despre viata , lume si oameni pentru ca nici eu nu stiam prea bine.

Imi doresc sa fiu  bunica , abia astept sa fac cunostinta cu nepotii mei si sa le spun ca :

-          Daca parintii tai nu stiu cand se se opreasca din munca e pentru ca eu, generatia mea, le-am spus ca munca e o valoare esentiala

-          Cand ei vor fi obositi ,extenuati , e pentru ca isi imagineaza ca o fac pentru tine ,copil drag

-          Parintii sunt furiosi pentru ca sunt speriati si nu vor ca tu sa le vezi frica , desi tu esti mai destept si stii deja asta …

-          Sunt doar niste copii mari , desi se mai vede asta doar in ochii lor curiosi.

Copilului meu  as vrea sa ii reamintesc ca mi-a dat motivatia de a ma ridica ori de cate ori am fost jos !

Sursa foto : https://www.quantumcoaching.ro/