“Patriarhul” este cel care vrea să decidă cine are drept de viata si de moarte asupra celorlalţi. Este jocul prin care agresorul “convinge” victima să creadă că el, agresorul, are “putere de viaţă şi de moarte” asupra ei. Astfel, agresorul recurge la intimidare, violenţă fizică extremă, verbală (“taci că te omor, ori faci cum spun eu, ori mori” etc.) şi prin lovituri sub centură. Tactica loviturilor sub centura, este o strategie de agresare verbala absoluta, în care agresorul loveşte în cele mai intime şi evidente minusuri, defecte fizice/mentale şi greutăţi sociale pe care le are sau le întâmpină victima. In plan fizic, tactica loviturilor sub centura este descrisa in Biblie prin “tu erai cel care loveai în cel căzut” in opozitie cu “cel care nu va stinge mucul care mai fumegă”. De exemplu, un violator, isi extrage satisfactia psihologica din jocul puterii pe care il exercita asupra victimei. Dominarea si intimidarea victimei, cu teama de moarte iminenta pe care o produce asupra acesteia, este ceea ce cauzeaza trauma cu tot ce implica ea (frica de moarte, ura pentru actul sexual, ura la adresa barbatilor, preluarea vinei si a responsabilitatii pentru viol uneori, cand familia acuza victima pentru ce i s-a intamplat). Deseori la jocul puterii recurg tatii sau bunicii care vor sa fie considerati “patriarhi” in cadrul familiei lor, adica niste mici dictatori. Dar nu este exclus sa fie practicat nici de femeile care isi conduc familia prin „matriarhat”.

Bucurati-va , NU jucati jocuri!

Psiholog si Psihoterapeut Pitesti

Am intarziat cu scrisul pentru ca mi-am rasfatat Copilul meu obosit de compasiune. Revin acum si va asigur ca voi recupera.

“Vezi ce mult te/vă iubesc?” – este jucat indeosebi de femeile care pot spune bărbaţilor sosiţi de la muncă: ”Săracii de voi, ce greu trebuie să vă fi fost” sau care tocmai sunt angajati intr-o muncă grea: ”Bieţii de voi, ce greu trebuie că vă este!”.

O alta modalitate de a juca acest joc se observa la parintii deosebit de grijulii cu nevoile fizice (mancare, haine, caldura) ori de sanatate ale copilului insa refuza copilul ori de cate ori acesta cere o jucarie (care e bucuria sufletului).

De unde se deduce ca acel copil e tratat ca un obiect si este fortat sa traiasca dupa cum crede parintele ca e bine : “Asa trebuie sa faci, cum zic eu!” “Tu nu stii ce ai nevoie , eu stiu mai bine ca tine” . Asa poate invata un copil  ca “trebuie sa fiu bolnav pentru a obtine ce doresc, o excursie, o jucarie”. Acest joc este manifestarea vie a  ipocriziei.In familiile in care se joaca frecvent acest jos apar cei cu manifestarile conversiv-isterice(care se imbolnavesc pentru ca ceilalti sa le dea atentie.

Bucurati-va , NU jucati jocuri !

Psiholog si psihoterapeut in Pitesti

Va propun un mic test :

Mai jos sunt o serie de domenii pe care oamenii le valorizeaza . De obicei ne concentram pe anumite domenii pe care noi le consideram importante pentru a da calitate vietii noastre. Un aspect al calitatii vietii consta in modul cum ne implicam sau importanta pe care o acordam unuia sau altuia dintre domeniile mentionate mai jos. Apreciati  importanta  pt. fiecare domeniu prin acordarea unui punctaj pe o scala de la 1 la 10.

1-inseamna ca domeniul respectiv nu este foarte important,

10 inseamna ca domeniul respectiv este foarte important.

Nu toti avem acelasi sistem de valori, prin urmare nu vom aprecia toti acelasi domeniul al vieti. Asadar apreciaza  fiecare domeniu in functie de importanta pe care TU o dai.

In acest test vi se cere sa  acordati un punctaj  în concordanţă acţiunile dvs. desfasurate in ultima saptamana , actiuni  care au fost  in acord cu valorile tale.

