Înainte de a răspunde unor situaţii şi evenimente, oamenii caută să le înţeleagă. Aşa se întâmplă şi în cazul unei îmbolnăviri. Oamenii  îşi reprezintă mental informaţiile despre boală si medicaţie sub formă de convingeri personale care au un conţinut specific ,subiectiv.

Mai mulţi autori,Leventhal fiind unul dintre cei mai importanţi, au făcut demersuri pentru identificarea elementelor stabile prezente la majoritatea oamenilor,care circumscriu acest conţinut mental referitor la boală.

Oamenii îşi organizează informaţiile despre boală şi tratament pe mai multe dimensiuni:

1) identitatea bolii (denumirea şi simptomele bolii)

2) durata bolii (acută / cronică)

3) consecinţele (fizice, sociale, economice, emoţionale)

4) cauze ( interne / externe)

5) curabilitate sau controlabilitate.

Din experienta mea, la o mare parte dintre romani , accentul cade pe cauze : “De unde oi fi luat asta ?” … de parca o data instalata boala o poti da inapoi sau ” De ce mi-o fi dat mie Dumnezeu asta …”

Reprezentarea mentală a bolii construită de către oameni  este ,cel mai adesea, mult diferită de informaţiile ştiinţifice despre boală.

Pentru a înţelege cum ajung oamenii să adopte un anumit comportament legat de starea lor de sănătate, Leventhal concepe modelul autoreglării bolii (Self-Regulation Model of Illness).

Cercetările care au pus baza dezvoltării acestui model arată că oamenii se raportează la boală atât cognitiv (raţional), cât , mai ales, emoţional. În efortul de autoreglare, oamenii parcurg trei etape :

Ce simptome am ?

Care este cauza lor ?

Cât timp durează ?

Ce consecinţe au simptomele asupra mea ?

Există o modalitate prin care pot controla simptomele/ există un tratament ?

2. planul de acţiune pentru adaptarea la boală

(Ce să fac ca să mă simt mai bine ?) ;

3. evaluarea eficienţei acţiunilor implementate

(Mă simt mai bine sau nu ?)

Reprezentarea mentală a bolii, informaţiile pe care oamenii  le au despre boală şi tratament, este punctul de plecare în procesul de autoreglare a propriului comportament in raport cu boala.

Increderea este ceva ce rezulta din experienta de viata, unii suntem mai predispusi la a avea incredere mai mult  decat altii. Sunt cercetari care afirma ca abilitatea de a avea incredere se consolideaza in primul an de viata cand ne dam seama daca ne putem increde in parintii nostrii , daca ei au grija sau nu de nevoile noastre. Si fiindca increderea are radacini atat de adanci in istoria mea de viata nu ii pot cere cuiva sa fie de incredere . Mai degraba eu sunt nevoita sa re-invat increderea.

Increderea pare sa fie formata din astea trei parti :

I. Predictibilitatea . Putem avea inceredere intr-un partener predictibil deoarece putem anticipa ce va face in viitor. Daca nu poti avea incredere ca partenerul tau va veni la cina cu parintii tai diseara sau nu va plati factura la lumina va fi greu sa impartiti responsabilitatile sau sa va faceti planuri de viitor. …

II. Increderea se naste din siguranta ca poti conta pe partenerul tau pentru a aduce contributii pozitive in relatie. Siguranta este a doua componenta a increderii. Oamenii care au alaturi o persoana serioasa si statornica isi permit sa fie vulnerabili. Ei stiu ca atunci cand sunt respinsi si raniti de altii se pot destainui partenerului si acesta ii va sustine. De asemenea un partener serios isi va tine promisiunile si isi va tine si gura (vezi aici ca va fii respectuos cu ccea ce i-a spus  cand ai decis sa fii  vulnerabil ).

III. Oamenii si contextele se schimba insa ceea ce e de pastrat este controlul asupra impulsurilor.Uneori , intr-o criza a varstei de mijloc te trezesti ca esti parasit. Capacitatea de a face fata acestei tentatii si a evita aceste incertitudini este a treia componenta a increderii. Daca avem aceasta capacitate putem planui un viitor impreuna.

Daca nu am incerdere in prietenii sau partenerul meu ii voi indeparta.Voi face acuzatii nefondate si atunci fie tu fie celalalt obosit de atata neincredere va parasi relatia. Oamenii care nu au incredere inclina sa ignore comportamentele pozitive si se concentreaza excesiv pe cele negative exagerandu-le.Daca faci 10 lucruri bune el le va vedea sigur doar pe cel rau chiar daca e doar unul.

