Despre divortul cu copii

Din păcate, viaţa nu este mereu corectă şi dreaptă, uşoară şi plăcută, aşa cum am vrea să fie. Unii dintre noi acceptă mai uşor această realitate, în timp ce alţii ripostează chiar de la primele provocări sau obstacole. Ca urmare, în jurul nostru sunt oameni furioşi, nervoşi, care nu ştiu să tolereze situaţiile frustrante şi neplăcute.

Frustarea este sentimentul des intalnit in invatarea sociala. Ca sa obtinem un comportamnet dezirabil la copii mai intai ii frustram.

Revenind insa la tema noastra –divortul in care sunt implicatii copiii – putem spune ca este destul de frustrant pentru un copil si destul de greu de traverseze o astfel de etapa in viata lui insa nu asa de ingrozitor cum ne imaginam noi ca va fi.

Ma gandesc sa incerc sa raspund la 10 intrebari pe care oamenii si le pun atunci cand divorteaza . Si voi incepe azi cu prima :

Trebuie sa stam impreuna DOAR pentru ca avem copii?

Studiile arata ca ,  copii care provin din familii cu ambii parinti prezenti au rezultate scolare mai bune, au un grad de succes la mare si sunt mai adaptabili si stabili emotionali si fac fata cu succes la provocarile vietii . Copii care provin din familii cu un singur parinte au risc mai mare de a consuma alcool si/sau droguri si o incidenta mai mare a depresiei sau anxietatii.

In mare majoritate, insa ,  copii se adapteaza destul de bine divortului parintilor.

E bine  sa se stie ca de cele mai multe ori ei nu-si arata sentimentele fata de situatia parintilor si “lipsa de reactie” creiaza o falsa aparenta de calm. Se considera ca dupa 15-18 luni in medie, copilul depaseste situatia frustranta a separarii de un parinte care a parasit familia. Ramane insa o minoritate care se manifesta emotional instabil si cu tulburari comportamentale.

Refugiul in asociatia cu alti copii cu probleme similare sau afiliatia la grupuri cu manifestari antisociale nu este rara in astfel de cazuri. Toate acestea stau pe un platan si pe celalalt sta dorinta ta de a-ti asculta inima si a urmari implinirea personala.

Cum sa iesi din aceasta dilema?

Daca ai rabdare sa deparesti perioada de “confuzie”, de dubiu, vei gasi resursele personale necesare sa decizi luand in consideratie atat interesele proprii cat si cele ale copilului.Uneori , cand parintii au o relatie profund disfunctionala modelul lor poate fi mai nociv pentru copil.

In astfel de situatii este recomandat sa apelati la ajutor specializat (fie terapie individuala fie terapie de cuplu).

Ce trebuie sa sti este ca nu exista o reteta infailibila, fiecare situatie si fiecare individ are propriul drum intre datorie si independenta.

Camelia Dragomirescu