Am avut prilejul sa merg in aceasta saptamana in Timisoara . Dimineata  am jost  in Jebel la Spitalul de Psihiatrie-acolo am sustinut un curs-iar dupa amiaza ma intorceam in Timisoara. Sunt impresionata de oamenii acelor locuri si vreau sa va impartasesc asta:

In prima dimineata , in restaurant, la masa alaturata, statea un domn intre doua varste. Un tanar timisorean  intra in restaurant  il saluta pe cel de langa mine , se prezinta si ii spune ca ii va fi insotitor pe durata sederii la Timisoara. Distinsul domn ii spune tanarului ca sunt in intarziere si grabeste masa. Replica tanarului a fost de-a dreptul surprinzatoare :

“Dati-va timpul de care aveti nevoie  si nu grabiti masa.Vom face tot ce se poate azi .”

Si asta a fost inceputul…..

Am plecat imediat dupa masa catre spitalul din Jebel. Si nici nu va puteti inchipui cat de minunati sunt oamenii de acolo….. Atat de ospitalieri  si plin de grija pentru cei ce-i viziteaza ca imi amintesc de legenda lui Baucis si Philemon. Desi sunt coplesiti de problemele lor se opresc si te vad si pe tine- te valideaza ca persoana si asta e atat de reconfortant. Eu sunt din zona de sud a tarii si aici mai nimeni nu-si opreste sirul gandurilor ca sa te observe .

Insa “piesa de rezistenta” a sederii mele a fost felul cum oamenii se respecta in trafic .

Eram luni seara in Piata Unirii , langa strada Gheorghe Lazar. O straduta pe care se circula intr-un singur sens si este foarte aglomerata. Din parcare incearca sa iasa un sofer incepator care face multe manevre si este vizibil stangaci. Un sir de mai bine de 30-atentie!- 30 de masini se opresc ca sa ii  permita iesirea din parcare. A durat 4 minute pentru ca soferul incepator sa poata iesi… Va dati seama ?!?!?!? Si nimeni, nimeni n-a claxonat,n-a injurat,n-a tipat isteric …Va rog sa va imaginati ceva asemanator in Bucuresti.  Care ar fi deznodamantul ?

Camelia Dragomirescu

Psiholog si psihoterapeut in Pitesti