May 26 2011

O zi – un joc!

 “Procesomanul” sau “le arat eu lor”, Copilul din jucator vrea să se introducă cu forta pe uşa părinţilor tocmai când aceştia sunt intimi şi se simt cel mai bine, din invidie. Aşa că anumiţi vecini dezvoltă un hobby din a te da pe tine în judecată de 10 ori pe an, ca tu să nu te simti bine cu familia, pentru că vecinul e singur si nu are ce face, aşa că îşi structurează şi el timpul cumva, ca sa nu se alieneze de tot. Iar la tribunal cand eşti citat, are ocazia sa comute în Parintele paranoic (pe care l-a avut) şi să socializeze cu tine prin reclamaţia pe care ţi-o citeşte judecătorul. Căci altfel, Copilul timid din reclamagiu nu are curajul să socializeze, decât prin intermediari. Posibil că după ce se va plictisi de jocul “procesomanul” să se apuce de jucat “piromanul” şi să-ţi dea foc la uşa apartamentului. Orice stroke repetat prea mult, produce toleranţă, aşa că e nevoie să fie înlocuit cu stroke-uri mai puternice. Ori să dai foc la vecini e o sursă puternică de stroke-uri. 

“- Te-am dat in judecata pentru ca ai intrat cu gardul o jumatate de metru pe terenul meu !Ai sa vezi tu ca se va face dreptate si eu voi cere si cheltuieli de judecata! (Deci ,cumva ai sa-mi finantezi chiar tu lipsa de comunicare sociala si de negociere directa nemijlocita.In felul acesta lipsa abilitatilor mele sociale vor fi compensate de o instanta superioara ,dar vor fi finantate de tine pentru lipsa mea de aptitudini sociale.) 

Bucurati-va, NU jucati jocuri!

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment