Atitudinea fata de fumat

Există un mai puţin consens despre relaţia dintre atitudinea fumatorilor fata de fumat  şi de comportamentele lor ulterioare privind fumatul,pentru ca acest aspect a fost studiat mai putin. Dezvoltarea unor atitudini negative fata de fumat poate bloca incercarile de a se lasa ,iar fumătorii care nu au mai făcut nici o  încercare au mai puţine şanse decât altii  de a realiza  riscurile asupra sanatatii la care se expun prin aceasta postura.Nu am putut găsi nici un studiu prospectiv ce ar explora relaţia dintre atitudinea faţă de fumat şi comportamentul ulterioar privind fumatul.

Deși se prezintă la centrul de consiliere pentru renunțarea la fumat un număr semnificativ de persoane încă nu sunt pregatiti si au un comportament de rezistenta.

Comportamentele de rezistenta ale acestor fumători se pot formula astfel:

1.Minimalizarea.Fumatorul isi exprima neincrederea ca acest obicei nu il afecteaza atat de serios.

Exemplu : ,,Eu nu sunt fumator …Trag doar cateva fumuri…,,,

” Bunicul meu a fumat până la 80 de ani și n-a avut nimic, a murit de moarte bună”….

“Fumez de o grămadă de timp și sunt perfect sănătos ,n-am nici o boală”…..

“Nu cred toate tâmpeniile alea care sunt pe pachetele de țigări,cred ca sunt poze trucate..”

2.Evitarea.Fumatorii evita sa-si asume respunderea  pentru acest obicei.Ei nu par sa fie convinsi ca pot face ceva in legatura cu renuntarea la fumat.

Exemple : ,,Da ,dar daca am sa ma las de fumat am sa ma ingras”…

“Daca ma las am sa devin mai nervos”…

“Mi-ar place sa reusesc sa ma las dar este atat de greu”..

,,M-am apucat din nou de fumat din pricina sotului meu”….

“Am citit eu undeva , nu știu unde , că dacă mă las fac cancer la intestine”

“Mi-a spus cineva că după ce s-a lăsat a făcut depresie și acum nu se mai poate vindeca”

3Argumentarea .Fumatorii contesta realitatea datelor prezentate de medici.Ei intrerup sirul exemplelor date pentru ca nu pot accepta realitatea.,, Dar nu cred ca mă voi simti mai bine daca am sa ma las”

,, Ati fumat vreodata ?Atunci nu aveti de unde sa stiti cum este, nu?”

4.Comportamentul de ignorare.Fumatorii dau semne de nerabdare ,par sa nu asculte sfaturile date de practicieni,dau semne de nerabdare,isi fac de lucru cu altceva si stau gata sa plece atunci cand medicul sau psihologul vorbesc despre renuntarea la fumat .  La întrebarea

Pentru a reuşi să renunțaţi la fumat cât considerați că depinde de (dintr-un total de100%):

Medicament  = _______ %                  Psiholg = ______ %                      El însuşi = _____ %

Procentul cel mai mare de reușită este atribuit medicamentului și psihologului. Fumătorul cu comportamnetul de ignorare activ consideră ca ceilalți sunt cei responsabili pentru reușita dar mai ales pentru eșecul lor.

La polul opus , fumatorul pregatit sa primeasca consultanta are preponderent urmatoarele comportamente manifeste:

1.Trece la actiune si experimenteaza.

Fumatorii spun ca au incercat se se lase sau sa reduca din numarul tigarilor.Descriu cat de dificil este demersul lor : “Am incercat sa nu mai fumez deloc.Le-am redus pana la cateva tigari”.

2.Gaseste rezolvari pentru situatii viitoare.

Acest tip de comportament apare cand fumatorul este hotarat si a gasit deja solutii gandindu-se la situatii viitoare cand va fi tentat sa fumeze.Fumatorul pare mai implicat nu numai in demersul sau de a se lasa de fumat dar si in ai ajuta si pe altii in legatura cu aceasta impartasindu-le din experienta proprie.

Exemple : Eu m-am lasat ! Am reusit ! Am sa le spun si lor sa renunte ! Am sa incerc sa raman nefumator !

3.Este ingrijorat in legatura cu fumatul si este de acord cu ceea ce spune practicianul despre riscuri.Aceasta postura indica faptul ca fumatorul isi face griji in legatura cu acest obicei si ca este nemultumit cu aceste fapt pentru orice motive.

Exemple: “Cand fumez ies afara din casa din cauza copilului meu astmatic “,”Ma ingrijoreaza faptul ca fumez datorita problemelor mele cu inima”.

