Desi ne dorim  ca ceilalti sa ne semene si daca nu ne seamana ne chinuim indelung sa-i schimbam (in fond toti suntem ca Procust , fiecare cu “patul” nostru), experimentul din videoclip ne arata ca nu avem multe in comun. Lumea asta e frumoasa pentru ca in ea sunt atatia oameni diferiti!

Prin anii `60 cand Eric Berne si-a luat o masina scumpa, decapotabila, a spus ziaristilor: “Copilul meu o dorea, Adultul a avut nevoie de ea, iar Parintele spune  “sa conduci atent”!”
El a definit  o stare a eului ca si “un model constant de sentimente si experiente direct relationat cu un model corespunzator de comportament”.
Pentru ca si-a propus ca notiunile de Analiza Tranzactionala sa fie usor de inteles a conceput psihicul uman ca o contructie formata din trei sfere care se sustin reciproc.
Avem trei stari ale eului :starea Parinte a eului, starea Adult a eului si starea Copil a eului. Pentru a le distinge de parinti, adulti sau copii reali, starile eului sunt folosite in literatura specifica analizei  tranzactionale cu prima litera majuscula (Parinte, Adult, Copil).

Pe scurt :

Starea de Parinte a eului  (Credintele , Convingerile , Principiile) este o colectie de comportamente, ganduri si sentimente pe care le-am preluat de la “cei care au avut grija de noi”. Expresia de “cei care au avut grija de noi” este folosita pentru a arata ca Parintele este preluat nu doar de la parinti ci poate include si atitudinile fratilor si surorilor mai mari, bunicilor, profesorilor etc. Cand criticăm, normăm, ghidăm pe cineva in acelasi mod in care am fost noi criticati, normati, ghidati, ne aflam in starea eului de Parinte. Starea eului de Parinte tine de inconstient si subconstient, de aceea e greu de controlat sau modificat. Parintele din mintea noastra ne arata cum sa ne rezolvam problemele de zi cu zi dar si cum sa socializam.

Starea de Adult a eului  (Adultul reprezinta Raţiunea, funcţiile psihice superioare) este un set de comportamente, ganduri si sentimente care sunt reactii directe la “aici” si “acum”. Termenul Adult nu se refera la varsta matura.

Starea de Copil a eului  (Emoţiile, Dorinţele) este o colectie de comportamente, ganduri si sentimente, “inregistrari” ale experientelor din copilarie si ale modului in care am raspuns la aceste experiente. Atunci cand ne comportam ca un copil, spunem ca suntem in starea eului de Copil. Aceasta stare ne insoteste toata viata, ea reprezinta dorintele si emotiile sau sentimentele noastre, este starea eului in care ne bucuram si atingem maximul de proximitate cu ceilalti indivizi aflati si ei in starea eului de Copil. Adultii carora le-a fost interzisa sau alterata aceasta stare a eului de Copil sunt deranjati de  bucuria celorlalti , nu au prieteni (nu pot atinge proximitatea cu ceilalti indivizi), nu se pot bucura, isi interzic siesi bucuria.

