Ma gandeam zilele trecute la vorba romanesca : “bine faci , bine gasesti ” si aveam o nostalgie a intelegerii binelui ..

In diferite perioade ale vietii am vazut binele diferit insa intotdeauna am vazut ca binele facut , in orice forma, se intoarce . De asta mi se pare ca este esential sa pun in miscare binele pentru ca el ,din punctul meu de vedere , invariabil se intoarce .

Cand ma gandeam la asta mi-am amintit ca acum doua veri intr-o calatorie cu trenul prin Rusia ,pritena mea draga citea Fraţii Karamazov. Acum gandul m-a dus direct la volumul doi in care Grusenka ii impartaseste lui Aliosa povestea asta :

„Se spune că odată a trăit o femeie din cale afară de egoistă şi rea, care nu făcuse în viaţa ei nici o faptă bună nimănuia. Nu avea milă de nimeni şi nu iubise pe nimeni niciodată în afară de propria-i persoană. Era o povară şi un blestem pentru cei din jurul său.
Dar iată că într-o bună zi această femeie moare şi nimereşte drept în iad, de altfel unde-i era şi locul. Dar ca toată lumea avea şi ea un apărător în viaţă şi în moarte, acesta era îngerul ei păzitor, care nu voia cu nici un chip s-o lase să putrezească în iad. Acest înger se duce aşadar la Dumnezeu şi se roagă pentru sufletul femeii, pe care o cunoştea mai bine decât alţii.
– A făcut vre-un bine în toată viaţa ei? – a întrebat Dumnezeu.
Cum dorea să o salveze cu orice preţ de la chinurile veşnice ale iadului, îngerul şi-a adus aminte, că femeia odată, o singură dată în viaţa ei, a dat de pomană cuiva un fir de ceapă.
– Bine! – a spus Dumnezeu, în marea Sa îndurare. – Dacă e aşa atunci las-o să se agaţe de firul de ceapă iar tu trage-o afară din iad, dacă firul rezistă e salvată!
Îndată îngerul a luat firul de ceapă şi l-a întins femeii, care s-a prins bine de el, cu amândouă mâinile.
Numai că atunci câţiva păcâtoşi din preajmă au încercat să-se prindă şi ei de femeie, ca să îi scoată şi pe ei îngerul din iad. Îngerul trăgea de fir şi culmea firul rezista. Dar femeia tot egoistă a rămas – era firul ei de ceapă, era îngerul ei, – aşa că începu să-i alunge, ca nu cumva să se salveze şi ei. Dar în clipa în care a rămas singura stăpână pe fir, acesta s-a rupt. De acum îngerul nu mai putea face nimic pentru ea.”

Extras din ”Fraţii Karamazov” de F. M. Dostoievski

Motto : Frumusetea pe care o vezi la mine este reflectarea proriei tale frumuseti – Rumi

In perioada asta in care ni se cere sa stam acasa ,indirect ni se cere si sa avem abilitatea de a astepta. Insa e important ce facem in toata perioada asta ? Am putea sa privim catre trecut sau catre viitor . Insa oriunde am privi evaluarea o facem in prezent .

Ai ragaz sa te uiti ? Daca raspunsul e “DA”atunci hai sa privim :

Daca te uti in trecutul tau :

- Ce iti doreai sa nu mai faci ?

- Ce stiai ca vei face cu siguranta ?

- Ce planuri de viitor aveai ?

- Ce cumparai ?

- Ce faceai cu timpul tau liber ?

Daca privesti in viitor  ce vezi :

- Cum te vei purta cu cei din jurul tau ?

- Cum se vor purta ceilalti cu tine ?

- In ce vei investi banii in urmatorul an ?

- La ce vei renunta ?

- Ce crezi tu ca nu mai e “normal”acum ?

- Ce persoane vei pastra in viata ta ?

Pentru ca putem vedea si evaluare o binecuvantare !

Am putea sa privim si la cei din jurul nostru  si fara sa pretindem ca suntem eperti in viata lor sau ca suntem profesori pentru ei , am putea sa vedem unde stau mai mult :

• in trecut ? Sunt nostalgici ? Sunt tristi ?
• in viitor ? Sunt nelinistiti ? Speriati de incertitudinea viitorului ? Terifiati ?

