“Şantajistul” – poate fi jucat cel mai simplu din poziţia funcţionarului public care nu-şi face datoria fără o plată suplimentară. Ceea ce denotă ca acesta se află acolo nu pentru a-şi face datoria, ci pentru a profita de poziţia care o ocupă. Cel mai dur caz de şantaj îl practică medicii care condiţionează actul medical de o plată anterioară, stabilită de ei funcţie de statutul pacientului, “vă costă atât, punct” adică “banii inainte, sau mori”. E o asemănare intre prostituate şi prostituaţii profesionali, pe undeva e tot un şantaj. Şi prostituata spune “Dacă vrei să te finalizez, scoate banii înainte”.Se intalneste la fel de des la ghiseele institutiilor publice ,unde pentru a intra in “gratiile” unui functionar care nu trebuie decat sa-si faca datoria profesionala pentru munca si functia pentru care este platit –tot din banii contribuabililor de altfel- trebuie sa “fii atent” pentru a obtine vreo  adeverinta sau alte acte necesare .Se intalneste des dealtfel in politica ,sub masca : “daca vreti sa fac asta ( adica sa pot face aste,trebuie sa-mi dati  puterea de a o face !) deci mai intai trebuie sa ma votati !…   

Bucurati-va , NU jucati jocuri!

Psiholog si Psihoterapeut in Pitesti

“Hoţul“ – poate fi tot un joc de răzbunare şi despăgubire mai mult de ordin material, “O să iau (hotul nu se gandeste ca fura, ci ia ceea ce crede ca este de drept al lui) de la voi tot ce nu mi-au dat tata şi mama”.Este intalnit la indivizii proveniti din familii de minoritari   ce sunt crescuti intr-o cultura proprie ,iar “a fura” si a trai conform propriei culturi sunt moduri invatate de viata care  fiind prinsi si nevoiti sa primeasca si sa suporte pedepse ale comunitatii majoritare declara cu naivitate deloc trucata ca:”nici nu imi dadeam seama ca fac ceva rau ,era ca o joaca ;furam in grupuri ,uneori de cateva ori pe zi din acelasi magazin !.Nu credeam ca fac ceva rau;toti faceam la fel!”.Privit astfel ,comportamentul nu poate fi decat reactia fireasca a minoritarului rejectat ,neintegrat niciodata cu adevarat de majoritate  si deci comportandu-se in consecinta!

Bucurati-va , NU jucati jocuri !

Psiholog si psihoterapeut in Pitesti

Cresterea copiilor poate fi privita, sustine Berne, ca un proces educational in cadrul caruia copilul e invatat ce jocuri sa joace si cum sa le joace.

Un exemplu sugestiv este cel prezentat in cartea lui , “Jocuri pentru adulti”:

“Tanji, in varsta de 7 ani, a cerut voie sa se ridice de la masa invocand o durere de stomac. Parintii i-au sugerat sa stea putin intins. Fratiorul lui, Mike, in varsta de 3 ani, spuse atunci si el: “Si pe mine ma doare stomacul”, evident neavand nimic. Tatal lui se uita putin la el, apoi raspunse: “Doar nu vrei sa intri si tu in jocul asta, nu-i asa?” La care Mike izbucni in ras si zise: “Nu!”.
Daca Mike impreuna cu parintii sau ar fi repetat scena de mai multe ori, s-ar fi putut anticipa ca acest joc ar fi devenit parte din caracterul lui Mike, asa cum se intampla adesea daca parintii coopereaza. Ori de cate ori, Mike ar fi fost invidios pe un privilegiu acordat unui concurent, s-ar fi prefacut bolnav ca sa obtina si el niste privilegii. Dar Mike a fost salvat de la o cariera atat de ipohondra.”

Va vin in minte alte asemnea exemple? 

    De la jocul “atinge-respinge” la “să mă doreşti dar să nu mă ai”. O varianta de joc “Retragerea dragostei” este jocul “atinge-respinge”, jucat de mamicile care nu-si iubesc bebelusii (femeile care procreaza pentru a lega barbatul de ele ori ca sa aiba o justificare pentru a ramane pe un anumit teritoriu, in casa cuiva). Aceste femei pot oferi afectiune bebelusilor cand si cat timp au ele nevoie, de fapt se hranesc din dragostea neconditionata a bebelusilor. Cand are bebelusul nevoie, atunci mama nu e disponibila. Un copil nu se lasa singur pana la varsta de 5-6 ani, pentru a avea o dezvoltare emotionala sanatoasa. Si de asemenea un copil nu poate fi mintit ca e iubit. El va simti asta inconstient. Consecinta jocului atinge – respinge poate fi melancolia la copilul mic (in cazul copiilor sensibili). Mama poate transmite non verbal copilului (care cere insistent prezenta ei permanenta), mesajul, “vezi, acum ma ai, acum nu poti sa mă mai ai”, zambindu-i rautacios. Asa poate sa apara in copil retragerea in sine, sau disperarea. De fapt jocul devine “să mă doreşti dar să nu mă ai”. Sunt fete care spun iubiţilor lor repetitiv la fiecare telefon “să te gândeşti la mine” (intărirea dependenţei). 

Bucurati-va , NU jucati jocuri!

Psiholog si psihoterapeut in Pitesti