Camelia Dragomirescu , Psiholog si psihoterapeut in Pitesti

O profesoara din New York se hotari sa le ofere un semn de pretuire studentilor din anul terminal, spunand fiecaruia in parte cat de importanti sunt. Folosind o metoda dezvoltata de Helice Bridges de Del Mar, California, i-a chemat in fata clasei unul cate unul. Apoi a daruit fiecaruia dintre ei cate o funda albastra pe care scria cu litere aurii, “Ceea ce sunt eu inseamna ceva”. Dupa aceea profesoara a hotarat sa faca un proiect de clasa pentru a vedea ce fel de impact are aprecierea asupra unei comunitati. I-a dat fiecarui student alte trei funde, si i-a instruit sa mearga si sa faca si ei la randul lor aceasta ceremonie de recunoastere. Apoi trebuiau sa urmareasca rezultatele si sa le raporteze la ora dupa o saptamana. Unul dintre baietii din clasa s-a dus la vicepresedintele unei companii din apropiere si i-a daruit una dintre funde pentru faptul ca il ajutase in planificarea carierei sale. Acesta si-a prins funda pe camasa. Apoi i-a dat si celelalte doua funde si i-a spus, “Facem un proiect de clasa despre apreciere si am dori ca si dumneavoastra sa gasiti pe cineva pe care sa-l apreciati si sa-i dati funda albastra, apoi sa i-o dati si pe cea care a ramas, pentru ca la randul ei sa poata onora pe altcineva. Va rog sa-mi povestiti dupa aceea ce s-a intamplat”. Mai tarziu, vicepresedintele intra in birou la seful sau, care era cunoscut a fi un tip destul de morocanos. L-a rugat sa ia loc, si i-a spus ce mult il admira pentru ca este un adevarat geniu. Seful ramase pur si simplu uimit. Atunci vicepresedintele il intreba daca nu ar vrea sa accepte funda albastra in semn de recunoastere si sa si-o prinda pe haina. Seful cel uimit spuse, “Cu siguranta ca da”. Vicepresedintele lua funda cea albastra si o prinse pe haina sefului sau chiar deasupra inimii. Dandu-i si cealalta funda, spuse, “Va suparati daca imi faceti o favoare? Va deranjeaza daca luati si funda aceasta pentru a o darui altcuiva pe care il apreciati? Tanarul care mi-a dat fundele face un proiect la scoala si ar vrea ca noi sa facem aceasta ceremonie de recunoastere si sa remarcam cum ii afecteaza pe oameni”.

In acea noapte, seful lui merse acasa la fiul sau de 14 ani si se aseza langa el. Ii spuse, “Astazi mi s-a intamplat un lucru extraordinar. Ma aflam in biroul meu cand unul dintre subalternii mei a venit si mi-a spus ca ma admira, si mi-a dat o funda albastra pentru faptul ca sunt asa un geniu creator. Inchipuieste-ti. Crede ca sunt un geniu creator. Apoi mi-a prins in piept aceasta funda albastra pe care scrie “Ce sunt eu inseamna ceva”. Si mi-a mai dat si o alta funda pentru a o darui unei persoane pe care o apreciez. In timp ce mergeam cu masina inapoi spre casa, ma tot intrebam cui sa ofer acest semn de recunoastere si m-am gandit la tine. Vreau sa accepti semnul meu de pretuire.

Zilele mele sunt atat de pline incat atunci cand ajung acasa, nu prea iti acord mare atentie. Cateodata tip la tine pentru ca nu iei note suficient de mari la scoala si pentru ca dormitorul tau arata ca un camp de bataie, dar nu stiu cum, in seara asta mi-am dorit sa stau langa tine aici si sa-ti spun ce mult insemni tu pentru mine. Pe langa mama ta, tu esti cea mai importanta fiinta din viata mea. Esti un copil minunat si te iubesc!”

Pustiul uimit incepu sa suspine si nu se mai putea opri din plans. Tot corpul ii tremura. Se uita in sus la tatal lui si ii spuse printre lacrimi, “Ma pregateam sa ma sinucid maine, tata, pentru ca eu credeam ca nu ma iubesti. Acum nu mai e nevoie sa fac asta”.

Helice Bridges

Sursa : “Supa de pui pentru suflet” Jack Canfield  si  Mark Victor Hansen

Sunteti invitat sa deveniti administratorul visului “Cine sunt eu inseamna ceva”.

Dragostea ar trebui sa incepa in copilarie cu iubirea de sine (ma iubesc), sa continue cu iubirea celuilalt (te iubesc) si sa  se desavarseasca cu implinirea prin relatie (ne iubim). Cand apar conflictele in cuplu, cei doi sunt de regula de acord asupra unui singur aspect: celalalt e de vina! Sa opresti escaladarea conflictului inseamna sa renunti la harta ta. Harta nu este teritoriul, dar tu nu stii asta, din contra, esti convins ca felul in care vezi  problema, adica harta ta, e  corect. Manipularea inseamna sa incerci sa-l faci pe partener sa inteleaga realitatea folosind harta ta.

