Ai intalnit in viata ta oameni care isi ingrijesc masina mai mult decat isi ingrijesc corpul?

Sau oameni care au casa mai ingrijita decat  se ingrijesc de ce simt sau gandesc ?

Ce crezi despre asta?

Ce  face sa fie mai usor sa iti iubesti masina mai mult decat propriul corp?

Ce spune despre noi faptul ca ne iubim lucrurile de care ne inconjuram mai mult decat ne iubim partenerii sau chiar corpul in care traim ?

Supararea generata de  esec – asta cred ca e raspunsul ! Suferinta , dezamagirea de a esua…

Nu suntem pregatiti pentru esec , nu ne invata nimeni ce sa facem cand esuam si atunci ascundem asta in compulsii , in comportamente care sa ne asigure 100% succesul.

Si atunci ce avem noi de oferit celor din jur ?

Bucurie ? Ai dat azi cuiva bucurie , apreciere , recunostiinta ?

Iubire ? Ai facut cadou azi respect pentru vreo fiinta umana din imediata ta apropiere?

Sau ai daruit doar ironii , batjocura , reprosuri ,critica, injurii si atitudinea dispretuitoare la care te pricepi de minune.

Ce avem de oferit celor din jur? Pai ce  imi ofer  mie in fiecare zi ; cum ma tratez pe mine asa ii tratez si pe cei din preajma mea.

Ce nu le place emotiilor noastre :

1. Sa nu fie vazute de ceilalti

2. Sa le ignor chiar si eu .

Asa ca daca tot vrei  sa oferi ceva incepe sa o faci constient . Ofera celorlalti apreciere , recunoastere , recunostinta , respect si vei primi de la ei ce  ai oferit si tu.

Ne facem  timp pentru asta?  Pentru ca asta e ceea ce ne oferim noua….

Nu poti sa nu te indragostesti .

Cand se intampla asta toate fricile ca celalalt nu e ce ai tu nevoie dispar si e bine asa . Cum ar fi sa descoperi de la inceput ca celalalt nu e decat produsul “foamei ” tale de iubire ?

Cum ar fi sa stii ca e doar in imaginatia ta perfect pentru tine  si ca i-ai facut doar atribuiri pozitive ca erai  avid sa iesi din starea ta de latenta si sa te simti viu ?

Cine te asigura ca fiinta de care esti indragostit va ramane cea pe care crezi tu ca ai cunoscut-o? Oare ce chip isi va arata ea peste o luna , un an …. multi ani… ?

“Nu cunosti un om intro viata!” spune o vorba din popor . Si atunci esti dispus sa traiesti asa cu un necunoscut ? Esti dispus sa il descoperi in fiecare clipa in care esti cu el ?

Nu cred… Iti formezi in mintea ta o imagine secreta doar de tine stiuta pe care o aperi cu tenacitate sperand ca va rezista agitatiei cotidiene .

Aperi imaginea aceea creata de tine despre celalalt pentru ca altminteri ar fi ingrozitor. E ca atunci cand erai copil si te-ai pierdut  de parinti sau cand te-ai trezit in noapte , toti dormeau  si nimeni nu te-a auzit plangand si nu puteai sa iti linistesti frica .

Nu vrem asta , nu vrem sa ne trezim langa un barbat sau langa o femeie pe care nu-i recunosti ca fiind ai tai , pe care nu ii mai recunosti pentru ca nu mai e acolo  acel ceva care sa semene cu ce  credeai tu ca stii despre el / ea.

Si atunci esti legat de un strain …. si cui sa spui?

Toate birourile de reclamatii sunt inchise.

Dar ai nevoie sa spui cuiva , cineva sa te linisteasca dar cine o va face ?

Cine te-a linsitit de-a lungul vietii cand erai speriat ?

Partenerii unui cuplu fie ca sunt casatoriti sau nu , trăiesc realitatea potențială a despartirii  ca pe una greu de suportat  și ca urmare amână decizia de a se separa uneori chiar ani de zile,  evitand sa vada ca relatia e “pe butuci” pentru ca  sunt îngrijorați că-și dezamăgesc sau îndepărtează familia, prietenii, mulți se luptă cu temerile legate de eșec sau de singurătate, cu sentimentul de vină care decurge din faptul de a-și părăsi partenerul/partenera sau cu  gîndurile legate de obstacolele  posibile  de a face activitatile pe care le impartea cu celalalt (de pilda sa fie parinte singur sau sa plece singur in calatorii ).

Cand te apropii de despartire cu pasi repezi ?

• Cand începi să-ti imaginezi  zilnic cum ar fi să traiesti fara celălalt;

• Cand cauti să evadezi din interiorul familiei fiind mai mult la serviciu sau ocupat cu altceva chiar stand acasa ;

• Cand iti satisfaci nevoile emoționale și fizice prin intermediul altor parteneri;

• Cand incepi sa iti  imaginezi reîntoarcerea la siguranța orașelor natale și a familiilor  de origine, pe care o păstreazi în amintire chiar dacă esti  la depărtare și nu ai mai fost de mult timp pe acolo;

• Cand  îti imaginezi evadări mai aventuroase în cadrul unor legături sexuale sau romantice;

• Cand te gandesti deseori la  scopuri mai practice cum ar fi  reîntoarcerea la studiile pe care nu le-ai finalizat  sau schimbarea carierei  .