Poti invata increderea ?

Motto: „Fericit e acela care poate cunoaşte cauzele lucrurilor” (Virgilius)

Cand vine vara oamenii au concediu si cand stau mai mult impreuna cu apropiatii incep sa se vada. In timpul anului ei se pot evita prin rutinele zilnice .  Concediile  duc adesea la conflicte si conflictele, mai  noi sau  mai vechi , se cer mediate. …

Dacă se spune că există, probabil, în lume mai multe conflicte decât fire de nisip, în zilele noastre, fiecare dintre noi constată că n-a fost doar o glumă. Conflictele sunt o realitate a vieţii sociale şi a propriei vieţi. Ele sunt izvorâte din următoarele surse:

• Nevoile fundamentale

• Valorile diferite

• Percepţiile diferite

• Interesele diferite

• Resurse limitate-reale sau presupuse

• Nevoile psihologice

Pentru a supravieţui oamenii au nevoie de aer, apă, hrană. Când aceşti factori vitali sunt insuficienţi apar conflicte.

Oamenii fac parte din culturi diferite si din familii diferite deci e firesc ca  împărtăşesc credinţe diferite. De aceea ei se pot raporta la valori diferite. Din această cauză pot izbucni uneori conflicte sângeroase.

Când oamenii văd diferit un anumit lucru sau gândesc diferit despre el, pot să apară situaţii conflictuale.

Interesele diferite ale oamenilor îi determină să aibă preocupări diferite. Din această cauză pot să apară conflicte în familie, între colegi sau prieteni, deoarece fiecare dintre ei consideră importantă o altă activitate.

Banii sunt resursă limitată. De aceea şi cantitatea de bunuri pe care oamenii o pot avea este limitată. Din cauza resurselor limitate apar nenumărate conflicte în familie, între colegi, prieteni, la locul de muncă, etc.

Iubirea, libertate, fericire, respectul de sine şi corectitudinea sunt nevoile psihologice de care depinde liniştea interioară a fiecărui om. Când aceste nevoi sunt alterate, apar conflictele interioare care pot provoca conflicte şi cu alţi „actori sociali”.

După cum se observă, sursele conflictelor sunt, ca număr, limitate. Din păcate, din aceste şase surse izvorăşte o mare varietate de conflicte: conflicte cu vecinii, conflicte la locul de muncă, conflicte în cadrul comunităţilor sau între comunităţi, etc.

Autoreglarea se refera la capacitatea de a va dirija  starea emotionala, cuvinte cheie fiind ,,dirijare” si ,,control”. Clive Sherlock, consultant psihiatric de la Oxford, comenteaza acest lucru astfel: ,,Daca invatam sa toleram un sentiment, ceva se schimba. Nu inseamna sa ne supunem in sila ci sa devenim cat mai constienti de ce si cum simtim si gandim “

Secretul autoreglarii este sa-ti gestionezi emotiile, sa nu capitulezi in fata lor. Sentimentele nu sunt niste tirani care trebuie domoliti zilnic, desi s-ar putea sa para asa. Exista cai de a le opune rezistenta. In loc sa ganditi ,,Trebuie sa am acum acel lucru” sau ,,Trebuie sa imi i-au aceasta greutate de pe suflet” incercati ,,Chiar acum vreau acel lucru?” sau ,,Il vreau ce adevarat?” sau ,,Care este pretul pentru a-l avea acum?”. Prin amanarea satisfatiei si atenuarea impulsivitatii dobanditi control asupra dumneavoastra insiva si imediat capatati avantaj fata de cei care au tendinta de a-si face neintarziat pe plac.

Il vreau cu adevarat?

Ganditi-va la ceva ce doriti de mult timp sau la ceva ce a-ti dorit si a-ti dobandit. Il doriti (L-ati dorit) cu adevarat? Ar conta (Ar fi contat) daca nu il obtineti (obtineati)? A-ti putea (A-ti fi putut) sa-l asteptati?

Autoreglarea se refera la dirijarea sentimentelor  astfel incat sa aveti o comportare potrivita cu imprejurarile. Daca ati intampinat un obstacol de un anumit fel, trebuie sa fiti capabil sa gasiti un aspect care sa va faca sa inlaturati iritarea, mahnirea sau anxietatea provocatoare de inactiune. Persoanele carora le lipseste aceasta abilitate se confrunta cu sentimente de nefericire si staruie asupra lucrurilor refuzand sa le lase ,,sa treaca”.