Noi perspective asupra bullying-ului

Este necesar să ne modificăm percepția că bullying-ul este doar o etapă inevitabilă în procesul maturizării sau un rit de trecere, afirmă Prof. Louise Arseneault.

Ea consideră că, în timp ce programele de sistare a fenomenului de bullying sunt importante, profesorii, părinții și politicienii trebuie să-și concentreze eforturile asupra programelor de prevenire a problemelor care rezultă din consecințele bullying-ului în adolescență și la vârsta adultă.

O echipa de cercetători de la Duke University Medical Center din Durham, NC, a studiat ipoteza dacă victimele bullying-ului suferă sau nu un anumit tip de stres toxic, care va duce la apariția unor probleme de sănătate fizică, care altfel nu ar fi apărut. Astfel, cercetătorii au măsurat la victime nivelurile proteinei C reactive (CRP), care cresc atunci când organismul are o reacție inflamatorie.

Corpul reacționează la stresul toxic în același mod în care reacționează când lupta împotriva unei infecții. Prof. Arseneault a explicat că bullying-ul poate modifică răspunsul organismului la stres și prin intermediul creșterii anormale a nivelului hormonului cortizol, eliberat de sistemul endocrin în condiții de stres.

Victimele prezintă niveluri crescute ale markerului proteină C reactivă chiar și la 10 ani de la experiență lor traumatizantă. În timp, aceste schimbări fiziologice pot limita abilitatea individului de a răspunde la noi încercări și îl pot face mai vulnerabil în raport cu bolile fizice.

Pe lângă impactul psihologic negativ, bullying-ul este factor de risc crescut pentru diverse boli somatice ale victimelor, nu doar în perioada în care au suferit agresiunea, ci și mai târziu în viață. S-a descoperit că unii copii care au suferit acte de bullying între 8 și 10 ani au experimentat tulburări de somn – coșmaruri, somnambulism și teroare nocturnă (pavor nocturn) – la vârsta de 12 ani.

La vârsta de 50 de ani, după 40 de ani de la evenimentele negative din copilărie, persoanele care au suferit agresiuni de tip bullying în copilărie erau în mai mare măsură decât ceilalți în condiție fizică și psihologică precară. Aceste victime mai degrabă nu aveau un loc de muncă, aveau un nivel de educație mai scăzut, erau în mai mică măsură într-o relație intimă cu cineva și nu aveau un suport social bun.

sursa : psihiatrie.org