Atunci cand ne hotărâm ( in sfarsit ..!) in urma unor probleme sa apelam la ajutorul unui psiholog /terapeut incepem sa ne intrebam unde putem sa gasim pe cineva care sa corespunda :

1. Din punct de vedere al distantei pentru ca vrem poate sa fie intr-o proximitate cat mai confortabila;
2. Financiar -din pacate cei care ajung la psiholog ,datorita faptului ca asigurarile nu deconteaza  serviciile de psihologie ,fac parte din categoriile sociale care pe langa informatie ( poate doar de gen trendy ..) ,isi pot si permite sa plateasca sume de cateva zeci de lei pe ore de terapie ….deci sunt cernuti , pe langa informatie , stil de viata , traditie si conceptii preluate si de  statutul economic.
3. Din punct de vedere al rezultatelor obtinute in urma tratarii problemei

ATENTIE !!!!!!

Un psiholog cu adevarat  bun  atunci cand intalneste o problema pe care nu o poate rezolva  prin prisma specializarii sale recunoaste acest fapt  și recomanda fie terapia cu o alta persoana specializata  sau alte alternative care pot ajuta și completa terapia (ex. consultația unui medic specialist , un duhovnic ,cursuri de dans, masaj, remedii florale etc.) care pot sa ajute real și nu se incapataneaza sa persiste in rezolvarea unei ecuatii despre a carei solutie nu are nici cea mai vaga idee de   raspuns sau mod de rezolvare.

Pentru cei care sunt obisnuiti cu alte servicii la comanda se considera aproape normal sa gaseasca pe cineva care sa le ofere terapie psihologica la domiciliu ,confundându-se astfel intr-o destul de mare masura notiunile de trainer personal cu cea de psiholog terapeut . Procesul terapeutic este recomandat a se desfasura doar intr-un anume context pentru a se constientiza problema si a veni oarecum in intampinarea ei ,nu doar a chema ajutor si a astepta sa fii salvat intr-o confortabilitate pasiva cu sensul de „ hai sa incerc si asta ,poate merge fara sa ma implic !” ) .

Pentru a reveni la intrebarea din titlu si pentru ca fiecare –dupa cum este normal intr-o societate de consum vrea ce este mai bun ( si aici pentru unii ceea ce este mai bun inseamna mai scump in sensul ca ceea ce este de calitate costa …sau  pentru altii  ceea ce este bun este ieftin si mult …reflectand din nou statutul economic dar nu in ultimul rand si sistemul propriu de valori) ,categorizarea de „mai bun” sau mai putin bun nu se raporteaza in cazul acesta la costuri ci , intr-o mai mare masura decat in orice alta parte, la„ daca nu poti sa faci bine ,macar sa nu inrautatesti situatia”.Acesta este un precept din juramantul lui Hipocrate , juramant la care TREBUIE să adere și psihologii .

Aceasta pentru ca se lucreaza cu aspecte care influenteaza si interactioneaza cu toata sfera de contacte pe plan social a persoanei implicate influentandu-i viata .

Revenind la categorisirile de „mai bun” sau „mai putin bun”,din nou aceasta nu consta in multitudinea de diplome care „atesta” ceva sau altceva cat in aceea de a-si recunoaste fiecare  limitele,nu in ultimul rand de a nu ii denigra pe ceilalti in virtutea unor diplome ce nu isi dovedesc si concret valoarea prin etica  , deci ,din nou „atunci cand nu poti sa faci bine…,macar nu face rau..!”

Atunci cand cauti un psiholog bun in Pitesti /Bucuresti  sau oriunde in tara ,observa cum vorbeste despre ceilalti colegi de breasla ,daca nu isi ridica in slavi competentele si realizarile dar tu nu observi nici o schimbare ,daca in cazul unei stagnari ,observand aceasta iti recomanda alt coleg ( deci isi recunoaste limitele ) sau macar o pauza de a te remonta si reevalua ,daca poate fi concret si nu foarte evaziv in raspunsul privind problema in cauza si , nu in ultimul rand ,daca la feed-back –ul oferit (obligatoriu ) dupa fiecare etapa a terapiei observi schimbarea ce se petrece in tine si ajutorul concret oferit.!

