O zi-un joc!
“Depozitarul” sau “Cel care ingroapa talanţii”. Este povestea omului care munceste ca să depună mereu banii la banca pentru ca in familie i s-a spus : „Trebuie sa economisim! N-avem bani.. Nu ne putem permite…. etc”.
Exemplu de dialog:
Parinte : Trebuie sa muncesti ca sa strangi banii!
Copil: Pai si noi cand ne bucuram de bani?
Parinte : Cand vom avea destui bani , deocamdata nu ne putem permite….Trebuie sa muncim din greu,asta fac oamenii,muncesc pana la moarte (si evident nu se bucura…)
Si uite asa trec anii ,se duc concediile ,toate oportunitatile de a se bucura dispar in decor si sufletul copiilor se “acreste” , orice bucurie dispare…
Dobânda anuală este rasplata „depozitarului” ceea ce ii aduce cea mai mare bucurie. Pentru a-si multumi Parintele bun, este dispus sa renunte la orice bucurie in scopul de a economisi la nesfarsit. Mai mult, este dispus sa depuna dobanda anuala mai departe la banca. In final, frustrarea il poate impinge pe depozitar la psihoza, avand in vedere ca sensul vietii este bucuria, nu economisirea.
Asa apar batranii bizari, cu economii mari in banci, dar care aduna gunoaiele in propria locuinta.
Atat datornicul cat si depozitarul pot fi persoane schizoide, care se izoleaza emotional de familie si isi concep un rationament patologic care sa le aduca satisfactii intr-un viitor amanat la infinit (“economisesc acum, ca la final sa ma bucur “).
Concluzia :”Depozitarul” devine un joc patologic, atunci cand se manifesta compulsiv, cand persoanele care il joaca isi interzic lor insile si celor din familie “risipirea” banilor sau utilizarea cu mari precautii a obiectelor achizitionate prin credit bancar .
Bucurati-va , NU jucati jocuri !
Analiza tranzactionala | admin | 09 May 2011 |
