Ce stim noi, adultii , despre adolescenta? Desi am fost cu totii adolescenti se pare ca am uitat complet cum era atunci si cat de greu ne-a fost.

Pai atunci vestea buna este ca atat tu cat şi copilul tau veti supravietui acestei etape de dezvoltare , nu ?

Da , vei supravietui , insa ranile provocate de conflictele frecvente, perioadele de confuzie, îndoiala, îngrijorare, stress accentuat, fac ca multe dintre familiile cu copii adolescenti sa fie profund afectate în urma acestor provocari.

Adolescenţa este vârsta schimbărilor rapide şi dramatice. Aceste schimbări se vad în felul în care adolescenţii se comportă, îşi exprimă sentimentele şi emoţiile sau interacţionează cu membrii familiei.

Este important să îţi adaptezi stilul parental la nevoile în schimbare ale copilului tău. În măsura în care vei şti mai multe despre schimbările prin care trec adolescenţii, vei putea să-l înţelegi pe copilul tău şi să nu deteriorezi relatia cu el.

Ce stii despre  :

 Provocările cu care se confruntă orice adolescent?

 Ce ar trebui să ştii despre schimbările fizice prin care trece copilul tău?

 Cum gândesc şi simt adolescenţii?

 Influenţa grupului de prieteni asupra copilului tău?

 De ce sunt inevitabile micile “confruntări” în familie?

 De ce are nevoie de tine – părintele lui/ei – acum mai mult ca niciodată?

Cercetatorii de la Universitatea Columbia , Statele Unite, au constatat o crestere cu 24% a incidentei depresiei la adolescentii ai caror parinti le permiteau sa stea treji pana la miezul noptii sau chiar mai tarziu , comparativ cu cei care adormeau in jurul orei 22:00. Cei din prima categorie prezentau un risc mai mare de 20% de ideatie suicidara.

Cati parinti sunt ingrijorati de orele tarzii la care adorm copiii lor si mai si fac ceva in afara de faptul ca ii cearta? De foarte multe ori singura explicatie pe care un parinte o da copilului cand il trimite la culcare este : „Trebuie sa dormi ca maine te trezesti devreme”.

Raspunsul : „Ei , si ? Oricum ma trezesc!”

A creste un adolescent nu este usor.

Uneori e util sa vorbesti cu alti părinţi insa daca sprijinul oferit de familie şi prieteni nu este suficient alatura-te unui grup pentru părinţi si beneficiaza de ajutorul unui profesionist.

A fi doar îngrijorat si furios fara a face nimic nu rezolva situatia!

Psiholog si Psihoterapeut in Pitesti

http://www.ted.com/talks/mark_bezos_a_life_lesson_from_a_volunteer_firefighter.html

Cuvantul grecesc pentru credincios inseamna sa fii  “demn de incredere si de nadejde”.

De cate ori in viata ati avut experiente neplacute cand nu v-ati putut increde in cineva?

Dar cand voi va dati cuvantul se poate cineva bizui pe voi ca veti indeplini ce ati promis?

Multi dintre noi nu suntem demni de incredere . Lumea nu se poate baza pe noi ca vom face ceea ce spunem insa suntem extrem de furiosi cand cineva nu se tine de promisiune.

Intalnesc des in practica mea parinti care isi mint copiii si care apoi ii bat sau ii pedepsesc crunt pentru ca au mintit. Oare de ce ? Nu ei ii invata ca minciuna e o forma usoara de a iesi din situatie? Sau minciuna parintelui e una “buna” si a copilului e una “rea”?

Nu exista asa ceva dragi parinti!

Cand va mintiti copiii nu va suparati ca si ei va mint-doar voi i-ati invatat.

Cand parintele te minte e greu sa ai incredere in alti oameni. De asemenea cand parintii nu-si tin promisiunile fata da copii copii cresc si fac , cel mai adesea, la fel .

Cum sa invatam sa avem incredere ? Pur si simplu “exersand”…. E bine sa ai incredere desi increderea este un lucru fragil.

De ce consider eu neincrederea o forma de abuz?

Ce parere aveti de momentele din viata voastra cand cineva va spune : “ M-ai dezamagit! Si am avut incredere in tine “. Ce stari emotionale traiesti atunci ? Ce se intampla in sufletul tau ?

Aceste cuvinte le-ati auzit, cei mai multi dintre voi, de la parintii vostri. Si le folositi si voi in educatia copiilor uitand cum v-ati simtit voi cand le-ati auzit.

Neincredrea si suspiciunea permanenta a unor parinti fac mult rau .

Ganditi-va ce saditi in sufletul copiilor vostri.

Camelia Dragomirescu

La fiecare final de an primim multe urari de imbarbatare , motivationale . Pentru multi dintre noi aceste urari raman mereu neimplinite . Oare de ce?

Cati dintre noi ne facem evaluarea propriei vieti? Ma refer la o evaluare onesta a starilor sufletesti. Asta presupune sa privim inauntrul nostru si sa evaluam esecurile ca fiind experiente bune din care avem de invatat.

O mare parte a oamenilor nu fac niciodata in viata asta si continua sa traiasca angajandu-se in aceleasi comportamente care le aduc mari prejudicii cum ar fi de exemplu sentimentele de vinovatie.Ei bine aceste  ganduri obsesive, obiceiuri , relatii nefericite nu dispar singure si nici altii nu sunt responsabili de ceea ce ni se intampla. Poate ca in anul care vine e timpul sa ne punem intrebarile :

” Am o relatie sau un obicei in privinta caruia sunt ingrijorat ? Nu functioneaza bine si ma intreb ce as putea face EU ca lucrurile sa se schimbe?”

Nu veti pierde timp daca veti analiza ceea ce nu merge bine in viata dumneavoastra – dimpotriva. Sa te analizezi are multiple beneficii de care nu te poti bucura in nici un alt mod :

a) esti liber sa te intrebi : “De ce fac acest lucru?” ” Ce parere am despre faptul ca imi aleg mereu acelasi fel de oameni in jurul meu?”, ” Repetand mereu acelasi fel de a ma comporta voi obtine altceva?”;

b)esti fortat sa incetinesti ritmul si sa examinezi eficienta lucrurilor pe care le faci;

c) daca iti acorzi o ora pe zi in care sa te analizezi si sa faci lucruri numai pentru tine vei deveni mai puternic si mai intelept.

Prea multi dintre noi traim vieti neexaminate si acest lucru se vede. Exista o atat de mare teama de a privi inauntru nostru incat ramanem in aceleasi suferinte din frica de a nu esua. Insa doar pentru ca te scufunzi nu inseamna ca te-ai inecat. Esecul nu te face neputincios insa ceea ce ne face incapabili cu adevarat este faptul ca nu incercam . Esecul este doar o parte a invatarii.

Sir Edmund Hillary a avut mai multe tentative de a urca pe Everest inainte de a reusi. A invatat din fiecare tentativa esuata pana cand intr-o zi a reusit. Acesta este spiritul invingatorului. Si sa fim invingatori este nevoie doar sa ne privim si sa ne analizam mai atent- daca ceva nu ne place avem capacitatea sa ne redecidem propria viata.

In 2012 va doresc sa aveti puterea de a va analiza propria viata si de a face schimbarile de care aveti nevoie , va doresc sa aveti spiritul invigatorului – capacitatea de a invata din esec!

La multi ani de analizat!

Camelia Dragomirescu

Psiholog , psihoterapeut analist tranzactional