“Omul este masura tuturor lucrurilor” Anaxagoras

Pornind de la aceasta afirmatie si de la multitudinea de “normalitati” cu care am de-a face in practica mea clinica mi-am zis sa arunc ceva lumina asupra acestui termen :NORMAL.

“E normal ca un copil sa vrea sa invete!”

“E normal ca nevasta mea sa se ingrijeasca de copii .”

“E normal ca partenerul meu sa stie ce nevoi am si sa mi le si indeplineasca – altfel nu ma iubeste…….”

“ E normal sa muncesc mult si sa-i dau copilului meu tot ce n-am avut eu in copilarie.”

“ E normal ca subalternii mei sa faca tot ce le spun fara sa aiba vreo opinie contrara. Doar de asta sunt subalterni-sa execute.”

“ E normal sa n-ai incredere in oameni pentru ca te ranesc.” Etc. Etc. Etc. …….

Recunoasteri aceste normalitati ?Sunt ele prezente si in viata voastra?

Ca si în alte domenii de studiu ale medicinii, pare complicat în primul rând de a defini normalul, la fel si sanatatea mintala, aici fiind mai adevarata ca oriunde în alta parte parerea ca acest atribut al omului nu se poate cuantifica precis.

Ce spun psihanalistii despre normalitate :

S. FREUD:”Normalitatea este o fictiune ideala; fiecare ego este psihotic într-un anumit moment într-o masura mai mare sau mai mica”;

K. EISLER:”Normalitatea absoluta nu poate fi obtinuta, deoarece persoana normala trebuie sa fie pe deplin constienta de gândurile si sentimentele sale”;

M. KLEIN: “Normalitatea este caracterizata prin tarie de caracter, capacitatea de a face fata emotiilor conflictuale, capacitatea de a trai placerea fara a provoca conflicte si capacitatea de a iubi”;

Totusi, o astfel de perspectiva este absolut necesara atunci când psihiatrii, psihanalistii sau alti psihoterapeuti, incearca sa discute criteriile de evaluare ale succesului unui tratament.

Dupa W. Boehm, normalitatea (sanatatea mintala) este conditia de functionalitate sociala, impusa si acceptata de societate în scopul realizarii personale.

De aceea normalitatea ne pare mai bine definita în dinamica, în sensul adaptarii armonice în fiecare moment al existentei, în functie de mediul sau, istoria sa si a colectivitatii sale, ca o rezultanta a calitatii raportului personalitate/mediu si nu ca o absenta a bolii sau a posibilitatii de “plutire” într-un câmp de forte contradictorii.

Putem deci considera normalitatea drept posibilitatea unei istorii echilibrate a subiectului, iar dimensiunile ei, drept totalitatea proceselor de adaptare la mediu conform modelului general al speciei (posibilitatilor de raspuns al marii majoritati a colectivitatii).

F. Tudose : “Normalitatea trebuie sa ne apara ca o suma de ritmuri: biochimice, fiziologice afective, relationale, motivationale, adaptate armonic solicitarilor din mediu si concordante cu raspunsurile majoritatii membrilor comunitatii (conform modelului speciei)”.

Pentru a simplifica demersul spre conceptul de normalitate si pentru a evita construirea unui model imperfect al acestuia, ni se pare operant a postula existenta lui ca un dat al realitatii umane sau, mai corect spus, ca o dominanta a acesteia.

Ar fi bine sa reflectam mai mult asupra normalitatilor noastre.

Camelia Dragomirescu

Psiholog si Psihoterapeut in Pitesti

De ce sa vorbim despre singuratate vara, cand e vacanta, cand este sezonul bucuriei si al relaxarii?

… Pentru ca singuratatea este in fiecare dintre noi. Pentru ca singuratatea este o emotie mult mai frecventa decat ne gandim, mai frecveneta chiar decat dragostea, dar, cu toate acestea, vorbim mult mai rar despre ea. Am invatat sa ne rusinam de ea. Am invatat sa gandim ca arata defectele noastre: daca as fi mai atractiv, daca as fi mai amuzant, daca as fi mai special, atunci nu as mai fi singur si nu m-as mai simti asa …