Nu ti se cere sa spui ceea ce altii gandesc despre tine.Fiecare stim ce e cel mai bine sa facem in fiecare segment din viata noastra. Oamenii fac unele lucruri mai bine si altele mai putin bine. Ceea ce ne intereseaza acum este sa aflam cum ti-ai petrecut timpul saptamana trecuta. Alege fiecare sectiune si acorda-i o nota pe o scara de 1-10 . 1 inseamna ca activitatea ta de saptamana trecuta nu a fost indreptata  catre acest segment din viata ta iar 10 inseamna ca ,tu apreciezi, ca ai acordat o mare insemnatate si multa energie .

Pe parcursul saptamanii trecute:

Aria de preocupare
- Familia (nu te referi aici la relatia de cuplu sau la relatia cu parintii)

- Relatiile intime(de cuplu sau casatoria)

- Relatia cu parintii

- Prietenii sau relatiile sociale

- Munca(serviciul)

- Scoala(educatia,trainingul)

- Recreerea,distractia

- Viata spirituala

- Viata in comunitate

- Ingrijirea proprie(exercitii fizice,somn,dieta etc.)

Si acum ce crezi ca ai de facut? Ce ai face mai mult ? Dar mai putin ?

Psiholog si psihoterapeut in Pitesti

           Am avut azi o intalnire cu un client care crede ca trebuie sa-i protejeze pe toti cei dragi , sa-i ierte chiar daca ceea ce fac ii provoaca lui o mare durere. I-am spus : “Daca cineva ti-a gresit o data,e vina lui. Daca acel cineva ti-a gresit si a doua oara, este vina ta!”

          Ca sa ”exersezi” iertarea aceea nesfarsita esti un om puternic ,ai nevoie de mare putere ca sa realizezi asa ceva, nu o victima care se simte inferioara agresorului ei. Cat de mare trebuie sa fie credinta in D-zeu (adica iubirea de oameni) ca sa poti face asa ceva? Foarte mare.

         O victima care isi iarta agresorul de nenumarate ori  pe zi, nu prea vad sa fie o victima. Si nu prea cred ca prejudiciul suferit este prea mare. Cand ma simt inferior celui care m-a prejudiciat si nici nu am credinta in D-zeu putin probabil sa pot ierta fie si de 2 ori pe zi. Plus ca notiunea de prejudicu e relativa. Sau daca imi scoate cineva un ochi, sa il las sa-mi sparga si dintii? Deci, toate au o limita. Nu ma pot lasa prejudiciat la infinit, pe considerentul ca voi ierta la infinit. Asta ar insemna sa calc partea a doua a recomandarii cu “Iubesteti aproapele asa…cum te iubesti pe tine insuti”.

Daca ma las calcat in picioare, din pur masochism, nu vad sa fie nici o glorie ci doar faptul ca imi doresc sa nu mai exist  si in loc sa ma sinucid las pe altii sa o faca pentru mine.  

Am gasit 7  lucruri care ar putea sa ajute la intarirea credintei si sa ofere alta perspectiva asupra iertarii:

1. La final nu conteaza ce as fi facut (cat as fi iubit) , conteaza ce am facut (cat am iubit) deja. De aici morala ca uneori, de cele mai multe ori, “sa primesti ce ti se ofera”, iubirea e si un sacrificiu (“multumeste-te cu ce ai”). Timpul se poate termina maine si sansa reabilitării este pierduta.
2. Nu trebuie sa ma uit de unde se trag unii, ci incotro ma indrept eu.
3. A-mi castiga existenta e una, a-mi castiga sufletul e altceva.
4. Culmea iubirii posesive: sa doresti atat de mult sa fi iubit de altii sau de partener incat din iubirea lor/lui pentru tine, sa te poti iubi si tu pe tine.
5. Dragostea are limite, oroarea nu, de aceea oroarea se mai numeste si abis.
6. Cea mai buna rugaciune e „Sa nu ispitesti pe Domnul D-zeul tau”.
7. A ierta inseamna de multe ori a oferi din nou ocazia să fii lovit.

Psiholog Pitesti