Revenind la  afirmația de mai inainte – AȘTEAPTĂ UN REZULTAT BENEFIC DACĂ ȘI TU TE IMPLICI ACTIV ÎN PROPRIA SCHIMBARE-schimbarea începe  atunci cand nu asteptam doar sa primim ajutorul  ci  si venim cate putin in intampinarea lui !

Camelia Dragomirescu & Sorin Iorga

Când am decis să fac un cabinet de psihologie mi-am consultat membrii familiei si le-am comunicat dorința mea de a mă sprijini în acest demers. Cea mai utilă discuție am avut-o cu fiul meu-pe atunci în vârstă de 15 ani:

-          Asta înseamnă că tu faci o afacere?

-          Da, am răspuns mirată fiindcă  până atunci nu mă gândisem la asta ca la o afacere.

-          Și vei câstiga bani cât să ne luăm un BMW ultimul tip?

-          Nu ! Nici vorbă!

-          Atunci e o afacere nașpa- a concluzionat el și s-a retras din întâlnirea noastră de familie vizibil dezamagit.

Au trecut ceva ani de atunci si m-am gândit îndelung la discuția noastră . Pot spune cu certitudine că psihoterapia este o afacere însă sunt lucruri care o împiedică să fie foarte profitabilă.

Printre factorii care  îi împiedică pe psihoterapeuţii din secolul 21 să  prospere am putea enumera:

Economia: deoarece piaţa de valori a căzut în 2008 , urmată de o recesiune care a afectat lumea întreagă (mai puțin China) , multi oameni au fost reticenti în a cheltui banii pe alte lucruri decât necesităţi. Acest lucru  a făcut foarte dificilă practica  privată în domeniul sănătății  care se bazează pe plăţile taxa-pentru-servicii  și care are o influență  semnificativă pentru o parte a veniturilor lor.

Ajutor şi consiliere gratuită: în ultimul deceniu se ofera gratuit o mulțime de informații non-profesionale (şi chiar unele profesionale) – există surse infinite de informaţii pe Internet, precum şi talk show-uri la TV şi radio, cum ar fi emisiunea  Dr. Cristian Andrei , Oprah,  Super Nanny etc.  Mulţi consumatori nu-şi dau seama că aceste personalităţi de radio şi TV nu  sunt furnizori de  psihoterapie pe aer.

Nasterea Industriei numita Coaching: Sunt ceteva sute de profesii   si  diferite tipuri de muncă  iar coaching-ul ar trebui sa se adreseze fiecarei categorii in parte. Cei ce se ocupa si conduc industria de coaching recunosc că există o mare cantitate de informatie pe care o au din activitatea psihoterapeuţilor . Din acest motiv in România oamenii care bat la ușa mea așteaptă sa-și rezolve problema în maximum trei ședințe. Mulți așa-ziși terapeuți  sunt de fapt  coach și asta îngreunează implementarea pe piața din România a profesioniştilor din domeniul sănătăţii mintale.

Utilizarea tot mai largă de medicamente în loc de psihoterapie pentru a face faţă problemelor de sănătate mintală: În 2003, peste 46 milioane de retete pentru antidepresive au fost scrise doar în SUA, înregistrându-se  vânzări de peste 14 miliarde dolari. Peste 2 / 3 din aceste rețete  au fost scrise de medici  care  nu sunt psihiatrii .

În mod evident, nu numai americanii au o preferinta mare pentru ruta aparent rapidă şi uşoară  de rezolvare a problemelor de sănătatea mintală, în ciuda rezultatelor cercetărilor care sugerează că psihoterapiea joacă  un rol major în a face cu succes multe boli mentale.

Activez de aproape doi ani in programul STOP FUMAT in care până anul acesta consilierea psihologică a fost gratuită. Deși dependența de nicotină este în proporție de peste 75% de natură psihologică , cei ce se adresau pentru renunțarea la fumat solicitau cu insistență DOAR MEDICAMENTE!!!

Ascensiunea terapiilor alternative: Oricine altcineva poate să rezolve problema rapid este de preferat . Așa se face că oamenii se adresează cu precădere diverselor terapii alternative pentru a face faţă cu probleme de sănătate mintală : yoga, biserica, ghicitoarea , diverse suplimente alimentare şi plante aromatice. Pentru mulţi dintre aceşti oameni, psihoterapia este vazută ca metodă de ignorat , de alezat, ignorând legătura corp-minte şi este puţin probabil să ducă la schimbări permanente în funcţionarea optimă.