Cu totii suntem expusi la reclame, filme si discursuri despre vara (si vacanta) ca un sezon al veseliei, in care te bucuri si petreci timp impreuna cu prietenii si familia. Aceste scenarii despre vacanta sunt un mit care genereaza foarte multa nefericire si singuratate in aceasta perioada a anului. Am invatat sa gandim ca, daca nu avem o vacanta idilica, ceva nu este bine, avem o problema. In realitate, milioane de oameni sunt singuri sau se simt singuri in vacanta de vara si nu este absolut nimic in neregula cu ei. Mai mult decat atat, sunt oameni extraordinari!
Vacanta de vara nu este doar un moment al bucuriei si al dragostei, este si un moment al singuratatii. Sunt multe lucruri care ne pot face sa traim sentimente de singuratate in vacanta de vara:

E normal sa simtim singuratate chiar daca e vara si vacanta. Insa, daca singuratatea ocupa mult mai mult loc in viata noastra decat potem tolera, e timpul sa luam masuri astfel incat sa nu ne copleseasca. Iata cateva lucruri care ne pot ajuta.

1. Ce e normal ?
Sa simtim un anumit nivel de singuratate este normal in timpul vacantei de vara asa cum este normal pentru orice alta perioada a anului. Multi dintre noi nu acordam atentie relatilor noastre sau faptului ca nu avem o relatie de-a lungul anului. Astfel, atunci cand vine perioada concediilor si “avem timp” sa ne gandim la asta, ne intalnim cu sentimental de gol, de pierdere sau de singuratate. Relatiile sau lipsa lor sunt prezente tot timpul in viata noastra, de aceea nu este realist ca venirea vacantei sa aduca o vindecare spontana.
E normal sa simtim singuratate in acest caz. Faptul ca simtim singuratate spune despre nevoile noastre, despre faptul ca avem nevoie de cineva, ca avem nevoie sa fim impreuna si ca acest lucru este important pentru noi … altfel … nu ne-am simti singuri. Vacanta de vara este o perioada care ne aduce in contact cu aceasta emotie si ne permite sa fim atenti la nevoile noastre de afectiune si comuniune, pe care le neglijam adesea de-a lungul anului.

2. Sunt doar niste zile !
Multi dintre noi transforma vacanta in mult mai mult decat este ea de fapt: investim foarte mult in ea emotional, gandindu-ne ca trebuie sa recuperam ceea ce nu am facut 365 de zile si ca trebuie sa ne “ajunga” pentru urmatoarele 365 de zile. In realitate, sunt doar niste zile. Orice am face nu putem transforma aceste zile intr-un miracol.
Adesea avem asteptari foarte mari de la zilele de vacanta. Ne gandim ca trebuie sa fie perfecte, ca “totul trebuie sa fie perfect”, iar pentru multi dintre noi o vacanta perfecta inseamna sa fii alaturi de cineva drag si totul sa fie bine. Bineinteles, perfectiunea este rareori tangibila.
Pentru confortul nostru personal este important sa reducem asteptarile si sa redefinim ce inseamna o vacanta perfecta anul acesta: sa fim sinceri cu noi si sa spunem care sunt lucrurile pe care le putem face ca sa ne simtim bine in vacanta de anul acesta; sa ne concentram asupra lucrurilor pe care le putem face si nu asupra lucrurilor pe care nu le putem face sau pe care nu le putem avea.

3. Atentie la ce acorzi atentie !!
La ce acorzi atentie si cum o faci este un lucru important. Atunci cand ne simtim singuri avem tendinta de a ne concentra pe cat de rau ne simtim sau avem tendinta de a ne distrage atentia si de a ne concentra pe lucrurile care ne ajuta sa evitam sa ne mai simtim rau. Din nefericire, nici una dintre aceste strategii nu rezolva problema. Ele chiar inrautatesc lucrurile.
E important sa ne dam seama ca sentimentul de singuratate nu este problema reala. Faptul ca ne simtim singuri nu este problema, ci este un simptom al problemei. Faptul ca ne simtim asa este o reactie la ceva care nu este in regula pentru noi si care trebuie rezolvat: poate fi ceva care ni s-a intamplat sau poate fi ceva ce noi gandim sau facem. Desi foarte neplacut, sentimentul de singurate este util. Trebuie sa ne uitam in spatele emotiei de singuratate si sa vedem care este acel lucru la care noi reactionam astfel. O data ce problema reala este identificata este mult mai usor sa gasesti solutiile, dar pentru asta trebuie sa “primim” emotia de singuratate.

