Ceea ce ne imaginam noi ca simte copilul nostru nu are de multe ori legatura cu realitatea ci cu experientele noastre de viata .

Vad uneori in parc un copil de un an care este refuzat de alt copil si o mama care striga “lasa-l mama nu vezi ca te crede inferior…. “ sau “nu te umili … nu vezi ca esti penibil ? ”.

Copii nu au la varsta asta capacitatea de a se compara si nici nu stiu cum e cu umilinta sau penibilul.

Esti sunt stupefiati si vor sa inteleaga ce se intampla si sa invete cum sa interactioneze cu celalat copil. Noi credem ca a fost traumatizat de respingerea si abandonul pe care ne imaginam ca le experimenteaza .

Asa ca m-am gandit sa fac- cat voi putea – lumina in intelegerea si identificarea traumei.

Vestea proasta : Studiile facute in SUA si Australia au relevant ca cei care au experimentat un eveniment traumatic inainte de  11 de ani au de trei ori mai multe sanse de a dezvolta simptome psihologice decat cei care au experientat prima lor trauma ca adolescent sau ca adult.

Vestea buna : În timp ce o experiență traumatică poate afecta grav un copil dacă este   nespusa   și netratata  copiii sunt mai capabili să facă față unui eveniment traumatic in cazul in care primesc sprijin din partea părinților și a altor adulți de încredere pe care se bazează pe cum ar fi membri ai familiei, prieteni, profesori și așa mai departe.

Sunt patru metode prin care poti verifica daca e vorba de o trauma  :

1. Sa  stiu  ce e trauma

2. Sa observ  simptomele fizice  ce apar ca urmare a evenimentului tarumatic

3, Sa pot identifica simptomele psihologice

4. Sa pot si sa stiu cum sa ii fiu suport si insotitor  in continuarea vietii

A ajuta un copil sa treaca printr-o experiență traumatică este important pentru construirea capacității de rezistență  (capacitatea de a face fata), astfel încât  să învețe cum să se confrunte cu ceea ce s-a întâmplat sa tolereze tristetea , sa priveasca inapoi pentru a fi capabili sa mearga mai departe.

Ajutorul pentru copiii care au experimentat un eveniment traumatic ar trebui să înceapă cât mai curând posibil , daca e posibil chiar după ce a avut loc evenimentul. Ca atare, este important să se identifice semnele de traumă nu sa presupuna ca daca nu spun nimic va trece , ci să caute să se asigure că acest copil este  susținut si sprijinit .

Diferite evenimente traumatice

Ideal ar fi sa fim constienti de experientele traumatice prin care trec apropiatii nostri , mai ales copii nostri , insa deseori nu sesizam decat cand incep sa apara modificari la nivelul comportamentului.

Ceea ce poate fi considerată o experiență traumatizantă pentru un copil consta in evenimente socante care  il îngrozesc pe  copil și care  este posibil să fi simțit ca viața ii este pusa in  pericol (indiferent dacă sunt reale sau imaginare) iar expunerea la ele  a determinat copilul să se simtă extrem de vulnerabil si fara aparare .

Evenimente traumatizante includ  :

•  Dezastre naturale

• Accidente cu vehicule și alte accidente (cazaturi , rani  , accidente casnice )

• Neglijarea ( de pilda sa il pierzi in magazin , sa il uiti la gradinita si as putea enumera multe moduri in care se manifesta neglijarea)

• Violenta verbala,  abuzul fizic, emoțional  sau sexual

• Violul

• Războiul

• Comportamente de intimidarea  sau  tratamentul  asupritor.

Si pentru ca cineva imi spunea cu ceva timp in urma ca la mine sedintele de psihoterapie  se termina ca “Telecinemateca “ , voi continua cu informatii despre celelate trei metode in zilele urmatoare .

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment