Autoreglarea se refera la capacitatea de a va dirija  starea emotionala, cuvinte cheie fiind ,,dirijare” si ,,control”. Clive Sherlock, consultant psihiatric de la Oxford, comenteaza acest lucru astfel: ,,Daca invatam sa toleram un sentiment, ceva se schimba. Nu inseamna sa ne supunem in sila ci sa devenim cat mai constienti de ce si cum simtim si gandim “

Secretul autoreglarii este sa-ti gestionezi emotiile, sa nu capitulezi in fata lor. Sentimentele nu sunt niste tirani care trebuie domoliti zilnic, desi s-ar putea sa para asa. Exista cai de a le opune rezistenta. In loc sa ganditi ,,Trebuie sa am acum acel lucru” sau ,,Trebuie sa imi i-au aceasta greutate de pe suflet” incercati ,,Chiar acum vreau acel lucru?” sau ,,Il vreau ce adevarat?” sau ,,Care este pretul pentru a-l avea acum?”. Prin amanarea satisfatiei si atenuarea impulsivitatii dobanditi control asupra dumneavoastra insiva si imediat capatati avantaj fata de cei care au tendinta de a-si face neintarziat pe plac.

Il vreau cu adevarat?

Ganditi-va la ceva ce doriti de mult timp sau la ceva ce a-ti dorit si a-ti dobandit. Il doriti (L-ati dorit) cu adevarat? Ar conta (Ar fi contat) daca nu il obtineti (obtineati)? A-ti putea (A-ti fi putut) sa-l asteptati?

Autoreglarea se refera la dirijarea sentimentelor  astfel incat sa aveti o comportare potrivita cu imprejurarile. Daca ati intampinat un obstacol de un anumit fel, trebuie sa fiti capabil sa gasiti un aspect care sa va faca sa inlaturati iritarea, mahnirea sau anxietatea provocatoare de inactiune. Persoanele carora le lipseste aceasta abilitate se confrunta cu sentimente de nefericire si staruie asupra lucrurilor refuzand sa le lase ,,sa treaca”.

Te-ai gandit vreodata  la o viaţă în care nu depinzi emoţional de nimeni ?

Pai daca nu depinzi de nimeni ca sa iti “luminezi “ viata nimeni nu mai are  puterea să te facă fericit sau nefericit.

La început, asta ţi se va părea de nesuportat, dar numai pentru că nu eşti învăţat cu singurătatea.

Am găsit în cartea lui A. S. Neill, Summerhill ceva senzational !Trebuie să vă pun în temă.

Probabil că ştiţi că Neill a lucrat ca profesor timp de patruzeci de ani. El a dezvoltat un fel de şcoală de avangardă. A adunat la un loc fete şi băieţi şi, pur şi simplu, i-a lăsat liberi.

Vrei să înveţi să citeşti şi să scrii, bine; nu vrei să înveţi să citeşti şi să scrii, iar bine.

Poţi face cu viaţa ta orice doreşti, atâta timp cât nu îngrădeşti libertatea altora.

Nu îngrădi libertatea altora; în rest, eşti liber.

E impresionant cat de greu ne e sa ii lasam pe ceilalti liberi – nu stim cum… pentru ca ni se spune ca suntem aici ca sa producem placere si confort pentru parintii sau apropiatii nostri si cerem ca si cei de care ne legam viata mai tarziu sa faca asta pentru noi.

Intr-o predica recenta,Parintele Calistrat Chifan afirma ca : “Poți să te însori de 10 ori.. tu tot la prima dragoste ai să fii cu sufetul, chiar dacă nu o recunoști”

Oare asa sa fie ? Suna frumos si iti acceseaza nostalgia.Deja cauti prin memorie amintiri despre prima iubire…

E adevarat ca prima dragoste o greu sa o uiti si intreaga viata iti amintesti de ea.

Insa ce ne face sa credem ca ea ar fi si cea mai potrivita ? Daca ma gandesc la prima mea iubire as putea spune ca nu am cum sa o uit insa  nu stiu daca ar fi fost vre-o potrivire a valorilor care sa ne faca sa stam impreuna .

Nu ne vom  potrivi  niciodată complet pentru ca suntem unici, adevarat insa mi-e greu sa cred ca dragostea ne poate uni atat de mult incat sa facem abstractie de valorile noastre cardinale.

Cum suntem fiinte predominat irationale si emotionale poate fi usor de acceptat,la nivel declarativ,ca dragostea e totul dar ce e dragostea?

Cum stim noi ca iubim si cum se simte celalalt iubit ?

Ce este iubirea si cum ma simt eu iubita ?

Cum acceptam ca vointa fiecarui om e libera si daca  nu mai vrea sa faci parte din viata lui CHIAR e nevoie sa il lasi sa plece?

Eu cred ca iubirea e o constructie.

Ca fiecare caramida se face impreuna de catre cei doi parteneri.

Si daca unul nu mai vrea sa construiasca ai nevoie de multa constiinta de sine si de autoreglare emotionala ca sa faci fata .

Am citit candva o carte care se numea asa : “Daca esti asa destept de ce nu esti fericit ?” …. Buna intrebare , mi-am zis

Cand vorbim despre inteligenta, ne referim aproape intotdeauna la inteligenta ,,mentala”, respectiv IQ. Indiferent ca ne place sau nu, s-a dezvoltat o intreaga terminologie pentru gradele de inteligenta. Spunem despre oameni (nu intotdeauna in fata, deoarece majoritatea acestor termeni sunt peiorativi) ca sunt ,,sacaitori” , ,,mintosi” , ,,Einstein” , ,,redusi mintal” , ,,grei de cap” sau ca ,,nu au nimic intre urechi” – nu avem nici o indoiala ca puteti completa lista,daca vi se cere.

IE (sau EQ) a intrat in limbajul nostru in ultimii  mai bine de 10 ani, dar avem, de mai multa vreme, termeni colocvicali despre diferite laturi ale sale si in permanenta apar altii noi.

Abilitatea de a rezolva in mod eficace problemele umane depinde de capacitatea  de a va dirija propria stare emotionala, astfel incat sa va echilibrati si sa va aflati in contact cu simtamintele dumneavoastra interioare, pentru ca sa va intelegeti propriile imbolduri si prioritati. In acelasi timp trebuie sa puteti intelege punctul de vedere al altor oameni, sa va dati seama de si sa anticipati modul in care s-ar putea sa reactioneze la propunerile pe care le faceti.

De aceea scopul intalnirilor destinate parintilor si nu numai , sunt axate pe cunoasterea si folosirea emotiilor in beneficiul lor si nu evitarea emotiilor.