4.Dorinta.Fumatorii isi exprima dorinta de a se lasa

.Exemple: Vreau sa ma las de fumat !

Imi doresc sa ma las de fumat !

Daca fumatorul nu a decis singur sa renunte la tutun, nici un tratament sau ajutor exterior nu il vor convinge sa se lase. Nimeni nu poate si nici nu trebuie sa forteze pe altcineva sa se lase de fumat, aceasta ar insemna sa iti dedici incercarea unui esec. Fumatul are legatura directa cu personalitatea si imaginea pe care fumatorul vrea sa o prezinte despre sine si este, deci, o decizie pe care trebuie sa o ia singur.

Sorin Iorga ,Psiholog Pitesti

Stiati ca una  dintre cele mai mari surse de anxietate pentru femei este determinata  de  probleme legate de imaginea corporala?

Mereu ne raportam la alte femei,așa-i doamnelor ?

Femeile compara constant trupurile lor cu cele ale altora şi inevitabil simt că e ceva ce la ele nu e in regula. Acest lucru generează anxietate, ruşine , tristeţe şi, poate ,de multe ori precipita episoade de mancat in exces.
Va recomand o serie de tehnici utile pentru femeile care se confruntă cu comparaţii:

a) Intreaba-te:

- Cine sunt  eu in comparatie cu………..?

-  Am selectat un eşantion de femei perfecte fara sa fiu părtinitoare (de exemplu:  trebuie sa fiu  subţire ca …….. si aici de regula ne comparam cu ceva top-modele)?
b)  În loc sa  vă comparati doar cu oamenii slabi(din punct de vedere al greutatii) ,  comparati-va  cu fiecare terţă persoană care o vedeţi pe stradă. Cum sunt acesti oameni ? Pot oamenii care nu sunt subţiri sa se considere încă  atractivi , din punct de vedere al aspectului?
c)  Ar fi bine sa observati si ca alţii examineaza  siluete  ca a dumneavoastră. Chiar şi oamenii care, la prima vedere arata “perfect”  ar putea avea unele defecte.
d) Analizeaza si alte aspecte ale persoanelor pe care le crezi „perfecte”, altceva  decât forma corpului, cum ar fi inteligenţa, familia , relatiile de  prietenie  şi talentele pe care le au.
e) Încercaţi să observaţi alte aspecte ale femeilor (de exemplu: părul, ochii, pantofii, genţile de mână), mai degrabă decât doar greutatea sau forma corpului.
f) Intreaba-te care sunt avantajele şi dezavantajele de a te compara.

Va simtiti confortabil atunci cand faceti comparaţii? Sau sunt doar comparaţii care servesc drept combustibil pentru anxietate, ruşine  şi mancatul in exces?

Apelati la un terapeut ,acorda-ti incredere  terapeutului, caci el va  lucra cu dumneavoastra pentru a vă ajuta să gestionaţi tendinta obsesiva  de a face comparaţii şi repercusiunile emoţionale ce decurge din asta.

Psiholog si psihoterapeut in Pitesti

Poate pentru că într-o societate tot mai presată de lipsa de timp , de ideea de a trăi cât mai intens și „mai repede” într-o permanentă luptă cu timpul ,încercând să-l stăpânim și să-l împărțim cât mai adecvat între cei dragi , încercând să delegăm problemele apărute celor specializați – așa s-ar putea explica și această specializare.Societatea modernă , „ de consum” , permite apariția unor astfel de segmente “de nișă”.Dincolo de de necesarele corecții ale vorbirii făcute cu ajutorul logopedului ,în cazurile în care datorită construcției aparatului fono-articulator  copilul are probleme reale de pronunție  , mai sunt multe alte probleme care apar doar datorită faptului că nu a fost corectat și atenționat la timp , sau pur și simplu pentru că pronunția hazlie nu a dat naștere la probleme ci chiar ne-a încântat fiind astfel încurajată tacit.

Astfel , revenind la lipsa de timp  și dând totdeauna vina pe lipsa acestuia , ajungem să constatăm existența unor probleme ignorate sau incurajate tacit pe care timpul nu le-a rezolvat ci le-a agravat .În cazul copiilor cu mici probleme de vorbire se poate constata că nu s-ar fi ajuns la psiholog dacă ( din lipsă de timp ) creșterea copiilor nu ar fi fost preluată de  bunici îngăduitori ce au obsevat problema ,dar le-a adus încântare și au tolerat-o ,corecția devenind și mai dificilă dacă după ce sunt învățate exercițiile  la logoped nu sunt exersate și acasă ,unde se revine din nou la un mediu permisiv.