Concluzie? Este mai greu decât oricând să ai succes ca  psihoterapeut. Există mai multe servicii concurente pentru o bază de populaţie  redusă, iar majoritatea dintre noi au formare puţin sau deloc formală în modul în care să înceapă, să dezvolte sau să crească pentru a rula o afacere. Asta e realitatea nefericită cu care se confruntă  mulți psihoterapeuţi astăzi.
Izolarea este comună printre terapeuti si se poate dovedi mortală pentru a practica noastră.

Avem destule piedici în a ne exercita profesia  așadar , ce ați zice stimați colegi dacă am încerca să facem o uniune cu adevărat profitabilă pentru noi?

Camelia Dragomirescu

Se tot vorbește despre motivație  în diferite contexte în ultima vreme : “nu învata copiii că nu sunt motivați”, “nu suntem motivați să muncim” , “cum să mă motivez pentru a reuși?”etc.

Motivarea este procesul în care oamenii aleg diferite forme de comportament pentru atingerea scopurilor personale.

Nu stiu să vă spun cu exactitate ce îi motiveaza pe oameni stiu însă cateva lucruri care nu-i motivează  dar cei din jurul lor insistă să le considere factori motivaționali.

Așadar , care sunt MITURILE MOTIVĂRII ?

Mitul nr.1 – “Pot motiva oamenii“

De fapt trebuie să gândeşti altfel: ei trebuie să se motiveze singuri. Este esențial să înțelegi că  nu poţi decât să le creezi mediul adecvat pentru a găsi ceea ce îi motivează cu adevărat.

Mitul nr.2 – ” Banii sunt un bun motivator“

Banii nu produc neapărat motivaţie ci previn scăderea acesteia.

Mitul nr.3 – ” Frica este un bun motivator“

Doar pentru scurt timp.

Mitul nr.4 -    ” Ceea ce mă motivează pe mine îi motivează şi pe cei din jurul meu“

Fiecare individ este diferit de ceilalţi, deci este motivat de lucruri diferite.

Mitul nr.5 -    ” E dificil să ştii ceea ce îi motivează pe colaboratorii tăi“

Nu este uşor, dar nici imposibil. Trebuie doar răbdare şi multă atenţie.

Camelia Dragomirescu

In societatea noastra plina de convulsii politice , intr-o din ce in ce mai precara stare economica ,stresul datorat nevoii de a face fata  situatiilor de zi cu zi este tot mai accentuat .

Am fost in mod gresit invatati ,preluand pattern-uri odata cu primii ani de viata ,si ,apoi odata cu educatia primita intr-o societate care condamna slabiciunea ca a avea o problema este rusinos ,si, in consecinta vei primi blamul comunitatii , vei fi exploatat ,ridiculizat si poate ,abia in ultima instanta , vei fi ajutat sa o rezolvi.

In asemenea conditii ,apare ca o consecinta fireasca si logica , ascunderea problemei ,incercarea de a o manageria singur ,fara a recurge la un ajutor de specialitate ( pentru a nu fi catalogat drept ,,  nebun” sau „indezirabil”  si a fi stigmatizat ,marginalizat si exclus pentru aceasta ).La aceasta contribuie  ,asa cum spuneam ,in primul rand pattern-urile preluate milenar ca popor  sadite cu sfintenie odata cu fiecare generatie.

,, Fii puternic”  este de preferat intotdeauna in detrimentul a ,,cunoaste-te pe tine insuti” primul  ,prin aparenta ,controlul si  confortul dat de putere pierzand in negura orgoliului faptul ca fiecare are ,,un calcai al lui Ahile” dobandit prin educatie .Datorita educatiei ignorarea problemei  poate crea ,,uriasi cu picioarele de lut” care ,datorita lipsei de cunoastere ,constientizare si luarea de masuri in consecinta poate produce infirmi.

Suntem invatati ca popor ,, sa ne ducem crucea”  ,,incercand din greu” sa supravietuim –si am demonstrat aceasta de-a lungul intregii noastre istorii- ranile aparute prin urmare fiind vazute ca o consecinta fireasca ,ca o dovada sau un trofeu daca sau cicatrizat ,a faptului ca suntem puternici si nu avem nevoie de ajutor.