4. Daca esti singur nu inseamna ca trebuie sa te simti mizerabil…
Ce ne face sa ne simtim si mai rau cand ne simtim singuri sunt unele dintre gandurile si comportametele noastre. Doua dintre ele sunt deosebit de periculoase:

“Voi ramane singur” / “Voi fi intotdeauna singur” – Faptul ca esti singur acum spune mai degraba despre trecutul tau si despre lucrurile care s-au intamplat si NU despre viitorul tau. Faptul ca esti singur acum este un efect, un rezultat a ce s-a intamplat si nu o cauza a ceea ce se va intampla. Singuratatea este de cele mai multe ori cauza pentru care oamenii isi modifica comportamentul si incep sa caute relatii noi si sa nu mai fie singuri.

“Sunt singur pentru ca nu sunt bun de nimic” – Cu siguranta nu esti complet singur. Sunt oameni cu care muncesti, persoane din familie sau cunostinte care sunt in jurul tau. Faptul ca esti acum singur este datorat mai ales faptului ca nu ai dezvoltat comportamentele care sa te conecteze cu ceilalti. Ca atare acest lucru spune despre comportamentele tale si nu despre tine ca persoana. Daca ai fi fost o persoana nedezirabila si buna de nimic, nu ar fi existat niciodata oameni in jurul tau cu care sa iti petreci timpul. Dar ei au existat cu siguranta in diverse perioade ale vietii si este important sa ne amintim asta despre noi.

5. Nu sta singur !

Ai obosit sa te simti singur …Ai obosit sa fii singur …
Cunosti pe cineva care se lupta cu singuratatea ?
Sprijina-l sa primeasca mai usor ajutorul de care are nevoie.
Sambata, 9 iulie, orele 10-12,
are loc workshopul “Holidays Blues: cum scapi de singuratate cand e vara si te simti singur!”

Ce ofera acest workshop:

Va oferim acest seminar FARA NICI UN RISC:

Inscrieri:

Locul desfasurarii :

Asa cum foarte frumos spune o cunostinta : “rezolv cu el doar probleme de chimie organica”, indragostirea e modalitatea cea mai simpla de a simti ca esti viu. Am cunoscut cu cativa ani in urma un barbat care cauta cu disperare sa se indragosteasca pentru ca ii placea senzatia aceea intensa. Cand senzatia incepea sa dispara parasea rapid relatia fara nici o explicatie-fugea…..

Îndrăgostirea e una, iubirea e altceva. Dacă nu stim sa iubim, când îndrăgostirea se va termina, se va termina şi relaţia, chiar dacă nu oficial.
Totul se declanseaza in regiunea din creier numita zona ventrala tegmentala, de unde celulele pigmentate, care contin dopamina, trimit mesaje unei alte parti a creierului, nucleul caudat. Este vorba de motivatie; persoana de care ne indragostim reprezinta un scop in sine – simtim atunci ca ea este cea mai buna fiinta din lume si ca viata noastra va fi perfecta doar daca vom fi mereu impreuna. Astfel, ajungem sa devenim dependenti de persoana respectiva, asa cum consumatorii de droguri ajung sa nu mai poata trai fara drog. Ca si la acestia, lipsa partenerului ii aduce pe indragostiti intr-o stare similara sevrajului – episoade de agitatie extrema, alternand cu perioade de depresie profunda”, precizeaza Art Aron.

Savantii americani considera insa ca descoperirea modului bizar si neobisnuit in care actioneaza dragostea la nivelul creierului nu ii poate schimba cu nimic pe oameni, care vor continua sa iubeasca, la fel de patimas. „Este ca si cu o prajitura de ciocolata. Ii stii toate ingredientele, ii stii modul de preparare, dar asta nu te impiedica sa o savurezi cu aceeasi placere de fiecare data. Asadar, poti cunoaste toate componentele unei iubiri romantice si sa simti in continuare pasiunea”, crede Helen Fischer.
Psihologic, îndrăgostirea este un indicator care îţi indică persoana pe care o vei putea iubi, mai mult decât pe altele, dar cred eu, nu mai mult decât pe tine însuţi. Iubirea inseamna a-l pretui pe celalalt, a-ţi păsa de celalalt, a veni în întâmpinarea nevoilor sale reale, a-l înţelege şi accepta în realitatea lui (dar cu o conditie, ca celalalt sa nu incalce limitele tale). Datoria in relatie se face pana la jumatate. La jumatate e un zid, pe care nimeni nu-l poate trece, cine incearca sa-l treaca, se autodesfiinteaza lent dar sigur.

Unii bărbaţi, au sentimentul posesiei depline asupra femeii căreia i-au declarat ”dragostea” lor eternă. Astfel, acea femeie, este “datoare” sa devina un sclav supus doar pentru ca li se ofera marea favoare de a fi “iubite” de un viitor tiran.