Trecând apoi la probleme datorate comportamentului, deseori se vine cu copilul la psiholog la fel cum se vine la medicul dentist sau la ortoped pentru a se rezolva „problema”.

Copilul nu poate fi scos din mediul său pentru ai fi rezolvată problema ca în cazurile de mai sus.Nu se poate trata eficient o problemă dacă nu și contextul în care a apărut această problemă nu se modifică în mod corespunzător.Problema se rezolvă în ansamblul ei .Nu pot apărea atâția copii cu probleme de hiperactivitate ,sau diagnosticați mai modern și mai trendy ( pentru că și diagnosticul copilului nostru  trebuie să fie deosebit ) cu ADHD  fără să existe acasă un mediu propice dezvoltării unor asemenea probleme ,un mediu în care copilul este deservit tot timpul și de aceea nu are nici un motiv să învețe singur , un mediu în care nu se poate concentra niciodată asupra unui lucru pentru că apar noi stimuli iar sistemul de recompense este total dat peste cap.În asemenea cazuri este normal ca nu numai copilul să fie adus la psiholog ,pentru că problema nu este doar a lui ( „am un copil cu o problemă”),

El este doar efectul  apărut în urma unei cauze ce trebuie căutată în interiorul familiei pentru a putea fi rezolvată eficient.De aceea ,pentru ca asemenea probleme să nu se manifeste și să aibă repercusiuni în exterior iar mai apoi , mai târziu in viața de adult a copilului nostru ,este bine  ( când timpul are răbdare cu noi ) să aruncăm o privire mai aproape la sursa problemelor noastre ce au repercusiuni prin noi în exterior prin copiii noștrii și din nou la noi ,în întregul lanț social amplificate de toate „ecourile” problemei nerezolvate eficient și la „scripturi”perpetue.

Rezolvându-ne problemele noastre , de cele mai multe ori rezolvăm implicit și problemele copiilor noștrii.

Sorin Iorga, psiholog Pitesti

În timp ce rezolvarea problemelor –cunoscută și ca activitate a gândirii -presupune planificarea anticipată pentru a evidenția care  sunt strategiile benefice, îngrijorările pot doar sa provoace suferinţă.

Dar dacă îngrijorarea cauzeaza mai multe probleme decât rezolvă, de ce este utilizata asa de des? Trebuie să existe un motiv pentru care milioane de oameni se ingrijoreaza mai mult decat e necesar și nici nu-și rezolvă problemele. De asemenea sunt multi  diagnosticati ca suferind de ingrijorare  cronică.

Iata ca la nivel rațional stim acum despre ce e vorba.

Și?

Nu ne vom mai îngrijora ?

Să pui capăt îngrijorărilor nu-i deloc ușor……

Din fericire, psihologii au venit cu mai multe strategii prin care  să incetati a  vă mai face griji! Aici sunt câteva :

1. În primul rând, daca doriti  sa reduceti  vulnerabilitatea la îngrijorare este determinant sa aveti grija de dumneavoastra. Asiguraţi-vă că dormiti şi mâncati corespunzator.

2. În al doilea rând, atunci când vă cuprinde îngrijorarea luati-va câteva minute pentru a vă calma prin meditaţie, ascultati muzica, sau respiraţi profund.

3. Odată ce sunteţi într-o stare mai relaxată, încercaţi să examinați dacă  gândurile dumneavoatră sunt productive şi vă ajută la rezolvarea problemelor . Concentrati-va ! Alegeti acele  gânduri ce vă pot fi utile în a vă ajuta să rezolvati o problemă de ordin practic. Etichetați restul ca îngrijorări.

4. Examinați cu atenție gandurile. Adresaţi-vă întrebări cum ar fi:
Ce probabilitatea există ca gândul meu să fie adevărat?
Care este probabilitatea ca lucrul de care  mă tem să se întâmple de fapt?
Îmi este acest gând de ajutor?
În cazul în care aș avea un  prieten care a avut aceste griji,  ce i-aș spune să facă?

5. Dacă vă faceți griji  cu privire la  ceea ce nu se poate schimba, vă reamintesc că lupta cu ceea ce nu poate fi controlat va face doar rău.

A accepta  ceea ce nu se poate schimba este o stategie mult mai favorabilă.

E mai clar acum?

Camelia Dragomirescu, psiholog si psihoterapeut Pitesti