Nici o emotie nu e de prisos cand vorbim de manipulare: seductie, tristete, furie, anxietate, fiecare separat, in cantitati de la mic la mare sau intr-un cocktail Ero(s)tov.

Iubirea debuteaza cu promisiunea placerii fuziunii vazuta ca o antiteza la singuratate.

Frances Wilks spunea ca singurul lucru sigur despre iubire este ca e nesigura.

Iubirea parcurge trei stadii:
1. Stadiul matricii fuzionale (al iubirii parentale)
Acesta  se bazeaza pe schema iubirii parintesti cand am experimentat fuziunea cu un parinte iubitor.

Indragostitii au un comportament in oglinda in care limbajul corpului il reflecta pe al celuilalt, intocmai ca o mama cu un copil. Arhetipul care sta la baza acestui stadiu este cel al comuniunii umane nelimitate. Pasiunea este declansata de imaginea si prezenta altei persoane, dar emotia este rezultatul unei iluzii, adica al proiectiei.

Proiectiile sunt inconstiente si reprezinta punerea in carca celuilalt a propriilor nostre defecte sau dorinte.

De exemplu, o femeie isi poate proiecta agresivitatea si furia asupra partenerului. Acest stadiu dureaza de la cateva luni la cativa ani, iar daca un partener ramane fixat pe acest stadiu va incepe sa-l manipuleze pe celalalt: iubeste-ma ca la inceput ca sa nu ma imbolnavesc, iubeste-ma asa cum iti spun, nu ma iubi decat pe mine.

Uneori manipularea culmineaza cu abandonul actualului partener care a renuntat la iluzie si cautarea unui nou partener cu care sa parcurgi primul stadiu.

Iata de ce manipularea este infantila pentru ca nu permite trecerea la un stadiu superior.

Din pacate, parintii sunt primii profesori de manipulare de la care viitorul adult invata  sa-l doara capul cand nu vrea ceva sau chiar sa lesine, daca treaba se ingroasa; sa devina depresiv cand nu poate face fata unei  confruntari/ provocari;  sa se infurie cand e prins cu mata-n sac …

2. Stadiul iubirii fraternale

Ajunsi in acest stadiu il putem vedea pe celalalt ca pe o entitate, si nu ca pe o prelungire a nostra. Defectele lui sau greselile  pot fi iertate.

3. Iubirea de sine

Cand renuntam la proiectii atat pozitive cat si negative si-l vedem pe celalalt asa cum este in realitate, ne putem concentra asupra dezvoltarii proprii. Datorita efortului depus in dezvoltarea noastra, nu-l mai vedem pe celalalt ca pe un raspuns la nevoile proprii, ci ca pe o persoana independenta. Accentul este pus pe autenticitatea relatiei si nu pe satisfacerea nevoilor proprii.
Intr-un cuplu, disputele pot evolua de la atacul la persoana (esti un prost, esti o vaca) la amenintarea cu ruperea relatiei (te parasesc, dispari) pana la agresiunea fizica.

Am putea ierahiza manipularile in cuplu in:
- folosirea sentimentelor pozitive in maniera conditionala – daca . . .atunci – (te iubesc daca faci ca mine, esti inteligenta daca esti de acord cu mine)
- apelul la emotii negative: furie, tristete, disperare (M-ai facut sa-mi ies din fire, din cauza ta sunt depresiv, mi-am pierdut entuziasmul fiindca tu…)
-  somatizari – persoana simte corporal conflictul sub forma durerilor, tulburarilor functionale, neurovegetative (ma doare capul/am ameteli/ma ia cu lesin/ ma doare inima/ am greturi pentru ca m-ai suparat).

Sursa : psihologie.50g.com