“Procesomanul” sau “le arat eu lor”, Copilul din jucator vrea să se introducă cu forta pe uşa părinţilor tocmai când aceştia sunt intimi şi se simt cel mai bine, din invidie. Aşa că anumiţi vecini dezvoltă un hobby din a te da pe tine în judecată de 10 ori pe an, ca tu să nu te simti bine cu familia, pentru că vecinul e singur si nu are ce face, aşa că îşi structurează şi el timpul cumva, ca sa nu se alieneze de tot. Iar la tribunal cand eşti citat, are ocazia sa comute în Parintele paranoic (pe care l-a avut) şi să socializeze cu tine prin reclamaţia pe care ţi-o citeşte judecătorul. Căci altfel, Copilul timid din reclamagiu nu are curajul să socializeze, decât prin intermediari. Posibil că după ce se va plictisi de jocul “procesomanul” să se apuce de jucat “piromanul” şi să-ţi dea foc la uşa apartamentului. Orice stroke repetat prea mult, produce toleranţă, aşa că e nevoie să fie înlocuit cu stroke-uri mai puternice. Ori să dai foc la vecini e o sursă puternică de stroke-uri. 

“- Te-am dat in judecata pentru ca ai intrat cu gardul o jumatate de metru pe terenul meu !Ai sa vezi tu ca se va face dreptate si eu voi cere si cheltuieli de judecata! (Deci ,cumva ai sa-mi finantezi chiar tu lipsa de comunicare sociala si de negociere directa nemijlocita.In felul acesta lipsa abilitatilor mele sociale vor fi compensate de o instanta superioara ,dar vor fi finantate de tine pentru lipsa mea de aptitudini sociale.) 

Bucurati-va, NU jucati jocuri!

“Şantajistul” – poate fi jucat cel mai simplu din poziţia funcţionarului public care nu-şi face datoria fără o plată suplimentară. Ceea ce denotă ca acesta se află acolo nu pentru a-şi face datoria, ci pentru a profita de poziţia care o ocupă. Cel mai dur caz de şantaj îl practică medicii care condiţionează actul medical de o plată anterioară, stabilită de ei funcţie de statutul pacientului, “vă costă atât, punct” adică “banii inainte, sau mori”. E o asemănare intre prostituate şi prostituaţii profesionali, pe undeva e tot un şantaj. Şi prostituata spune “Dacă vrei să te finalizez, scoate banii înainte”.Se intalneste la fel de des la ghiseele institutiilor publice ,unde pentru a intra in “gratiile” unui functionar care nu trebuie decat sa-si faca datoria profesionala pentru munca si functia pentru care este platit –tot din banii contribuabililor de altfel- trebuie sa “fii atent” pentru a obtine vreo  adeverinta sau alte acte necesare .Se intalneste des dealtfel in politica ,sub masca : “daca vreti sa fac asta ( adica sa pot face aste,trebuie sa-mi dati  puterea de a o face !) deci mai intai trebuie sa ma votati !…   

Bucurati-va , NU jucati jocuri!

Psiholog si Psihoterapeut in Pitesti

“Escrocul” - este un joc de despăgubire în primul rând de ordin moral, şi mai apoi material, “Te voi păcăli să-mi dai tot ce doresc de la tine, pentru că şi alţii (mama, tata) m-au păcălit pe mine şi nu mi-au dat nimic” sau “Te-am păcălit, deci sunt deştept, nu prost cum credeau mama şi tata că aş fi (ori colegii de scoala)”.In general intalnit la copiii care nu s-au simtit iubiti( sau nu au fost iubiti ) de parinti ,uneori provenind din familii destramate sau monoparentale ,care ajunsi adulti ii“pedepsesc” in acest fel pe ceilalti pentru lipsa de iubire simtita in copilarie ,escrocandu-i pe ceilalti ca o razbunare in sensul de:” am sa te fac sa crezi ca te iubesc ,desi nu este asa,exact asa  cum parintii si celelalte persoane apropiate mie m-au facut sa cred asta in copilarie ,iar apoi m-au parasit –deci asa am sa fac si eu cu tine !”Este de fapt un joc devenit scenariu de viata..!

“Hoţul“ – poate fi tot un joc de răzbunare şi despăgubire mai mult de ordin material, “O să iau (hotul nu se gandeste ca fura, ci ia ceea ce crede ca este de drept al lui) de la voi tot ce nu mi-au dat tata şi mama”.Este intalnit la indivizii proveniti din familii de minoritari   ce sunt crescuti intr-o cultura proprie ,iar “a fura” si a trai conform propriei culturi sunt moduri invatate de viata care  fiind prinsi si nevoiti sa primeasca si sa suporte pedepse ale comunitatii majoritare declara cu naivitate deloc trucata ca:”nici nu imi dadeam seama ca fac ceva rau ,era ca o joaca ;furam in grupuri ,uneori de cateva ori pe zi din acelasi magazin !.Nu credeam ca fac ceva rau;toti faceam la fel!”.Privit astfel ,comportamentul nu poate fi decat reactia fireasca a minoritarului rejectat ,neintegrat niciodata cu adevarat de majoritate  si deci comportandu-se in consecinta!

Bucurati-va , NU jucati jocuri !

Psiholog si psihoterapeut in Pitesti