Devine clar ca relatia se va incheia in curand atunci cand :

- cei doi parteneri își dau seama gradual că despartirea  devine de neevitat și planifică un plan de acțiune către acea decizie finală;

-cel care se distanțează începe să-și planifice  o viață separată ;

-poate începe să vorbească despre separare într-o manieră mai deschisă nu evaziv prin raspunsuri monosilabice si evitari ale discutiilor deschise ;

-fiecare  începe să-și construiască un plan  pentru a economisi bani, pentru a căuta noi locuri de domiciliu , sau alte locuri  de muncă  ;

-petrec timp  in căutarea unui avocat.

Vara e un anotimp al vacantei insa si al punerii in fata unor realitati pe care le tot ocolim in restul anului. Una din aceste realitati este familia reconstituita .

Familiile recompuse se luptă cu sentimentul de insecuritate. Copii care au pierdut familia originală prin divorţ sau moartea unui părinte sunt nesiguri că  noua familie va rezista. Părinţii de-ai doilea se simt folosiţi sau neapreciaţi, iar părinţii copiiilor se simt prinşi la mijloc.

Deşi unele dintre familiile recompuse se îmbină cu mai multă uşurinţă decât altele( vezi filmul “BLENDED” J ), vacanta este deseori un moment de stres şi tensiune pentru membrii ei:

Copiii pot resimti dureros spulberarea visului lor de a îi aduce pe mama şi tata din nou împreună;

Părintele singur, în special dăcă acesta a fost părăsit pentru o altă relaţie, poate sa faca din vacanta o perioada de  tristeţe si singurătate adâncă;

Pentru cei care au construit un nou cuplu şi a căror copii sunt în grija fostului partener, vacanta  poate renaşte sentimente de vină;

Alte dificiltăţi apar din faptul că acum, copiii fac parte din  două familii cu nevoi, dorinţe şi planuri care pot fi mutual exclusive.

În mod natural, nu este simplu să răspunzi în acelaşi timp la dorinţele a două cupluri de părinţi, a copiilor născuţi în cupluri diferite, a patru cupluri de bunici şi a altor rude din familia extinsă.

Nu există un plan de vacanta care să poată mulţimi atâta lume în acelaşi timp, oricat de buni ati fi la planificat.

Foarte mulţi părinţi singuri şi foarte mulţi părinţi din familia recompusă observă că rutinele şi tradiţiile obişnuite de vacanta  sunt foarte greu de urmat sau nu mai potrivesc cu  nevoile modului în care familia este alcătuită în prezent.

Noile circumstanţe cer o nouă aborbare.

Situaţii complexe şi particularităţi individuale necesită metode diferite de rezolvare, însă există câteva principii care ne pot ajuta să avem o vacanta multumitoare  în ciuda provocărilor:

1. Flexibilitatea ne ajută să armonizăm lucrurile atunci când planurile se schimbă sau când apare neprevăzutul care interferează cu visul nostru despre vacanta „perfecta”.

2. Maturitatea ne permite să ghidăm planurile de vacanta mai degrabă spre nevoile copiilor partenerului nostru şi nu spre nevoile noastre. Maturitatea ne ajută să facem lucrurile şi altfel decât în felul nostru şi să îi încurajăm pe copii să se implice în planurile de vacanta.

3. Planificarea  în avans a calendarului şi limitarea activităţilor la cele mai importante Copiii şi părinţii care au prea multe de făcut pot fi tensionaţi, stresaţi, iritaţi  in vacanta .

4. Acceptarea tuturor emotiilor noastre Este perfect normal, permis şi de aşteptat să simţi furie, gelozie, invidie şi chiar ură. Eşti doar un om. Nu te  judeca pentru că ai aceste sentimente, lasă-le să treacă şi nu acţiona conform lor.

Nu putem controla acţiunile sau răspunsurile altei persoane, dar le putem controla pe ale noastre. Între fiecare stimul şi fiecare răspuns există un timp. Acesta ne dă o putere fantastică. Puterea de a schimba lucrurile aşa cum dorim noi, prin reacţia noastră.

Părinţii de-al doilea se simt deseori geloşi deoarece copii cer un timp şi o atenţie care trebuie luată din timpul pentru cuplu.

Aceasta este o adaptare uriaşă şi dificilă pentru părintele de-al doilea, iar aceste sentimente trebuie trăite şi nu trebuie acţionat conform lor pentru ca noua familie să dăinuiască.

Oferiţi-vă suport, încurajare şi apreciere pentru efortul pe care fiecare îl face în această perioadă.

Dacă veti merge  în vacanta luati cu voi  spiritul acceptării, al iertării şi al dragostei şi veti avea amintiri nepreţuite în familia voastra , aşa cum este ea recompusă.