Fiecare om are frumusetea lui  . Priveste  frumusetea din cel de langa tine, priveste frumusetea  aproapelui tau ca sa iti vezi propria frumusete …

In mod firesc ,fara criza COVID-19 , in viata noastra , in relatiile pe care le avem,  sunt crize :

-criza scopului in viata

-criza financiara-banii

-criza sexuala – lipsa atractiei,pasiunea si apartia copiilor

-criza luptei pentru putere –competitia , lupta unuia impotriva altuia

-criza despartirii-cea mai mare suferinta insa si cel mai mare potential de a evolua

Acum  aceste situatii se agraveaza si se vad mult mai clar.

De aceea cred ca ar fi util sa stim ca orice criza are o puternica componenta emotionala de care suntem sau nu vrem sa fim responsabili .

Pe parcursul dobândirii responsabilităţii emoţionale, cei mai mulţi dintre noi traversează trei stadii:

“SCLAVIA EMOŢIONALĂ” când ne considerăm responsabili de sentimentele altora;

“STADIUL NESUFERIŢILOR” în care refuzăm să  recunoaştem că ne pasă de sentimentele sau nevoile altora;

“ELIBERAREA EMOŢIONALĂ” în care ne asumăm întreaga responsabilitate pentru sentimentele noastre, dar nu şi pentru sentimentele altora, şi suntem conştienţi că nu ne putem satisface nevoile prejudiciindu-i pe alţii.

Cum ne simţim când nevoile noastre sunt satisfăcute?

Absorbit, afectuos, agreabil, alert, amabil, binevoitor, calm, dornic,drăgălaş, curios, emoţionat, entuziast, etc .

Cum ne putem simţi când  nevoile noastre nu sunt satisfăcute?

Abătut, agasat, contrariat, copleşit, cuprins de regrete, cuprins de remuşcări, decepţionat, enervat, îndurerat, etc.

Ar fi util pentru multi dintre noi sa completam listele de mai sus si sa le discutam cu cei din apropierea noastra , fie ca sunt ei copiii nostri , parintii nostri sau partenerii nostri de viata . Cand nu o facem avem reactii care nu se uita si , din pacate , nu putem sa le “stergem cu buretele”.

Reacţii posibile la mesaje negative:

1.Ne culpabilizăm

(Trebuia să fiu mai atent.)

2.Dăm vina pe alţii

(Nu ai nici un drept să spui asta…Eşti un egoist. )

3. Sesizăm nevoile şi sentimentele proprii

( Când spui despre mine că sunt cea mai rea persoană pe care ai cunoscut-o, mă simt jignită pentru că am nevoie să-mi fie recunoscute eforturile în ceea ce te priveşte);

4.Sesizăm sentimentele şi nevoile celuilalt

(Eşti supărat pentru că ai nevoie să ţin cont mai mult de sfaturile tale)

Ultimele doua sunt de dorit insa cati suntem invatati sa facem asa ?

Si acum un mic test , doar pentru tine :

1. Pentru ce ti-ai da un premiu  in relatia ta actuala ?

2. Pentru ce ti-ai da un premiu intr-o  relatie pierduta?

3. Cum arata premiul tau? Descrie-l!!!

4. Ce din ce ai spus  e ceva ce ai auzit ca altii isi doresc ?

5. De ce ti-e cel mai rusine in relatiile pe care le-ai avut?

6. Dupa ce ai trait rusinea ai mai vrut relatia?

Pentru copii prescolari este cel mai greu de suportat statul in casa.

Colega mea , Mihaela Matei,  a creeat povesti utile pentru parintii care stau acasa cu copii mici .

SOARELE SI LUNA

A fost odata o printesa pe care o chema Luna si un print pe care il chema Soare. Ei traiau fericiti in Castelul Cerului.

Si cum stateau ei acolo in inaltul cerului si sclipeau: Soarele ziua si Luna noaptea, privira jos spre Pamant(aici unde stam noi) si observa ceva: -Zana Primavara era in vizita !

