Jul 21 2010

Psihoeducația în depresie

NOU IN PITESTI !!!

Societatea noastră  iniţiază un nou program de psihoeducaţie

Cum și de ce  ne alegem cu depresie și ce putem face ?

Coordonatori:

Psih. Clinician , Psihoterapeut Camelia Dragomirescu

Psih. Clinician Iorga Sorin

Psihoeducaţia în depresie este un nou program de educaţie şi învăţare dedicat persoanelor care se confruntă cu depresie. Programul este recomandat pentru persoanele cu simptome de nivel moderat sau în perioada de remisie a simptomelor severe, fără simptome psihotice şi care nu prezintă o urgenţă psihiatrică.

Componentele programului de psihoeducaţie în depresie:

* informarea despre tulburările depresive şi tratament: sunt prezentate informaţii despre tulburarea depresivă cu care pacientul este diagnosticat şi despre tratamentele disponibile;

* creşterea aderenţei la tratamentul antidepresiv: este explicat rolul aderenţei şi cum poate fi îmbunătăţită aderenţa;

* strategiile de coping: pacienţii sunt familiarizaţi cu strategiile de coping cu simptomele comportamentale şi emoţionale ale depresiei;

* prevenţia recăderilor: sunt identificate primele semne personale de recădere şi ce poate face în aceste situaţii.

Un program de psihoeducaţie conţine 10 şedinţe în grupuri de 10- 12 beneficiari a câte 90 de minute.

Beneficiile programului de psihoeducație sunt persoanele care:

* au o înţelegere mai bună a tulburării şi a tratamentelor;

* se simt mai puţin vinovate, neajutorate şi îngrijorate în legătură cu ceea ce se întâmplă;

* au posibilitatea de a învăţa din experienţa colegilor de grup;

* creşte satisfacţia faţă de serviciile de sănătate mintală şi solicită mai repede ajutorul de specialitate.

Taxa de participare este de 30 RON/şedinţă/persoană.

Pentru cei care platesc integral  ,pentru intregul program, se acorda o reducere de 30%.

Înscrierile se pot face până la sfârşitul fiecărei luni.

Persoană de contact: Iorga Sorin – tel. 0746020701;

Pentru şedinţele de grup se exclud persoanele aflate în faze acute severe, cu elemente psihotice, cu tentative de suicid recente, cu risc de urgenţă psihiatrică sau cu alte tulburări psihiatrice grave.

Psihoeducaţia nu înlocuieşte intervenţiile medicamentoase şi psihologice, ci este complementară acestora.

Jul 20 2010

Poti sa-ti iei BMW ultimul tip din meseria de psihoterapeut?

Când am decis să fac un cabinet de psihologie mi-am consultat membrii familiei si le-am comunicat dorința mea de a mă sprijini în acest demers. Cea mai utilă discuție am avut-o cu fiul meu-pe atunci în vârstă de 15 ani:

-          Asta înseamnă că tu faci o afacere?

-          Da, am răspuns mirată fiindcă  până atunci nu mă gândisem la asta ca la o afacere.

-          Și vei câstiga bani cât să ne luăm un BMW ultimul tip?

-          Nu ! Nici vorbă!

-          Atunci e o afacere nașpa- a concluzionat el și s-a retras din întâlnirea noastră de familie vizibil dezamagit.

Au trecut ceva ani de atunci si m-am gândit îndelung la discuția noastră . Pot spune cu certitudine că psihoterapia este o afacere însă sunt lucruri care o împiedică să fie foarte profitabilă.

Printre factorii care  îi împiedică pe psihoterapeuţii din secolul 21 să  prospere am putea enumera:

Economia: deoarece piaţa de valori a căzut în 2008 , urmată de o recesiune care a afectat lumea întreagă (mai puțin China) , multi oameni au fost reticenti în a cheltui banii pe alte lucruri decât necesităţi. Acest lucru  a făcut foarte dificilă practica  privată în domeniul sănătății  care se bazează pe plăţile taxa-pentru-servicii  și care are o influență  semnificativă pentru o parte a veniturilor lor.

Ajutor şi consiliere gratuită: în ultimul deceniu se ofera gratuit o mulțime de informații non-profesionale (şi chiar unele profesionale) – există surse infinite de informaţii pe Internet, precum şi talk show-uri la TV şi radio, cum ar fi emisiunea  Dr. Cristian Andrei , Oprah,  Super Nanny etc.  Mulţi consumatori nu-şi dau seama că aceste personalităţi de radio şi TV nu  sunt furnizori de  psihoterapie pe aer.

Nasterea Industriei numita Coaching: Sunt ceteva sute de profesii   si  diferite tipuri de muncă  iar coaching-ul ar trebui sa se adreseze fiecarei categorii in parte. Cei ce se ocupa si conduc industria de coaching recunosc că există o mare cantitate de informatie pe care o au din activitatea psihoterapeuţilor . Din acest motiv in România oamenii care bat la ușa mea așteaptă sa-și rezolve problema în maximum trei ședințe. Mulți așa-ziși terapeuți  sunt de fapt  coach și asta îngreunează implementarea pe piața din România a profesioniştilor din domeniul sănătăţii mintale.

Utilizarea tot mai largă de medicamente în loc de psihoterapie pentru a face faţă problemelor de sănătate mintală: În 2003, peste 46 milioane de retete pentru antidepresive au fost scrise doar în SUA, înregistrându-se  vânzări de peste 14 miliarde dolari. Peste 2 / 3 din aceste rețete  au fost scrise de medici  care  nu sunt psihiatrii .

În mod evident, nu numai americanii au o preferinta mare pentru ruta aparent rapidă şi uşoară  de rezolvare a problemelor de sănătatea mintală, în ciuda rezultatelor cercetărilor care sugerează că psihoterapiea joacă  un rol major în a face cu succes multe boli mentale.

Activez de aproape doi ani in programul STOP FUMAT in care până anul acesta consilierea psihologică a fost gratuită. Deși dependența de nicotină este în proporție de peste 75% de natură psihologică , cei ce se adresau pentru renunțarea la fumat solicitau cu insistență DOAR MEDICAMENTE!!!

Ascensiunea terapiilor alternative: Oricine altcineva poate să rezolve problema rapid este de preferat . Așa se face că oamenii se adresează cu precădere diverselor terapii alternative pentru a face faţă cu probleme de sănătate mintală : yoga, biserica, ghicitoarea , diverse suplimente alimentare şi plante aromatice. Pentru mulţi dintre aceşti oameni, psihoterapia este vazută ca metodă de ignorat , de alezat, ignorând legătura corp-minte şi este puţin probabil să ducă la schimbări permanente în funcţionarea optimă.

Concluzie? Este mai greu decât oricând să ai succes ca  psihoterapeut. Există mai multe servicii concurente pentru o bază de populaţie  redusă, iar majoritatea dintre noi au formare puţin sau deloc formală în modul în care să înceapă, să dezvolte sau să crească pentru a rula o afacere. Asta e realitatea nefericită cu care se confruntă  mulți psihoterapeuţi astăzi.
Izolarea este comună printre terapeuti si se poate dovedi mortală pentru a practica noastră.

Avem destule piedici în a ne exercita profesia  așadar , ce ați zice stimați colegi dacă am încerca să facem o uniune cu adevărat profitabilă pentru noi?

Camelia Dragomirescu