Culmea lipsei iubirii de sine: să îţi doreşti atât de mult să fi iubit de celalat încât din iubirea lui pentru tine, să te poţi iubi şi tu puţin pe tine însuţi.

Interpretari eronate ale indragostirii au loc si atunci cand unul dintre parteneri se aşteaptă ca celalalt sa-i ofere prin copil propria clonă sau relatia tinde sa devina una de tipul “patul lui Procust” – “femeia speră ca barbatul sa se schimbe dupa casatorie iar barbatul speră ca femeia sa ramana neschimbata dupa casatorie”.
Sigur, in spatele manifestărilor patologice ale unor îndrăgostiţi stă dependenţa emoţională, dar nu numai. Foştii copii neiubiţi, pot face instant dependenţă emoţională. Dar dependenţa emoţională cumulată cu îndrăgostirea , se amplifică enorm şi poate duce la decompensare psihică sau la agresiune (sau la manifestări hilare, de genul să-mi pun sâni mai mari, să-mi cumpăr maşină mai scumpă), toate acestea pentru un partener care în fond nu îmi împărtăşeşte sentimentele. În cuplu, tot ce poţi face, e partea ta de datorie. Unii nu şi-o fac, alţii încearcă să facă şi partea de datorie a celuilalt ca la urmă să culeagă mari frustrări.

Camelia dragomirescu

Psiholog si Psihoterapeut in Pitesti

Cercetarile stiintifice sugereaza cu putere ca pentru a mentine o sanatate fizica si emotionala noi avem nevoie de stroke-uri si trebuie sa stim cum sa le procuram. Dovezi de netagaduit arata ca lipsa dragostei si a intimitatii afecteaza sanatatea si recuperarea dupa o boala fizica.

Stroke= unitate psihologica de recunoastere.

Dean Ornish in “Dragoste si supravietuire: dovezi stiintifice pentru puterea vindecatoare a intimitatii”, spune : “dragostea si intimitatea este radacina a ceea ce ne face bine…Nu am cunostinta de nici un alt factor medical – nici dieta, nici fumat, nici stress, nici genetic, nici medicamente nici chirurgical – care sa aibe un mai mare impact asupra calitatii vietii noastre, si o mai mare incidenta a bolii si mortii premature dintre toate cauzele.”
Ornish demonstreaza ca intimitatea personala si alte aspecte ale buna-starii emotionale – toate elementele care fac ceea ce noi numim dragoste sunt importante pentru conditia nostra fizica si sanatatea mintala cu efect direct asupra corpului, intarirea sistemului imunitar, o mai buna functionare cardiovasculara, si o mai mare speranta de viata. Dar beneficiile deschiderii inimii, spune acesta, merg dincolo de vindecarea corpului de boala, este primul pas spre vindecarea intregii noastre vieti.

Prin simplul act al schimbului de stroke-uri pozitive intr-un mediu sigur noi putem cultiva capacitatea noastra inascuta de a iubi.

Oamenii cauta iubire. Iubirea este schimbata tranzactional prin stroke-uri. Stroke-urile pot fi fizice sau verbale.

Stroke-uri fizice sunt orice forma de atingere: imbratisari, saruturi, mangaieri, strangeri de maini.

Stroke-uri verbale – sunt orice afirmatii care iau cunostinta de o trasatura a unei persoane intr-un mod pozitiv.
Stroke-urile verbale pot fi despre felul in care arata cineva, imbracaminte, inteligenta, generozitate, creativitate, competenta emotionala, bunatate, integritate, etica muncii, abilitati practice, demnitate, abilitatea de lider, talent artistic, raspuns sau abilitate sexuala, onestitate, intelepciune practica, eleganta, tact sau orice alt atribut pe care o persoana il poseda.

Unele stroke-uri sunt superstroke-uri pentru ca ele sunt dorite in mod special.

Unele stroke-uri par pozitive dar nu sunt. De exemplu “Tu esti cel mai loial prieten al meu“  pare un stroke pozitiv dar nu este pentru ca denigreaza ceilalti prieteni ai persoanei. Mult mai bine este sa spui “Apreciez loialitatea ta”.

Chiar daca absentei stroke-urilor ii este preferata strokurile negative totusi strokurile negative sunt toxice. Dar a produce stroke-uri negative este usor si a produce stroke-uri pozitive e greu.

Natura noastra fundamentala are nevoie de stroke-uri abundente.