Astfel copacii erau plini de flori de culoare alba sau roz, altii inmugureau ca sa le creasca frunzele, floricelele imboboceau, altele erau inflorite deja: unele galbene(ghioceii), altele albastre(toporasii), altele rosii(lalele). Iarba inverzea, oitele si mieii zburdau pe campii, pasarelele ciripeau si isi faceau cuib pentru pui.

Intr-o dimineata printul Soare, pe cand cobora din inaltul cerului, isi trimese razele si vazu ca totii copii stateau in casa, toti oamenii stateau in casa.

Atunci isi lua bagheta magica in mana si imprastie multe, multe,multe raze fermecate pe la toate geamurile ca sa-I incalzeasca, sa-I mangaie , sa-I ocroteasca pe toti copii care il priveau de la fereastra.

Le spuse ca el va venii in fiecare zi la geamul lor si ii va astepta cu bratele deschise sa le spuna cat de mult ii iubeste. Sa astepte cumintei in casa, ca se vor intalni cu el afara in parc peste un timp.

Apoi venii  seara si din cer cobora pe o straduta plina de stele, printesa Luna si tiptil, tiptil se oprii la geamul fiecarui copulas,le spuse ca ea va fi acolo in fiecare noapte si ii va veghea toata noapte, cand ei vor dormii.Le va trimete stelute sa le vorbeasca in somn. Le mai spuse sa se bucure ca sunt acasica, ca peste un timp vor merge la gradii si se vor intalnii cu prietenii.

Asfel   printesa Luna si printul Soare , se gandesc  la totii copilasi si ii iubeste si e alaturi de ei.

Greierele mut

Afost odata o oaza minunata de animaluta. Poposeau aici furnici, arici, vrabii randunici, ciocarli si cinteze cu mii. Erau si fluturasi fermecatoride colorati, bondari si ragaoci, gargarite, buburuze cu mii. Dar cel mai minunat era un greier mic si negru. Ajunsase aici dintr-o intamplare .

Intr-ozi o vijelie il lua pe nepregatite pe cand a iesit la joaca si a uitat sa se intoarca acasa,asa cum promisese. Mama greierasului  i-a dat voie sa iasa din casa, cu rugamintea –promisiunea, ca daca vad ca soarele se ascunde pe cer, sa nu se indeparteze sis a fuga imediat acasa.

Casuta lor era intr-o scorbura a unui stejar batran, scorbura pe care greierasul  nostrum nu a mai gasit-o atunci cand s-a pornit vijelia.

Era o zi de primavera, putin neobisnuit de calda, cand deodata, puzderie de nori au navalit pe cer si unvant puternic s-a pornit .

Greierasul nostru, a fost luat pur si simplu. S-a zbatut, s-a impotrivit dar nu a avut ce face.

In iuresul  acela s-a ratacit pe el, dar a mai ratacit si alceva:  chitara fermecata pe care tatal sau i-a daruit-o.

Intr-un tarziu, furtuna s-a potolit si el s-a trezit, ud si prafuit si friguros intr-un luminis de padure. Aici gazduiau si alte vituitoare: mii de buburuze.

Greierasul nostrum, de altfel, de aceste buburuze a fost descoperit. Ele l-au vazut asa micut sisingur si repede i-au sarit in ajutor.  I-au prietenia: licuricii i-au dat lumina si caldura,iar  pasarelele l-au interogat:

-De unde vi tu greieras?  /Te-ai ratacit?/ Unde este casa ta?

Dar greierul noastru  nu avea cum sa comunice, ca-si pierduse lucrul cel mai de prêt: chitara sa. Atunci toate buburuzele, arici, furnici, vrabii, cinteze si ciocarli au plecat in cautare.

Seara s-a asternut si intunericul a poposit. Au abandonat cautarile pentru a doua zi.

Dis de dimineata cand soarele s-a ridicat pe cer, tot alaiul ara organizat, astfel incat, nici un coltisor sa nu ramana verificat. Si cautarile au inceput.

Pe de alta parte, in stejarul cel batran era mare disperare. Parintii greierasului, au dat sfoara in tara ca……………

Psiholog clinician , logopeg  Mihaela Matei