Intr-o predica recenta,Parintele Calistrat Chifan afirma ca : “Poți să te însori de 10 ori.. tu tot la prima dragoste ai să fii cu sufetul, chiar dacă nu o recunoști”

Oare asa sa fie ? Suna frumos si iti acceseaza nostalgia.Deja cauti prin memorie amintiri despre prima iubire…

E adevarat ca prima dragoste o greu sa o uiti si intreaga viata iti amintesti de ea.

Insa ce ne face sa credem ca ea ar fi si cea mai potrivita ? Daca ma gandesc la prima mea iubire as putea spune ca nu am cum sa o uit insa  nu stiu daca ar fi fost vre-o potrivire a valorilor care sa ne faca sa stam impreuna .

Nu ne vom  potrivi  niciodată complet pentru ca suntem unici, adevarat insa mi-e greu sa cred ca dragostea ne poate uni atat de mult incat sa facem abstractie de valorile noastre cardinale.

Cum suntem fiinte predominat irationale si emotionale poate fi usor de acceptat,la nivel declarativ,ca dragostea e totul dar ce e dragostea?

Cum stim noi ca iubim si cum se simte celalalt iubit ?

Ce este iubirea si cum ma simt eu iubita ?

Cum acceptam ca vointa fiecarui om e libera si daca  nu mai vrea sa faci parte din viata lui CHIAR e nevoie sa il lasi sa plece?

Eu cred ca iubirea e o constructie.

Ca fiecare caramida se face impreuna de catre cei doi parteneri.

Si daca unul nu mai vrea sa construiasca ai nevoie de multa constiinta de sine si de autoreglare emotionala ca sa faci fata .