Am cautat mai devreme pe net informatii despre niste medicamente care i-au fost prescrise unui om pe care l-am vazut azi pentru prima data. Eram destul de contrariata ca a primit asa medicatie si inca nu-mi explic de ce se dau cu asa usurinta medicamente …….. Si cum cautam eu iata ce am gasit :

Moare cate putin – Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii
sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza
sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile” .

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si
cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca
“a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.
Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta- te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti asta in fiecare zi…

Sa fie oare intamplator? Neeeeee, nimic nu e intamplator….

Fotografia a fost preluata de pe :  http://www.facebook.com/pages/Psihologie-Memepage/323762820994910

Ce stim noi, adultii , despre adolescenta? Desi am fost cu totii adolescenti se pare ca am uitat complet cum era atunci si cat de greu ne-a fost.

Pai atunci vestea buna este ca atat tu cat şi copilul tau veti supravietui acestei etape de dezvoltare , nu ?

Da , vei supravietui , insa ranile provocate de conflictele frecvente, perioadele de confuzie, îndoiala, îngrijorare, stress accentuat, fac ca multe dintre familiile cu copii adolescenti sa fie profund afectate în urma acestor provocari.

Adolescenţa este vârsta schimbărilor rapide şi dramatice. Aceste schimbări se vad în felul în care adolescenţii se comportă, îşi exprimă sentimentele şi emoţiile sau interacţionează cu membrii familiei.

Este important să îţi adaptezi stilul parental la nevoile în schimbare ale copilului tău. În măsura în care vei şti mai multe despre schimbările prin care trec adolescenţii, vei putea să-l înţelegi pe copilul tău şi să nu deteriorezi relatia cu el.

Ce stii despre  :

 Provocările cu care se confruntă orice adolescent?

 Ce ar trebui să ştii despre schimbările fizice prin care trece copilul tău?

 Cum gândesc şi simt adolescenţii?

 Influenţa grupului de prieteni asupra copilului tău?

 De ce sunt inevitabile micile “confruntări” în familie?

 De ce are nevoie de tine – părintele lui/ei – acum mai mult ca niciodată?

Cercetatorii de la Universitatea Columbia , Statele Unite, au constatat o crestere cu 24% a incidentei depresiei la adolescentii ai caror parinti le permiteau sa stea treji pana la miezul noptii sau chiar mai tarziu , comparativ cu cei care adormeau in jurul orei 22:00. Cei din prima categorie prezentau un risc mai mare de 20% de ideatie suicidara.

Cati parinti sunt ingrijorati de orele tarzii la care adorm copiii lor si mai si fac ceva in afara de faptul ca ii cearta? De foarte multe ori singura explicatie pe care un parinte o da copilului cand il trimite la culcare este : „Trebuie sa dormi ca maine te trezesti devreme”.

Raspunsul : „Ei , si ? Oricum ma trezesc!”

A creste un adolescent nu este usor.

Uneori e util sa vorbesti cu alti părinţi insa daca sprijinul oferit de familie şi prieteni nu este suficient alatura-te unui grup pentru părinţi si beneficiaza de ajutorul unui profesionist.

A fi doar îngrijorat si furios fara a face nimic nu rezolva situatia!

Psiholog si Psihoterapeut in Pitesti

http://www.ted.com/talks/mark_bezos_a_life_lesson_from_a_volunteer_firefighter.html

Cuvantul grecesc pentru credincios inseamna sa fii  “demn de incredere si de nadejde”.

De cate ori in viata ati avut experiente neplacute cand nu v-ati putut increde in cineva?

Dar cand voi va dati cuvantul se poate cineva bizui pe voi ca veti indeplini ce ati promis?

Multi dintre noi nu suntem demni de incredere . Lumea nu se poate baza pe noi ca vom face ceea ce spunem insa suntem extrem de furiosi cand cineva nu se tine de promisiune.

Intalnesc des in practica mea parinti care isi mint copiii si care apoi ii bat sau ii pedepsesc crunt pentru ca au mintit. Oare de ce ? Nu ei ii invata ca minciuna e o forma usoara de a iesi din situatie? Sau minciuna parintelui e una “buna” si a copilului e una “rea”?

Nu exista asa ceva dragi parinti!

Cand va mintiti copiii nu va suparati ca si ei va mint-doar voi i-ati invatat.

Cand parintele te minte e greu sa ai incredere in alti oameni. De asemenea cand parintii nu-si tin promisiunile fata da copii copii cresc si fac , cel mai adesea, la fel .

Cum sa invatam sa avem incredere ? Pur si simplu “exersand”…. E bine sa ai incredere desi increderea este un lucru fragil.

De ce consider eu neincrederea o forma de abuz?

Ce parere aveti de momentele din viata voastra cand cineva va spune : “ M-ai dezamagit! Si am avut incredere in tine “. Ce stari emotionale traiesti atunci ? Ce se intampla in sufletul tau ?

Aceste cuvinte le-ati auzit, cei mai multi dintre voi, de la parintii vostri. Si le folositi si voi in educatia copiilor uitand cum v-ati simtit voi cand le-ati auzit.

Neincredrea si suspiciunea permanenta a unor parinti fac mult rau .

Ganditi-va ce saditi in sufletul copiilor vostri.

Camelia Dragomirescu