In Romania de astazi si mass-media este plina de exemple- a recunoaste ca ai o problema ce necesita ajutor de specialitate este sinonim cu faptul ca esti stigmatizat ,marginalizat ,blamat  si, abia in ultima instanta, ti se acorda ajutor pe baza bunului principiu ,,mantuire prin suferinta” cel mai puternic invinge ,cel mai puternic ia totul si ,poate,in bunavointa ofera altora slabi ajutor.

Pe baza acestor principii adanc inradacinate terapeutilor nu li se recunoaste folosul intr-o astfel de societate ,unde traditia intalnind modernisnul ,imparte teritoriul ca vindecatori de suflete intre preot – ca vindecator traditional si chiar exorcist unde este nevoie si medicul ca furnizor de pastile si tratamente ce vindeca fara implicare din partea noastra si ,uneori,chiar nici din partea lui ,intr-o cursa contra cronometru prin obligatiile zilnice de serviciu ,familiale sau sociale.

Intre aceste doua institutii consacrate si sacralizate ,incearca sa-si faca loc si terapeutul care ,normal intr-o asemenea conjunctura , intra in conflict ori cu unul ori cu celalalt dintre consacrati iar ,in unele cazuri de reusita hibrida poate deveni nentor sau sfant facator de minuni sau poate vanzator de leacuri magice.

Nu se are in vedere scopul ce ar trebui sa fie comun : o societate mai sanatoasa ,care sa se vindece de la sine prin componenta membrilor sai in ideea de trainicie.De pe asemenea pozitii de forta ,rolul terapeutului este minimalizat,ridiculizat,bagatelizat sau,deseori,ignorat.

In toate societatile ,chiar si cele mai primitive ,orice trib avea un vraci sau un shaman la care se recurgea cand apareau probleme de sanatate sau legaturi deteriorate cu zeitatile locului.Odata cu evolutia civilizatiilor acesta s-a divizat in preot si medic ( pe langa reprezentantii formali ai puterilor locale  ce pot fi considerati prin extensie in reprezentare insasi OMUL ).Bineinteles ,vorbind de pe pozitiile luptei pentru putere si a dreptului la coroana ,nimeni nu mai are nevoie de inca un pretendent.Doar ca in final ,cu ajutorul unuia sau altuia ,sau poate a tuturor celor trei ,ajungand sa ne cunoastem pe noi insine ,ajungem sa ne cunoastem si nevoile si  identificandu-le putem sa le satisfacem pentru ca  in traditia noastra ,,unirea da puterea”.

Diversitatea meseriilor a aparut tocmai in urma cererii de specializare din diversele comunitati.Nimic nu apare fara o nevoie ,mai intai interioara si apoi materializata .Asa cum preotul a facut loc medicului pentru ca nu le putea face pe toate ,poate ca cei doi vor face loc in societate si psihologului si terapeutului tot in ideea de specializare si unitate in diversitate.

Societatea ar avea mai multe de castigat si cu mult mai putine costuri materiale sau umane daca mai multi ar intelege ca de multe ori o pilula nu poate tine loc de terapie ci poate fi cel mult complementara iar o slujba religioasa  nu ajuta unui om cu alte tipuri de rani…

Abundenta de absolventi ai facultatilor de psihologie nu arata decat o nevoie ,momentan doar interioara , dar nematerializata si ramasa doar la stadiul de incipient ,in a ne vindeca mai intai ranile noastre sufletesti si apoi, pe masura inaintarii in cunoastere ,pe ale altora.

Tendinta a aparut ,dar poate ca a murit la nastere , continua insa creatia in speranta ca samanta va prinde si aici si poate ca  acest pamant arid se va tranforma incet intr-o suprafata cultivata la cerere pentru a satisface nevoile actuale  nemarturisite.

A recunoaste faptul ca ai o problema si in consecinta ai nevoie de ajutorul si indrumarea unui specialist nu este o rusine ,dupa cum nu este o rusine faptul ca nu suntem atat de indemanatici sa ne ocupam cu succes fiecare dintre noi in toate meseriile!